Decizia nr. 433/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 433/R/2012

Ședința publică din data de 1 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și P. J. C. împotriva sentinței civile nr.

6445 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.

(...), privind și pe reclamanta intimată S. D., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent P. J. C., cons. jur. G. C. și reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția tardivității formulării recursurilor și excepția nulității recursurilor formulate.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepțiilor invocate de reclamanta intimată prin întâmpinare, întrucât recursurile au fost formulate și motivate în termenul legal.

Reclamanta intimată arată că stăruie în soluționarea excepțiilor invocate.

Instanța, deliberând, respinge excepțiile invocate de reclamanta intimată având în vedere că au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 582 alin. 1 C.pr.civ. și motivate în temeiul prevederilor art. 306 alin. 1

C.pr.civ..

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă pentru considerentele arătate în memoriul de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reclamanta intimată solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea hotărârii instanței de fond pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursurilor civile de față.

Prin cererea înregistrată sub nr.9360/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M., I. P. C., suspendarea executării ordinului nr.184/(...) emis de către pârât, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr.(...) a T. C., cu primul termen de judecată la data de

(...).

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin ordinul nr.184/2011 a P. J. C. s-a dispus încetarea contractului de muncă încheiat între părți, fiindu-i acordat un termen de preaviz de 20 de zile.

Reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 C..

Astfel, s-a susținut că urgența măsurii rezidă în faptul că peste câteva zile îi expiră termenul de preaviz, fiind pusă în situația de a-și pierde locul de muncă, ceea ce îi va aduce grave prejudicii materiale și morale, întrucât singura sa sursă de existență este salariul pe care îl obținea.

Reclamanta a mai arătat că se ocupă singură de întreținerea familiei, fiind singurul membru al acesteia care are o sursă de venit.

S-a mai susținut că măsura are un caracter vremelnic întrucât nu prejudecă fondul.

În ceea ce privește ultima condiție de admisibilitate, se arată că ordinul nr.184/2011 a fost emis nelegal și cu exces de putere de către emitent, deoarece a fost emis anterior organizării concursului în cadrul procesului de reorganizare a pârâtei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.581 C..

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că ordinul este emis de către angajatorul reclamantei, iar, în subsidiar, solicită respingerea acțiunii reclamantei, nefiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de art.581 C..

P. J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, pentru următoarele motive:

Reclamanta face parte din categoria personalului contractual, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile C.ui muncii și ale Legii nr.6., prevederi care în opinia pârâtului nu pot fi completate cu alte prevederi speciale, cum sunt cele ale art.581 C..

Se mai susține că ordonanța președințială nu este aplicabilă în cazul conflictelor de muncă, nefiind compatibilă cu reglementarea dată de lege concedierii și efectelor acesteia.

Astfel, în C. muncii nu există nicio prevedere ce să permită suspendarea efectului executoriu al deciziei de concediere.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii, se arată că în cauză urgența a fost oricum avută în vedere de către legiuitor în reglementarea soluționării conflictelor de muncă, iar reclamanta a luat cunoștință de ordin la data de (...), iar cererea de ordonanță a fost introdusă abia la data de (...).

În ceea ce privește caracterul vremelnic, s-a susținut că în speță nu suntem în situația imposibilității reparării prejudiciului pe altă cale, având în vedere faptul că, în situația în care se va constata nelegalitatea deciziei de concediere, angajatorul va fi obligat la despăgubiri.

De asemenea, s-a arătat că, pentru a se pronunța asupra suspendării, instanța va ajunge la o analiză a fondului.

Pârâtul a mai arătat că desființarea postului reclamantei a fost luată în cadrul reorganizării instituției, a avut cauze reale și serioase și anume încadrarea în numărul posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate de la buget. În vederea ocupării posturilor rămase în urma restructurării, s-a organizat un examen pentru departajare, examen la care reclamanta a fost declarată respinsă.

Se mai invocă faptul că reintegrarea salariatului se poate dispune doar în cadrul acțiunii principale a anulării concedierii, nu cu caracter temporar.

În dovedirea susținerilor sale, pârâtul depune la dosar înscrisuri.

Prin ordonanța președințială nr.6445/(...) pronunțată de către

Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulată, pe calea ordonanței președințiale, de către reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. P. C., s-a dispus suspendarea executării ordinului nr.184/(...) emis de către P. J. C., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr.(...) al T. C..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin ordinului nr.184/(...) emis de către P. J. C., s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, ca urmare a desființării locului de muncă. S-a prevăzut un termen de 20 de zile lucrătoare care începe să curgă de la data comunicării ordinului către salariat.

Acest ordin a fost comunicat reclamantei la data de (...).

Potrivit adresei nr.9505/VI/(...) a pârâtului, disponibilizarea reclamantei s-a făcut în urma concursului din data de (...), în urma notelor obținute de către candidați.

Conform rezultatelor finale ale concursului din data de (...) organizat de către pârât ca urmare a reorganizării și restructurării Serviciului public comunitar-R. permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, reclamanta a fost declarată respinsă.

Analizând condițiile cerute de art.581 C. pentru admisibilitatea cererii formulate pe cale de ordonanță președințială, prima instanță a reținut următoarele:

Ordinul nr.184/2011 prezintă o aparență de nelegalitate deoarece acesta dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în termen de 20 de zile de la data emiterii ordinului, care este și data luării la cunoștință de către reclamantă. Or, examenul de departajare a angajaților pentru a se stabili care vor fi contractele a căror încetare va fi dispusă, a avut loc la data de (...), astfel că la data emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită, pârâtul nu putea în mod legal stabili că va fi suspus încetării contractul individual de muncă al reclamantei.

S-a mai arătat că procedura ordonanței președințiale este aplicabilă în cauză, întrucât în cadrul conflictelor de muncă se aplică dispozițiile C.ui de procedură civilă. Aplicarea unor proceduri judiciare de natură a proteja cu caracter temporar drepturile fundamentale ale cetățeanului până la soluționarea pe fond a cauzelor este nu numai legală, ci și necesară în raport cu durata îndelungată a litigiului având ca obiect fondul dreptului și cu realitatea stabilirii un or prime termene de judecată extrem de îndelungate.

Astfel, prima instanță a reținut că, deși dosarul având ca obiect fondul litigiului a fost înregistrat la data de (...), acesta a primit termen de judecată abia la data de (...). Prin urmare, în această perioadă își găsesc aplicare toate procedurile de protecție provizorie a drepturilor părților prevăzute de C. de procedură civilă.

În ceea ce privește condiția urgenței măsurii, s-a constatat că reclamanta este unica susținătoare a familiei, astfel că asigurarea traiuluizilnic având ca sursă unicul salariu din familie este o împrejurare care întrunește în mod neîndoielnic condiția urgenței.

Caracterul vremelnic al măsurii rezidă în dispunerea suspendării ordinului prefectului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr.(...) al T. C., având ca obiect anularea acestui act, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei.

S-a mai reținut că măsura reintegrării reclamantei nu are caracter definitiv, ci vremelnic, fiind dispusă până la soluționarea dosarului nr.(...) al

T. C..

Prima instanță a mai arătat că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat în cadrul procesului asupra fondului dreptului, iar analizarea aparenței dreptului este obligatorie în cadrul acestei proceduri, fiind un criteriu în funcție de care instanța decide asupra cererii de ordonanță președințială.

Pentru aceste motive, prima instanță a constatat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art.581 C..

Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs: MINISTERUL

ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și P. J. C., considerând-o ca fiind nelegală

și netemeinică.

Recurentul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR criticăsentința primei instanțe pentru următoarele motive:

În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, având în vedere faptul că ordinul este emis de către angajatorul reclamantei.

Recurentul P. J. C., invocă următoarele motive de recurs:

Reclamanta-intimată face parte din categoria personalului contractual, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile C.ui muncii și ale Legii nr.6., prevederi care în opinia pârâtului nu pot fi completate cu alte prevederi speciale, cum sunt cele ale art.581 C..

Se mai susține că ordonanța președințială nu este aplicabilă în cazul conflictelor de muncă, nefiind compatibilă cu reglementarea dată de lege concedierii și efectelor acesteia.

Astfel, în C. muncii nu există nicio prevedere ce să permită suspendarea efectului executoriu al deciziei de concediere.

Recurentul a mai arătat că în ceea ce privește aparența dreptului, prima instanță a apreciat că ordinul P. jud. C. nr.184/2011 prezintă numeroase suspiciuni de nelegalitate, având în vedere faptul că la data emiterii ordinului nu avusese loc încă examenul de departajare.

Se arată că măsura desființării postului reclamantei a fost luată în cadrul reorganizării instituției, a avut cauze reale și serioase și anume încadrarea în numărul posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate de la buget. În vederea ocupării posturilor rămase în urma restructurării, s-a organizat un examen pentru departajare, examen la care reclamanta a fost declarată respinsă.

S-a mai susținut că toți cei șase analiști-programatori vizați de restructurare au primit ordin de încetare a contractului de muncă, iar cei admiși în urma examenului au fost reîncadrați pe posturile rămase, întrucât C. muncii nu cuprinde o prevedere legală ce să instituie obligativitatea organizării unui examen de departajare sau modul de organizare și desfășurare a unui astfel de examen, astfel că s-a și adoptat un Regulament de desfășurare a examenului. Astfel, recurentul a arată că, în virtutea principiului egalității de șanse și pentru a se asigura funcționarea în limite normale a serviciului, s-a decis la nivel instituțional organizarea examenului pentru a se stabili pe baza competențelor profesionale persoanele ce vor ocupa cele două posturi rămase.

Prin urmare, se consideră că în mod greșit prima instanță a reținut aparența de nelegalitate a ordinului P. nr.184/2011, doar pentru faptul că pe perioada preavizului s-a organizat examenul de departajare, atâta timp cât nu există o dispoziție legală ce să prevadă organizarea și modul de desfășurare a examenului în cazul desființării locurilor de muncă.

În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 C..

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta S. D. a solicitat respingerea recursurilor formulate ca fiind nefondate.

Analizând recursul formulat de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI

INTERNELOR, se reține că acesta este fondat, pentru următoareleconsiderente:

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, ori reclamanta S. D. a înțeles să se judece în cauză doar „în contradictoriu cu pârâtul M. , I. P. C.";, având în vedere emitentul ordinului nr.184/2011, astfel cum apare înscris în acest act.

De altfel și în contestația formulată împotriva ordinului P. nr.184/2011, aceasta a înțeles să cheme în judecată doar „ pârâta

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - I. P. C.";.

Prin cererea depusă la fila nr.21 dosar de fond, reclamanta precizează că se judecă cu „M.-I. P. C.-în calitate de pârât";, nesolicitând a chema în judecată separat și Ministerul Administrației și Internelor, care însă din eroare a fost trecut pe citativ, chiar de la înregistrarea dosarului și a fost citat ulterior în cauză.

Prin urmare, pentru acest motiv, dar și pentru faptul că ordinul contestat constituie o decizie de concediere, emisă de către angajator, se constată că în mod greșit prima instanță a apreciat asupra calității procesuale a recurentului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR în cauză, admițând acțiunea și în contradictoriu cu acesta.

În ceea ce privește recursul formulat de P. J. C., se reține, cu majoritate,că, analizând motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum în mod corect a reținut și recurentul, dispozițiile Titlulu i

XII , intitulat „Juri sdicția muncii"; se completează, conform art. 275 din C. muncii republicat, cu prevederile C.ui de procedură civilă. Aceasta înseamnă

că în măsura în c are C. muncii nu prevede anumite pr evederi speciale

contrare, sunt aplicabile în cadrul jurisdicției munci i normele generale de

procedură civilă în vigoare.

În condițiile existenței unui cadru procesual general aplicabil, cel al C.ui de procedură civilă, nu-și avea sensul ca într-o reglementare specială acestea să fie reluate, fiind reglementate în C. muncii și L. dialogului social doar norme derogatorii, speciale de la dispozițiile de drept comun.

Faptul că atât C. muncii, cât și L. dialogului social nr.6. prevăd că orice conflict de muncă se soluționează cu celeritate, nu înseamnă că aceste prevederi exclud în asemenea cauze aplicarea procedurilor speciale ale C.ui de procedură civilă privind suspendarea executării și ordonanța președințială.

Trebuie să avem în vedere în acest sens faptul că, deși și recursurile în conflictele de muncă se judecă cu respectarea acelorași imperative de celeritate, este totuși aplicabil art.300 alin.2 și 3 C., privind suspendarea executării hotărârii recurate, care face trimitere la art.403 alin.3 și 4 C., respectiv, chiar anterior trimiterii dosarului în recurs, președintele instanței de control judiciar poate dispune, în cazuri urgente, suspendarea executării recurate într-o procedură care anterior era cea a ordonanței președințiale, actualmente fiind mult simplificată, respectiv o procedură necontencioasă, iar ulterior, instanța de judecată poate dispune în continuare suspendarea executării sentinței până la soluționarea căii de atac.

Este adevărat că, atunci când a reglementat cadrul general al procesului civil, prin C. de procedură civilă, legiuitorul nostru a omis că aceste norme procedurale sunt aplicabile în numeroase cauze în care se contestă acte ce constituie titluri executorii și că părțile ar trebui să aibă la îndemână, prevăzută expres, o procedură echivalentă în aceste procese și în primă instanță, în care să fie aplicate dispozițiile art.403 alin. 4 C., pentru suspendarea executării actului contestat în cazuri grabnice, chiar înainte de primul termen de judecată la fond și cele ale art.403 pct.3 C., la primul termen de judecată.

Neprevăzând în mod expres o asemenea modalitate de suspendare a actului a cărui anulare s-a cerut, părțile, atunci când consideră că până la data când se vor putea înfățișa în fața unui judecător, care să poată cenzura legalitatea și temeinicia actului, există cazuri grabnice, fiind necesară luarea unor măsuri vremelnice pentru prevenirea unor pagube iminente, sunt nevoite să acționeze pe calea cu caracter contencios a procedurii ordonanței președințiale.

Este cert că posibilitatea acordată părților de a beneficia de asemenea reglementări exprese privind suspendarea executării actului contestat înainte de primul termen de judecată, cu trimitere la art.403 alin.3 și 4 din

C. de procedură civilă, care să facă parte din cadrul procedurii de judecată în primă instanță, ar fi favorabilă părților.

Astfel, în speță, reclamanta mai avea, la data înregistrării contestației împotriva deciziei de concediere calitatea de salariat, astfel încât o asemenea măsura necontencioasă dată în căderea președintelui instanței, de a suspenda provizoriu, în cazuri urgente, prin încheiere, fără citarea părților, executarea acestui act, ar fi fost de natură să protejeze drepturile acestui lucrător de producerea unei pagube iminente.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, măsurile procedurale de suspendare a executării actului contestat țin de procesul deja declanșat, de anulare a actului și ar trebui rezolvate în acest cadru,însă în lipsa unor prevederi exprese în sensul arătat mai sus, părțile sunt nevoite să introducă în acest scop noi acțiuni formulate pe cale de ordonanță președințială.

Dispoziții echivalente art.403 alin.3 și 4 din C. de procedură civilă regăsim în procedura contenciosului administrativ, unde, având în vedere caracterul executoriu al actelor administrative ce fac obiectul acestei jurisdicții, în art.14 și 15 din legea nr.554/2004, s-a reglementat modul de soluționare a unor asemenea cereri de suspendare a executării.

De asemenea, potrivit Recomandării nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei, particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Necesitatea oferirii unei protecții jurisdicționale provizorii lucrătorilor reiese cu prisosință, în speță, din actele depuse în cauză, din care rezultă că, datorită numărului mare de dosare aflate pe rol, contestația împotriva deciziei de concediere, înregistrată la data de (...), are fixat primul termenul de judecată abia la data de (...), motiv pentru care reclamanta a fost nevoită să solicite suspendarea executării pe calea procedurii ordonanței președințiale.

Se mai reține că, având în vedere disp. art.581 alin.2 Cod.proc. civilă, potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunța asupra fondului dreptului, cererea reclamantei a fost analizată tot în cadrul jurisdicției muncii.

Curtea, cu majoritate, reține că în mod corect prima instanță a admis cererea formulată de către reclamantă, pe calea procedurii ordonanței președințiale, întemeiată pe disp.art.581 din C. de procedură civilă, cerere având ca obiect suspendarea executării ordinului nr.184/(...) emis de către P. J. C., până la data soluționării contestației împotriva acestei decizii.

Curtea reține astfel că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.581 C. de procedură civilă pentru suspendarea executării deciziei de concediere, pe cale de ordonanță președințială:

Astfel, măsura care se solicită a fi dispusă, are caracter vremelnic, până la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de revizuire, ce formează obiectul dosarului nr. (...) al T. C., neprejudecându-se fondul cauzei.

De asemenea, se reține că există argumente juridice aparent valabile

față de l egalitatea deciziei de concediere, fiind îndeplinită și condiția privind

aparența dreptului reclamantei.

Analizând formal ordinul nr.184/(...) emis de către P. J. C. emis de către recurent, privind încetarea contractului de muncă al reclamantei la data expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării acestuia ((...)) și înscrisurile depuse la dosar de către angajator privind desfășurarea concursului pentru ocuparea a două posturi de analist (programator) ajutor III-IA în cadrul Serviciului P. Comunitar R. Permise de C. și Î., la data de (...), precum și prevederile Regulamentului pentru organizarea acestui concurs, aprobat de către recurent, care prevede chiar posibilitatea contestării rezultatelor concursului în contencios administrativ, există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului de concediere, întrucât, astfel cum s-a consemnat și în adresa nr.9505/VI/(...),depusă la fila nr.57 dosar de fond, în fapt, "disponibilizarea s-a făcut în urma concursului";.

În mod greșit recurentul a susținut că prezenta cerere nu se poate soluționa fără a antama fondul cauzei, respectiv fără a cerceta cu minuțiozitate problematica fondului cauzei, având în vedere faptul că într-o cerere de ordonanță președințială judecătorul este obligat să pipăie fondul cauzei, să verifice astfel validitatea formală a actului contestat, pentru a analiza aparența dreptului reclamantului.

Se mai reține că, printre motivele de recurs, se invocă și lipsa unor norme de dreptul muncii care să reglementeze modul în care ar trebui să procedeze angajatorul atunci când, în urma desființării posturilor mai multor salariați, selectarea celor care urmează să fie disponibilizați trebuie să se realizeze pe calea unui concurs.

Curtea reține că acestea sunt motive ce țin de fondul contestației formulate împotriva deciziei de concediere, însă, dacă sunt considerate ca fiind apărări față de aparența de nelegalitate a titlului executoriu, se constată că în C. muncii se prevede, în cazul schimbării locului de muncă și al funcției, în cadrul aceluiași angajator, procedura modificării contractului individual de muncă, în timp ce pentru încetarea contractului de muncă este necesară existența unei cauze obiective, reale, care să facă imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.

Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat,legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, instituției sau serviciului.

De asemenea, Org anizația I nternațională a Muncii a statuat că lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.

Apreciind asupra caracterului urgent al măsurii , se rețin următoarele:

În primul rând, în urma suspendării termenului de preaviz, ca urmare a concediilor medicale în care s-a aflat reclamanta, pentru probleme de sănătate pe care aceasta le pune în legătură de cauzalitate cu șocul suferit în urma concedierii sale, aceasta se afla încă, atât la data formulării contestației împotriva ordinului prefectului, cât și la data formulării prezentei cereri de suspendare a efectelor acestuia, în executarea raporturilor de muncă cu recurentul

În al doilea rând, urgența rezultă în cauză și prin luarea în considerare a perioadei de aproximativ jumătate de an, de la data introducerii actului a cărui aparență de nelegalitate se invocă și până la data la care cauza sa poate ajunge înaintea unui judecător competent în jurisdicția muncii, care să poată să se pronunțe, pe fond, asupra legalității ordinului de concediere.

În această perioadă, concedierea urma să își producă efectele, prin lipsirea acesteia de locul de muncă și de salariu, printr-o decizie ce prezintă o aparență de nelegalitate, astfel încât se impunea suspendarea executării actului contestat, pentru prevenirea unor pagube iminente, care nu s-ar mai putea repara, prin lipsirea acesteia și a familiei sale de mijloacele de subzistență, poate pentru o perioadă de un an, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Se reține că eventualele despăgubiri ce se vor acorda reclamantei, în temeiul art.80 din C. muncii, în situația în care instanța investită cu cenzurarea legalității concedierii va constata nelegalitatea ordinului contestat, nu vor putea repara decât cu mare întârziere paguba suferită decătre reclamantă prin lipsirea acesteia și a familiei sale de venitul pe care l-ar fi obținut din salariu, punând-o pe aceasta a face față unor dificultăți de asigurare a celor necesare traiului, o perioadă îndelungată, în timp ce actul de încetare a contractului său de muncă prezintă o vădită aparență de nelegalitate.

Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotrivaconcedierilor nelegale.

Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,

sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentul pact recunoscdreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existența printr-o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";.

În ceea ce privește motivele de recurs și apărările formulate la fondul cauzei privind inadmisibilitatea luării unei măsuri de reintegrare temporară a salariatului, pe considerentul că doar instanța ce judecă fondul contestației împotriva măsurii concedierii ar putea dispune o asemenea măsură, cu caracter definitive, se rețin următoarele:

În primul rând, la momentul formulării prezentei cereri de suspendare, astfel cum am precizat anterior, nu se punea problema reintegrării reclamantei, ci cea a menținerii raporturilor de muncă existente între părți.

În al doilea rând, astfel cum reține și R.a nr.R (89)8 din (...) a

Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei, particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, atunci executarea imediată și integrală a actelor contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îlimpune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

În al treilea rând, la asemenea măsuri de reintegrare temporară se ajunge de fapt în cursul unui conflict de muncă și atunci când, în urma pronunțării unei hotărâri definitive de anulare a actului de concediere, salariatul este reintegrat pe postul deținut anterior, iar ulterior, instanța de control judiciar casează această hotărâre, menținând decizia de concediere ca fiind legală și temeinică.

De fapt și caracterul executoriu al unor asemenea hotărâri date în primă instanță în conflictele de muncă, are tocmai menirea evitării menținerii într-o situație de incertitudine juridică a unor raporturi de muncă, atunci când instanțe de jurisdicție a muncii constată existența unor motive de nelegalitate a decizei de concediere.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL

ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, se va modifica în parte sentința primeiinstanțe, în sensul de a se respinge cererea formulată de reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Se va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat de I. P. J. C. împotriva aceleiași hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva ordonanței președințiale nr. 6445 din 15 decembrie

2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat de pârâta I. P. J. C., împotriva aceleiași hotărâri.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului Inst.P. C.

Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;

2 ex.-(...);

Jud.fond: Tribunalul Cluj: I. P..

Opinia parțial separată a domnului judecăto r S.-C. B.

Reclamanta a solicitat pe cale de ordonanță președințială suspendarea efectelor ordinului nr. 84/(...) emis de recurenta pârâtă I. P. J. C. prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, ca urmare a desființării locului de muncă, temeiul de drept pe care s-a întemeiat acțiunea fiind art. 581 Cod procedură civilă.

Însă, această procedură specială nu este aplicabilă în cazul conflictelor de muncă, mai exact în cazul contestațiilor formulate de angajat împotriva măsurii concedierii, a căror soluționare este reglementată de art. 78 - 80 din C. muncii și de L. nr. 6., care nu prevăd o posibilitatea formulării unei atare cereri. Mai mult, L. nr. 6. stabilește că soluționarea cererilor privind conflictele de muncă, având ca obiect și contractul individual de muncă, se face cu celeritate, astfel fiind instituit un regim special în soluționarea conflictelor de drepturi dintre salariat și angajator , la care legiuitorul a avut în vedere tocmai caracterul special al drepturilor deduse judecății și neprejudicierea nici uneia dintre părți.

Pe cale de consecință, instituția ordonanței președințiale nu-și găsește aplicarea în cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor de concediere, având în vedere că situația urgenței și neprejudicierii prin întârziere este reglementată de legea specială.

Pe de altă parte, pornind de la dispozițiile art. 581 alin. 1 C.pr.civ. în care se stabilește că "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice...", legiuitorul fixează una din condițiile de admisibilitate ale ordonanței - urgenta măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale.

Apreciem că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 al. l

C.pr.civ., care să justifice cererea reclamantei, în speță lipsind urgența, astfel că cererea de suspendare a ordinului prin care s-a dispus concedierea formulată pe această cale era neîntemeiată.

Statuările primei instanțe privitoare la îndeplinirea condiției urgenței, se constată a fi pur formale în condițiile în care nu au fost probate susținerile reclamantei în sensul că este singura susținătoare a familiei, iar acesta nu a precizat din câți membri intră în compunerea familiei, la dosarul cauzei nefiind depus nici un act de stare civilă sau alt înscris probator în dovedirea pretențiilor.

De asemenea, promovarea prezentei acțiunii după aproximativ 4 luni de la momentul la care reclamanta a luat la cunoștință măsura dispusă de către pârâtul I. P. J. C., denotă faptul că nu există urgența în luarea acestei măsuri.

Curtea apreciază că depunerea în probațiune doar a actului prin care într-adevăr s-a dispus încetarea contractului de muncă nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, așadar nu s-a fi impus luarea măsurii vremelnice solicitate de reclamanta - intimată.

Existența prejudiciului invocat de reclamantă - pierderea locului de muncă și a sursei de venit - este exclusă față de dispozițiile art. 80 din C.muncii care prevăd că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului instanța va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

Pentru aceste considerente, cum hotărârea atacată era nelegală în privința dispoziției de admitere a cererii de ordonanță președințială, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se impunea în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și admiterea recursului declarat de către pârâta I. P. J. C., cu consecința modificării în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

JUDECĂTOR

S.-C. B.

← Decizia nr. 1859/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă		Decizia nr. 1144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă →

Decizia nr. 433/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 433/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă