Decizia nr. 3924/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3924/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 5223 din 17 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intervenientul S. L. - D. R. C. și pe pârâta intimată S. N. DE R. SA - S. D. DE R. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 18 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 septembrie 2012, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, contestatorul C. G. în contradictoriu cu intimata S. N. DE R. S. - S. D. DE R. C., a solicitat anularea deciziei nr. 98/(...) prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 65 alin.1 din Codul muncii, repunerea sa în situația anterioară în sensul reintegrării pe postul avut, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea pe postul avut anterior, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că activitatea depusă a fost corespunzătoare, evaluările profesionale având calificative foarte bune. Este singurul salariat din cadrul D. R. C. care fost concediat, iar postul său a fost singurul pe țară propus a fi desființat.
Decizia de concediere nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziție pentru ocuparea postului vacant, iar desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În urma restructurării societății s-au desființat efectiv 404 de posturi din cele 1883 existente, la S. C. fiind desființate efectiv 61 de posturi, dintre care două posturi de conducere, fiind respectate prevederile legale privind preavizul și forma deciziei de concediere.
S. L. D. de R. C. a formulat o cerere de intervenție accesorie la acțiunea contestatorului, reiterând solicitările acestuia.
Prin sentința civilă nr. 5223 din 17 mai 2012 a T.ui C. pronunțată în dosarnr. (...), a fost respinsă contestația formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâtei, în baza contractului individual de muncă nr. 303/8622/(...), pe durată nedeterminată, în funcția de șef S. F. La data de (...) pârâta a emis decizia nr. 98/(...) prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 65 alin.1 din Codul muncii.
Concedierea a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat. În decizie se menționează, la art. 7, că nu sunt posturi vacante compatibile cu pregătirea profesională a contestatorului.
Potrivit dispozițiilor ale art. 65 din Codul muncii, nu se pune problema unei selecții a salariaților, după desființarea posturilor, ci se desființează tocmai funcția sau postul deținut de salariatul pe care consideră că se impune a-l concedia.
Art. 65 alin. 2 din Codul muncii enumeră explicit cerințele pretinse cumulativ în prezența cărora se poate desprinde caracterul legal al măsurii luate de angajator. A., desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă a cauză reală și serioasă.
Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă se înțelege respectarea cerinței ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statutul de funcții sau din organigramă.
Cu privire la măsura de concediere, instanța reține că prin H. nr. 16/(...) s- a luat act de informarea privind inițierea și derularea procedurilor legale de concediere colectivă la nivelul pârâtei, conform Notei de prezentare nr. CA/665/(...) și a Deciziei nr. 8/(...) a C.ui de A. al S. N. DE R. S.
Prin decizia nr. 194/(...) a fost constituită Comisia de consultare în cadrul procedurii de concediere colectivă. Apoi conform Notei de prezentare, înregistrată sub nr. CA/686/(...) și Fundamentarea și Justificarea Tehnico - Economică a acțiunii de reorganizare și restructurare s-au stabilit, în concret, posturile care urmau a fi desființate până la nivelul fiecărei sucursale, acestea fiind comunicate prin adresele nr. 244/(...) și nr. 15237/(...), atât Federației Sindicatelor R. cât și I.T.M. B., C., IAȘI și TIMIȘOARA și A.M.O.F.M. B., A.J.O.F.M. C., IAȘI și TIMIȘOARA.
Din analiza organigramei existente înainte de reorganizare și a celei de după data reorganizării, rezultă că S. F. a fost desființat în mod definitiv, în continuare existând un S. F. -C. N., iar postul contestatorului a fost redus efectiv din statul de funcții.
Măsura luată de angajator trebuie să aibă o cauză reală, respectiv să fi fost determinată de dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității și să fie serioasă, în sensul că mijloacele de realizare a scopului angajatorului să se bazeze pe o evaluare temeinică a situației economice prin care trece aceasta. Din Fundamentarea și Justificarea Tehnico - Economică reiese că societatea înregistrează profitabilitate negativă pe anii 2009 și 2010 pe fondul creșterii cheltuielilor operaționale și a celor financiare datorate diferențelor de curs valutar aferente plăților de credite de capital.
Respectiva performanță financiară scăzută s-a transformat spre sfârșitul anului 2009 într-un sold de flux de numerar operațional și investițional negativ, efectele crizei economice încetinind revenirea pieței telecomunicațiilor.
În cauză măsura a fost luată de C. de A. al intimatei pentru a putea să facă față liberalizării pieței de telecomunicații și concurenței, soluția fiindreorganizarea organigramei în acord cu cerințele pieței, cu consecința reducerii de posturi.
Instanța a reținut că măsura de reorganizare a fost legală, în conformitate cu prevederile art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Cu privire la criticile contestatorului aduse condițiilor de formă ale deciziei nr. 98/(...), instanța a reținut că aceasta conține toate elementele prevăzute de art. 76 din Codul muncii.
Având în vedere aspectele reținute instanța, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 coroborate cu prevederile art.65 alin.1 și 2 din
Codul muncii, a respins, ca neîntemeiată, contestația.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, prin avocat,solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Invocă incidența prevederilor art. 304 ind. 1 C., încălcarea obligației instituita prin art. 129 alin.5 C. în sarcina instanței, de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului. A., prima instanța a omis a lua în considerare un fapt esențial, anume ca: concedierea tuturor celorlalte persoane s-a făcut la cererea fiecăreia dintre ele, toate respectivele persoane aflându-se la limita pensionarii. Or, într-o atare situație, era interesate sa solicite concedierea întrucât beneficiau, după caz, de
16-18 salarii compensatorii ce reprezentau remunerația lor pentru perioada de timp rămasa până la pensionare.
Contestatorul recurent a fost singurul angajat concediat fără sa fi solicitat acest lucru și fără sa beneficieze de remunerație compensatorie.
Un alt aspect de nelegalitate care confirma totodată abuzul săvârșit de pârâta intimata rezulta din Tabelul persoanelor disponibilizate, cuprinzând 62 de poziții din care la poziția 62 figurează un post vacant. Primele 60 de posturi au fost eliberate ca efect al cererilor depuse de către persoanele încadrate pe acele posturi. Cel de-al 61-lea post era deținut de către recurent care îndeplinea funcția de Sef S. F.
Ținând seama de faptul ca postul de Sef S. F. s-a desființat ca urmare a desființării întregului S. F. ca structura distincta în organigrama pârâtei intimate, exista posibilitatea legala ca recurentul sa fie transferat pe postul vacant, pe funcția de economist și sa vacanteze în felul acesta postul sau care era supus restructurării.
Apoi, un alt aspect de nelegalitate rezultă din împrejurarea că deși S. N. de R. este structurată pe 4 sucursale: B., C., Timișoara și Iași, având aceeași structura organizatorica și funcționala, iar reducerea de personal s-a făcut în fiecare dintre acestea, numai la DR C. a fost disponibilizat Seful S. F., care la celelalte 3 sucursale fie a fost menținut ca Sef al S. financiar-contabil nou înființat după reorganizare, fie a fost încadrat pe postul de economist, în cadrul acestui nou serviciu.
Totodată, instanța a omis sa facă aplicarea art. 67 Codul Muncii, parata intimata neacordându-i niciun fel de compensație cu ocazia desfacerii contractului individual de munca. P. instanța a ignorat acest aspect și a lăsat nesancționata încălcarea legii astfel comisa.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței consta în încălcarea art.75 alin.1
Codul Muncii coroborat cu art. 82 alin.1 din contractul colectiv de munca aplicabil.
Art.75 alin.(1) prevede ca: „Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de
20 de zile lucrătoare";.
Art. 82 alin. l CCM prevede ca: „termenul de preaviz începe în ziua lucrătoare următoarei zilei în care salariatului i s-a comunicat prezenta decizie de concediere";.
În cazul dat recurentului i s-a comunicat decizia de concediere nr. 98/(...) la data de 15 septembrie 2011 prin B. E. J. S. A., iar concedierea a devenit efectiva începând cu data de 23 septembrie 2011, care a fost ultima zi de lucru a lui.
Nerespectarea termenului de preaviz a fost făcuta tocmai în ideea ca prin noua organigrama, care a fost aprobata la data de 29 septembrie 2011, sa nu se prevadă un post de economist pentru recurent.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței consta în omisiunea primei instanțe de a analiza apărarea invocata în sensul ca în ianuarie 2012, SN R. înființează 3 sucursale noi (Craiova, Constanta și Brașov) și scoate la concurs posturile aferente acestora, ceea ce contrazice motivul invocat pentru reorganizarea din septembrie 2011, anume creșterea eficientei economice, reducerea pierderilor și a cheltuielilor cu personalul salariat.
Sindicatele au contestat măsura înființării celor 3 sucursale și au prezentat materiale justificative din care a rezultat, pe baza de analiza, faptul ca respectivele sucursale sunt total neproductive, ineficiente, neeconomice și nu contribuie la creșterea eficientei activității, ci din contra, prin înființarea de noi posturi de șefi (anume, un număr de 36 de posturi de conducere) cresc cheltuielile cu personalul. în acest sens, la data de 21 martie 2012, în ziarul Faclia, la pagina 9 apare articolul intitulat: „Sindicaliștii din R. contesta înființarea a 36 de posturi de <..
Sunt invocate situații particulare: în cursul lunii august 2011 se emite actul adițional nr. 303/16750/(...) prin care salariatul M. Valer din dulgher la formația L. devine operator calculator, fără studii de specialitate, fără pregătire profesionala în domeniu, fără experiența și fără post. Ulterior, prin decizia nr.103/(...) acesta este concediat la cerere de pe postul de operator calculator.
De asemenea, numitul V. D., încadrat la serviciul CTC a fost transferat pe post de tehnici al la compartimentul L., iar numitul M. I. încadrat ca muncitor izolator la compartimentul L. a fost transferat pe post de femeie de serviciu.
În urma desființării în totalitate a serviciului CTC (și activitatea de profil), personalul încadrat la acest serviciu a fost redistribuit la alte servicii existente în sucursala, fără sa fi fost concediat, chiar daca posturile lor au fost desființate.
Numai reclamantul recurent a fost concediat sub pretextul ca postul lui a fost desființat, și, deși exista posibilitatea concreta de a fi redistribuit pe post de economist nu a fost luata în considerare aceasta rezolvare a situației lui.
La data de 18 iunie reclamantul C. G., în nume propriu, a înregistrat recursprin care a solicitat modificarea sentinței în tot cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.
Se invocă practic aceleași critici dezvoltate în recursul declarat prin avocat, în plus, fiind subliniat caracterul discriminatoriu al concedierii sale, în condițiile în care a făcut dovada ca în urma reorganizării societății, S. F. a fost comasat cu S. C., rezultând S. F. - C., recurentul fiind singurul la nivelul întregii țări, rămas fără un loc de muncă; omologii săi de la S. din Timișoara, Iași și B.(R. ANA, GADI GHEATA și P.ESCU C. PERSIDA) au rămas angajați pe alte posturi oferite de conducere, în cadrul departamentelor care au fuzionat (S. F. și S. C., care se regăsesc în organigrama S.R.-ului sub denumirea D. F. - C., care are 4 structuri în componenta sa, respectiv S. F. - C. Sud, N., Est, V.).
T. nu a ținut seama de niciun înscris depus în apărarea lui.
Prin Decizia nr. 19/(...) a C.ui de A. a S. N. de R., aceasta a aprobat înființarea a încă trei sucursale, direcții operaționale pe lângă cele 4 existente, respectiv înființarea a 33 de posturi corespunzătoare acestora, printre care S. F.
N. Est, S. F. Sud Est, S. F. Centru, s.a.m.d., așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar.
Mai arată că în perioada 2005 - 2009 recurentul a fost cercetat abuziv pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzuta de art. 248 Cod penal.
S. N. de R. în mod nejustificat a promovat o sesizare la adresa recurentului, învinuindu-l ca i-ar fi adus prejudicii, prin încheierea și derularea unui contract de colaborare încheiat cu S.C. EcoLife S. S.R.L., la vremea respectiva deținând funcția de director economic.
După 4 ani de cercetare penala care i-a afectat profund sănătatea s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a acestuia.
Se invocă hărțuirea (cunoscută și ca intimidare, maltratare sau violență psihologică) recurentului, constând în comportamentul repetat, nejustificat, față de un angajat sau un grup de angajați, care vizează victimizarea, umilirea, subminarea sau amenințarea persoanei hărțuite.
Solicită în SUBSIDIAR să fie numit pe o poziție cel puțin similara cu cea a omologilor lui de la celelalte sucursale, (tocmai având în vedere ca postul de Sef S. F. a fost desființat), doi dintre aceștia rămânând chiar pe poziția de Sef S. F. - C. V. și Sud, cea de-a treia rămânând pe poziția de economist.
La nivelul S. C., așa cum rezulta din tabelul nr. 303/18517/(...), rezulta ca din cele 62 de posturi disponibilizate, 60 de persoane au fost disponibilizate la cerere, așa cum recunoaște și intimata în precizări și nu 59, o persoana fiind decedata, (deci a rămas un loc vacant) și o singura persoana concediata, reclamantul recurent.
Susținerea ca d-na C. M. ar fi reprezentat un al doilea caz de concediere este falsa, ținând cont și de declarația d-lui M. S. director D. R. C., la acea vreme, actualmente Sef S. Rețele Comunicații - S. D. R. C., din care reiese ca acesteia i s-a oferit un alt post, dar în final a plecat tot la cerere, încasând salariile compensatorii.
SNR-ul a început cu data de (...) sa facă noi angajări, aceștia nefiind vechi salariați ai societății așa cum afirma intimata în precizări.
Mai solicită să se aibă în vedere lipsa criteriilor în baza cărora a fost concediat, aplicarea regulilor concedierii colective generând abuzuri din partea angajatorului de a selecta personalul în cazul concedierii colective, ordinea de concediere trebuind sa valorifice, cu prioritate, realizarea obiectivelor de performanta, situație care nu s-a întâmplat în cazul de față.
Încălcarea dreptului de preaviz de minim 20 zile lucrătoare de la data comunicării indică faptul că trebuia în mod obligatoriu sa fiu concediat în luna septembrie, chiar cu încălcarea legii, deoarece daca rămânea salariat și în luna octombrie ar fi beneficiat ca și ceilalți Șefi de S. F. și C. de transformarea postului în economist și drept urmare nu s-ar mai fi putut realiza concedierea conform planului stabilit.
La data de 10 septembrie 2012 reclamantul a înregistrat precizări la memoriul de recurs, prin care arată că ulterior concedierii i-au fost achitate și salariile compensatorii la care era îndreptățit.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 septembrie 2012 pârâta S. R. S. S. D. R. C., a solicitat respingerea cererii de recurs.
Cu privire la problema respectării termenului de preaviz, arată că decizia atacată a fost comunicată prin înmânare către salariat în data de (...), ocazie cu care s-a încheiat un Proces verbal înregistrat sub nr. 301/18166/(...). Deși laîntrebarea instanței contestatorul a negat, intimata a depus la dosar o contestație la această decizie, formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 303/18110/(...). Pe de altă parte, procesul verbal de comunicare este un act oficial înregistrat, semnat și ștampilat și face dovada până la proba contrarie/ înscrierea în fals.
Totodată această decizie a fost comunicată la domiciliu și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Ca urmare, s-a respectat termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea deciziei.
Raportat la problema mutării altor persoane decât contestatorul pe alte posturi, arată că nu face obiectul procesului controlul legalității acestor măsuri, iar, pe de altă parte, toate persoanele la care se face referire au fost disponibilizate la cerere și, în prezent, nu mai sunt angajații societății.
Privind chestiunea intrării în vigoare a noii organigrame după concedierea contestatorului, în opinia pârâtei, acesta este un lucru normal și logic. Nu se putea aplica o nouă organigramă înainte de finalizarea concedierii colective.
Cu privire la problema așa-numitei „. îndreptate împotriva contestatorului, se arată că nu poate fi vorba de o răzbunare individuală atâta timp cât la nivelul întregii țări au fost desființate 404 posturi (circa 21 % din personal), iar la nivelul S. din C. 62 de posturi, respectiv 61 de persoane disponibilizate, 59 la cerere și 2 concediate efectiv (ambele economiști), precum și un post vacant ca urmare a unui deces. Postul temporar vacant (între data decesului și data desființării acestuia) era un post de inginer, deci nu avea cum să fie atribuit contestatorului, așa cum acesta pretinde în cererea de recurs.
Toate posturile similare cu acela ocupat de contestator, respectiv Șef S. F. -
C. au fost efectiv desființate. Este adevărat că persoanele care le-au ocupat, cu excepția contestatorului, au fost menținute în sistem pe un post sau altul, dar aceasta este deja o problemă care ține de voința angajatorului. De altfel, la toate cele 4 sucursale plus sediul central al S.R. s-au desființat multe posturi în domeniul economic (calificarea de bază a contestatorului), posturi care nu se mai justificau în contextul reorganizării societății, a centralizării activității financiar- contabile la B. și a informatizării activității (a se vedea Fundamentarea și justificarea tehnico-economică a acțiunii de reorganizare și restructurare).
În legătură cu cercetările penale la care a fost supus contestatorul, una a început prin auto sesizarea P., iar o alta a început în baza unei sesizări a S.R. făcută în temeiul concluziilor unui Proces Verbal de C. întocmit de C. de C. al M. C. De altfel, o plângere penală împotriva societății, având ca obiect tocmai
„denunțul calomnios"; a fost respinsă prin rezoluția P. de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Problema compensațiilor bănești este falsă deoarece contestatorul, alături de toți ceilalți angajați disponibilizați, a încasat salariile compensatorii.
Cât privește problema înființării, după concedierea colectivă, a 3 noi sucursale și a angajării de personal, arată că a fost vorba de o reorganizare teritorială, prin care, de exemplu, 5 județe au fost scoase de sub autoritatea S. C. și trecute în subordinea nou înființatei Sucursale Centru (Brașov). În noile sucursale nu s-au făcut angajări decât prin redistribuire de personal. S-au făcut unele angajări, în special la sediul central, dar nu pe postul care a aparținut contestatorului sau posturi similare.
Raportat la problema „. în concedierea contestatorului (ce include calitatea profesională a contestatorului și faptul că din cei 4 șefi ai serviciilor financiar- contabile din teritoriu a fost singurul concediat), se arată că nimeni nu a contestat calitățile profesionale ale contestatorului, dar atunci când postul se desființează acest lucru are o mai mica relevanță. Pe de altă parte, angajatorul are dreptul, așa cum s-a statuat în doctrină și în practica judiciară, de a-șiselecta colaboratorii și angajații „cu excluderea oricărei constrângeri în acest sens";.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 21 septembrie 2012 reclamantul
C. G., reiterează motive invocate în recursul înregistrat la (...).
La data de 24 septembrie 2012 pârâta intimată înregistrează concluzii, princare reiterează motivele invocate în întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
Se constată, în acest sens, faptul că principala nemulțumire afirmată de reclamant, referitor la concedierea sa, este legată de faptul că este singurul șef de serviciu financiar din țară, de la nivelul celor 4 sucursale care existau la momentul concedierii sale, afectat de concedierea colectivă, și că este singurul angajat al sucursalei C. care a fost concediat, ceilalți angajați ai acestei sucursale plecând de bunăvoie, motivați de salariile compensatorii aferente vechimii lor în cadrul societății. De asemenea, afirmă subiectivitatea măsurii, despre care arată că are la bază alte considerente decât cele afirmate în decizia contestată, făcând referire în acest sens la plângerile penale formulate împotriva sa de către societate. Sub același raport, este evocată de către reclamant activitatea sa foarte bună în cadrul societății angajatoare, pregătirea, competența și expertiza sa profesională.
Cu alte cuvinte, atât indirect, cât și explicit, este invocată lipsa unor criterii clare în aplicarea măsurii concedierii în ceea ce îl privește.
Or, sub acest aspect, Curtea observă în primul rând că indicarea, în cuprinsul deciziei de concediere, și subsecvent, respectarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cadrul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c din Codul muncii ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere.
În al doilea rând, se remarcă faptul că art. 79 Codul muncii stipulează că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, decizia de concediere contestată în cauză nu cuprinde datele concrete în funcție de care s-a dispus concedierea reclamantului, prin aplicarea criteriilor enumerate în cuprinsul său.
A., deși la punctul 6 (1) din decizia contestată (filele 10-11 dosar fond) sunt enumerate la modul generic criteriile de departajare a salariaților vizați prin măsura concedierii colective, cu referire în primul rând la departajarea pe baza rezultatelor obținute la ultima evaluare profesională, departajare ce are întâietate conform art. 69 alin. 3 Codul muncii, urmată apoi de o enumerare de criterii subsidiare prevăzute de art. 80 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pe anii 2011-2012, se constată că nu este precizat în cazul reclamantului care dintre criteriile multiple enumerate a fost aplicat pentru a se ajunge la selectarea sa în vederea concedierii.
Se face doar precizarea că s-a făcut controlul legalității aplicării criteriilor de concediere colectivă în cadrul consultărilor cu partenerii de dialog social.
Or, această mențiune nu este de natură a complini suficient decizia de concediere contestată, în măsura în care să-i confere acesteia gradul de certitudine cerut de dispozițiile legale menționate anterior împotriva arbitrariului.
De altfel, nu se face trimitere la un document care să completeze sub acest aspect decizia contestată, și în baza căruia să se poată face, eventual, verificarea modului în care aceste criterii au fost aplicate în cazul reclamantului, în vederea concedierii.
Nici din înscrisurile depuse la dosar, nu se conturează modul în care au fost aplicate, în concret, criteriile de stabilire a ordinii de priorități în cadrul concedierii colective, sau dacă acestea au fost efectiv aplicate.
Nu poate fi acceptat a se sustrage controlului instanței verificarea modului de departajare a salariaților vizați printr-o concediere colectivă, prin indicarea că acest control s-a făcut în cadrul consultărilor cu partenerii de dialog social, fără a se dezvălui modalitatea în care s-a procedat, întrucât de esența stabilirii legalității aplicării măsurii concedierii colective în raport de un anumit salariat este tocmai verificarea modului în care acesta a fost selectat spre a fi concediat, spre deosebire de cei care au rămas neafectați de măsură. De altfel, dispozițiile legale citate mai sus sunt grăitoare sub acest aspect, în interpretarea lor teleologică.
Din documentul intitulat „fundamentarea și justificarea tehnico-economică a acțiunii de reorganizare și restructurarea în vederea eficientizării și rentabilizării structurii organizatorice și de personal a S. N. de R. S. înregistrată sub nr. 5899/(...) la registratura societății pârâte (filele 42-65 dosar fond) se conturează faptul că s-a decis ca la nivelul S. D. R. C. să se desființeze un număr de 62 de posturi din care 51 posturi tehnice și 11 posturi non tehnice, printre care este enumerat un post de șef serviciu (fila 62 dosar fond), fără însă a se preciza dacă acesta este un post tehnic sau non tehnic și care anume din posturile de șef serviciu, în condițiile în care în organigrama D. R. C. de la data de (...) (fila 97 dosar fond) figurează mai multe servicii, fiind evident că fiecare trebuie să fi fost condus de un șef, în lipsa unei organigrame care să detalieze posturile existente, în locul serviciilor și a formațiunilor.
Constatând că, în aplicarea deciziei de restructurare, s-a stabilit oportun a se reduce unul din posturile de șef serviciu din domeniul financiar-contabil, de la nivelul D. R. C., Curtea observă că nu reiese din nici unul din documentele de la dosar care a fost criteriul obiectiv aplicat pentru alegerea unuia dintre șeful serviciului financiar (reclamantul) și cel al serviciului contabil (o altă persoană), existenți la nivelul acestei direcții anterior reorganizării, pentru a fi menținut în funcție. Aceasta, în condițiile în care s-a procedat la o comasare a acestor servicii, formându-se câte un serviciu financiar-contabil (Sud, N., Est și V.), în fruntea cărora au fost numiți, la cele 4 structuri financiar contabile formate în cadrul restructurării, foști șefi ai unuia dintre serviciile existente anterior comasării.
Ca o consecință a aplicării riguroase a dispozițiilor art. 79 Codul muncii, se impune admiterea contestației, urmare a constatării că nu se poate verifica, în raport de datele cuprinse în decizia de concediere, respectarea în cazul reclamantului a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin.
2 lit. d), după cum stipulează art. 76 Codul muncii.
Or, în mod evident, prin reglementarea ca obligatorie a inserării în cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective, s-a avut în vedere de către legiuitor nu doar simpla enumerare a acestora, in abstracto, ci totodată, precizarea de la caz la caz a acelui criteriu avut în vedere în fiecare situație în parte, doar în acest mod devenind eficiente prevederile legale menționate.
În raport de aspectele menționate anterior decizia de concediere a reclamantului este nelegală, urmând a fi anulată conform art.78 Codul muncii, fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei celorlalte motive de recurs, care apare astfel superfluă.
Ca o consecință, urmează a se face aplicarea prevederilor art.80 alin.1
Codul muncii, referitoare la obligarea angajatorului la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi decare ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Având în vedere că s-a formulat în cauză o cerere de intervenție în interesul reclamantului de către S. L. - D. R. C., în temeiul art. 55 C., având în vedere că soarta acestei cereri este legată de cea a poziției procesuale a părții în favoarea căreia s-a intervenit, urmează a fi admisă și această cerere.
În baza art. 274 C., va fi obligată intimata pârâtă la plata în favoarea recurentului a sumei de 7968 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și recurs, constând din cheltuielile aferente transportului și cazării avocatului, precum și jumătate din onorariul avocațial achitat la fond și în recurs, față de considerentul că unul dintre avocați a reprezentat atât pe reclamant cât și intervenientul accesoriu, susținând practic aceeași poziție procesuală pentru ambele părți, situație în care se apreciază de către instanța de recurs că devine aplicabil criteriul privind munca îndeplinită de avocat, reglementat de art. 274 C. ca justificator pentru acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum diminuat, chiar în condițiile câștigării procesului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamant conform celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr.
5223 din 17 mai 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE R. SA - S. D. DE R. C. și în consecință:
Anulează decizia nr.98 din (...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii. Obligă pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Admite cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de S. L.
- D. R. C. .
Obligă pe intimata S. N. DE R. SA - S. D. DE R. C. să plătească recurentului suma de 7968 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia nr. 3573/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2332/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
