Decizia nr. 3573/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3573/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și L. T. „. B. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2338 din 5 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) precum și recursul declarat de reclamantul I. D.-N. împotriva sentinței civile nr. 4747 din 7 mai 2012 pronunțată în același dosar, privind și pe pârâții intimați L. T. „. Ș., L. T. „. B., M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat R. C. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalți părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar concluzii scrise arătând că înțelege să le susțină.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii fie ca o cerere de completare fie ca una de lămurire a dispozitivului iar raportat la recursurile declarate de pârâți solicită respingerea acestora ca nefondate pentru considerentele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2338 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. P., cu sediul procesual ales la D. G. a F. P. a J. C.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
M. E., C., T. și S. B.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții
C. Local și P. municipiului C.-N.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul I. D.-N. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. B. C.-N., L. T. „. B. C.-N., L. T. „. Ș. C.- N., P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N.
Au fost obligați pârâții de rândul 1-3, în calitate de angajatori, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 august 2009, iar pârâtul de rândul 3 pentru perioada 01 septembrie
2009 - 31 decembrie 2009.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 2 și 3 să plătească reclamantului dobânda legală calculată asupra debitului, începând cu data scadenței drepturilor salariale și până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați pârâții P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 2, 3, 6 și 7, în solidar, la plata sumei de
62 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a avut calitatea de cadru didactic la L. „. B., la L. T. „. B. înperioada (...)-(...) și la L. T. „. Ș. în perioada (...)-(...), așa cum rezultă din carnetul de muncă și din răspunsurile formulate de pârâții de rândul 1-3.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din C. muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitățile de învățământ la care a fost angajat reclamantul sunt instituții de învățământ finanțate din fonduri alocate prin bugetul local al municipiului C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. „c"; din L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr.1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 2. unitățile de învățământ pârâte aveau obligația să calculeze pentru reclamant și să-i plătească acestuia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-au respectat-o.
Pârâtele unități școlare au continuat să plătească reclamantului salarii în baza altor acte normative pentru perioada (...) - (...) așa cum rezultă din tabelele existente la dosar.
Potrivit prevederilor Legii nr. 2. în vigoare până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 reclamantul are dreptul de a beneficia de următoarele sume brute 2893 lei de la L. T. „. B., 2406 lei de la L. T. „. B. respectiv 561 lei de la L. T.
„. Ș. la care se va aplica dobânda legală prevăzută de OUG 1., la data efectivă a plății, deoarece L. nr. 2. este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. M. C.-N. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art. 63 alin. 1 lit.";c"; și alin. 2 lit.";c"; și art. 36, alin. 4 lit.";b"; din L. nr. 215/2001, deoarece cele două licee pârâte sunt unități de învățământ preuniversitar care funcționează ca unități finanțate din fondurilealocate prin bugetul local al M. C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse conform prevederilor art.104 din L. nr. 1/2011 a E. naționale.
Chiar dacă nu are raporturi juridice directe cu reclamantul, P. și C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice (a reclamantului) angajate în cele 3 unități de învățământ conform solicitărilor acestora, având la bază prevederilor Legii nr. 2.. în această situație, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de cei 2 pârâți a fost respinsă.
Având în vedere faptul că reclamantul nu are raporturi juridice cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și cu M. E., C., T. și S. și prevederile arătate anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant invocate de acești pârâți au fost admise, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului împotriva acestora.
Așa fiind, cererea reclamantului a fost admisă conform dispozitivului.
Au fost respinse celelalte capete de cerere, respectiv aplicarea dobânzii fiscale.
În temeiul art.274 C.pr.civ., au fost obligați pârâții de rândul 1, 2, 5 și 6, în solidar la plata sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
În același dosar, în soluționarea cererii de completare/lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 238/(...), formulată de reclamant, Tribunalul Cluj a pronunțat și sentința civilă nr. 4747/(...), prin care a respins cererea.
Împotriva sentinței civile nr. 238/(...) au declarat recurs pârâții P. M. C. N., C.
LOCAL AL M. C. N. și L. T. „. B. C. N.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. C. N., s-a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de recurent.
În motivare s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ. întrucât instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 63, alin.4, lit. a) din
L. 215/2001. Pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. E.
Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit alin. 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din Lege prevede ca sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Conform art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, D. G. a F. P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a F. P. Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată a pârâtului recurent, în temeiul acelorași argumente arată că nu se află în culpă procesuală, prin urmare solicită exonerarea pârâtului de la plata acestor cheltuieli.
Prin recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu motive de recurs similare celor invocate de pârâtul P. mun. C.-N.
Sunt invocate totodată dispozițiile art. 39 alin 6 din L. 273/2006, cu sublinierea că în litigiu nu s-a făcut dovada că partenerii sociali au urmat etapele legale (identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ).
Prin recursul declarat de L. T. „. B. s-a solicitat casarea sentinței șirespingerea acțiunii reclamantului.
În motivare s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C.proc.civ., arătându- se că reclamantul solicită plata diferențelor de drepturi salariale în baza Legii nr.
2., fără să țină cont de modificările ulterioare apărute la O. G. nr. 1., care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale, anume: O. nr. 1., O. nr. 1., O. nr. 1., cu mențiunea că potrivit prevederilor art. 11 alin.(3) din L. nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale aceste dispoziții legale au putere numai pentru viitor.
Ca atare, la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că în mod legal salarizarea reclamantului s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
O. de urgență a G. nr. 3. aprobată prin L. nr. 2. și O. de urgență a G. nr. 4. aprobată prin L. nr. 3. prin care, de asemenea, a fost modificată O. G. nr. 1., au fost în vigoare în perioada (...)-(...) și și-au produs efectele, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare.
Totodată, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative de către Curtea Constituțională (Decizia nr.105/2010 și Decizia nr. 106/2010).
Instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de P.
Prin recursul declarat de reclamantul I. D.-N. s-a solicitat modificareasentinței civile nr. 4747/(...) în sensul admiterii cererii de completare/lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2. formulată.
În motivare s-a arătat, în esență, că prin acțiune a solicitat și obligarea pârâților de rândul 4-7 la alocarea și transferul fondurilor necesare plății drepturilor solicitate. Or, dispozitivul hotărârii cuprinde doar mențiunea referitoare la obligarea acestor pârâți la alocarea fondurilor necesare, fără nicio referire la obligația acestora de transfer al fondurilor. Sub acest aspect se impune completarea dispozitivului și cu obligația de a transfera fondurile deoarece această obligație este în strânsă legătură cu obligația de alocare a fondurilor.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților de rândul 4-7 la plata dobânzii la nivelul majorării de întârziere de 0,0., iar în subsidiar, obligarea pârâților derândul 4-7 la plata dobânzii legale aplicată la sumele solicitate, de la data formulării acțiunii și până la data alocării și transferării efective a fondurilor către pârâții de rândul 1-3.
Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul din data de (...) reclamantul s-a raportat pentru petitele privitoare la dobânda legală solicitată și la prevederile O. nr. 1. (act care abrogă O. nr. 9/2000) pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.
Respingând petitul privind aplicarea dobânzii fiscale, s-a admis implicit petitul subsidiar privind acordarea dobânzii legale aplicată la sumele solicitate, însă această obligație în sarcina pârâților de rândul 6-7 nu se regăsește în cuprinsul sentinței civile nr. 2..
În cuprinsul dispozitivului hotărârii, instanța a reținut doar obligația pârâților de rândul 1-3 la plata acestei dobânzi și pentru o perioadă ce nu este clar determinată, având în vedere petitele acțiunii introductive, astfel cum acestea a fost formulate și precizate.
De asemenea, instanța nu a făcut nicio referire la temeiul legal al dobânzii legale solicitate, în speță prevederile O. nr. 9/2000, respectiv O. nr. 1. iar dispozitivul hotărârii nu cuprinde nicio referire la perioada și temeiul de drept pentru care pârâții de rândul 6 și 7 au fost obligați la plata dobânzii legale.
Aceste aspecte rezultă din simplul fapt că instanța a admis acțiunea fată de pârâții de rândul 1-3 și 6-7 astfel cum a aceasta a fost formulată și precizată.
Prin sentința civilă nr. 4. Tribunalul Cluj a respins în mod nelegal cererea recurentului de completare/lămurire a sentinței nr. 2., apreciind în mod netemeinic faptul că prin această din urmă sentință instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere inițiale.
Solicitarea vizează fie completarea sentinței civile nr. 2., fie lămurirea întinderii dispozitivului acestei sentințe în ceea ce privește:
- obligația pârâților de rândul 6-7 la alocarea și transferul fondurilor necesare plății drepturilor bănești acordate prin sentință;
- obligația pârâților de rândul 6-7 la plata dobânzii legale aplicată la suma solicitată prin petitul nr. 1;
- actul normativ aplicabil și perioada pentru care atât pârâții de rândul 1-3, cât și pârâții de rândul 6-7 au fost obligați la plata către subsemnatul reclamant a dobânzii legale aferentă drepturilor bănești acordate.
Sunt invocate considerentele Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 4262 din 26 iunie 2008 a secției civile și de proprietate intelectuală:
„dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac";.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul I. D.-N., a solicitatrespingerea recursurilor formulate de pârâții recurenți L. T. „. B., C. Local al M.. C.-N., P. M.. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2., ca nefondate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. Local al M. C. N. suntnefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Argumentele pârâților recurenți C. local și P. mun. C.-N. vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestora la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurialocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare ladrepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ.,
Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
2. Nefondat este și recursul declarat de pârâtul L. T. „. B., motivele acestuirecurs tinzând la constatarea caracterului nefondat al acțiunii.
Or, se constată că raportat la petitul principal al acțiunii, Înalta Curte de
Casație și Justiție a pronunțat o decizie în soluționarea recursului în interesul legii, cu nr. 3/2011, prin care a statuat cu efect obligatoriu pentru instanțe conform art. 3307 alin. 4 C.proc.civ.: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 1. și nr. 1., dispozițiile Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";. Față de aceste dezlegări obligatorii, nu pot fi primite motivele dezvoltate de recurentul pârât sub aspectul caracterului nefondat al acțiunii, sens în care urmează a fi respins și acest recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. 3. Urmează a fi respins ca nefondat și recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 4747/(...) pronunțate asupra cererii de completare/ lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2338 din (...). Două sunt criticile formulate sub acest aspect. Prima privește faptul că nu a fost admisă cererea de completare a dispozitivului în sensul obligării pârâților de rândul 4-7 la transferul fondurilor necesare plății drepturilor solicitate. Curtea constată că în mod legal și temeinic a procedat tribunalul respingând această cerere de completare, în condițiile în care s-a pronunțat prin admitere asupra cererii de obligare a pârâților C. local al mun. C.-N. și P. mun. C.-N. la alocarea fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune. Or, este evident că dispunând obligarea la alocarea de fonduri, implicit s-a statuat și asupra cererii de transfer a acestor fonduri către unitățile școlare. Cu alte cuvinte, prin alocare se înțelege nu doar cuprinderea în buget a sumelor, ci toate operațiile care compun procedura prin care o anumită sumă este destinată unui scop, deci inclusiv transferul acesteia către destinatar. Interpretarea oricărui act juridic, inclusiv a unei hotărâri judecătorești, trebuie făcută în sensul în care să producă efecte. Dacă s-ar interpreta restrictiv termenul de „., fără a include în interpretare toate aceste operații prin care să se asigure practic finalitatea de a se transfera banii necesari de la bugetul local la cel al unităților de învățământ, s-ar da loc unor succesiuni impresionante de litigii pentru aducerea la îndeplinire a unei dispoziții judecătorești, ceea ce desigur nu este în spiritul respectului față de hotărârile judecătorești și al exercitării cu bună credință a drepturilor civile. Cea de a doua critică vizează modul de soluționare a petitului privitor la dobânzi. Pe de o parte, se arată, deși s-a admis implicit petitul subsidiar privind acordarea dobânzii legale la sumele solicitate, această obligație nu se regăsește în cuprinsul sentinței civile nr. 2. în sarcina pârâților de rândul 6-7. Or, dispunând asupra obligării C. local al mun. C.-N. și a P.ui la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, fără a se distinge între cele vizate prin petitul principal și dobânzile aferente acestora, în mod evident, obligația alocării fondurilor cuprinde atât debitul principal, cât și accesoriile (dobânzile), rațiunea obligării acestor pârâți la alocare fiind aceeași în raport de ambele obligații. Se mai critică faptul că sentința pronunțată inițial, la a cărei lămurire/completare se tinde, nu precizează actul normativ aplicabil și nici perioada pentru care se impune plata dobânzii de către pârâți. Or, Curtea constată că nici sub acest aspect nu se impuneau lămuriri, perioada pentru care se calculează dobânzile nefiind necesar a fi trecută în dispozitiv sau explicitată printr-o lămurire ulterioară, în condițiile în care scadența drepturilor salariale este stabilită de dispozițiile 166 C. muncii, unde este indicat cu certitudine faptul că întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese. Or, în mod evident, dobânzile reprezintă astfel de daune interese moratorii, fiind deci datorate de la data scadenței fiecărei plăți lunare aferent căreia s-au constatat diferențe salariale neachitate. De altfel, practica judiciară este constantă în a acorda aceste dobânzi de la data scadenței, în materia drepturilor salariale, și până la data plății efective, fără însă ca o precizare sub acest aspect să fie absolut necesară, tocmai față de caracterul constant al acestei practici. Tot aici, se mai constată că potrivit art. 3712 alin. 2 C.proc.civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii, astfel încât și sub acest aspect, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței apare ca nefondată. Față de aceleași considerente se constată caracterul nefondat al cererii de completare/lămurire prin indicarea temeiului legal al dobânzii solicitate. Chiar recurentul reclamant indică dispozițiile O. nr. 9/2000 și pe cele ale O. nr. 1. ca fiind cele ce guvernează această materie, iar neindicarea acestor acte normative în sentință nu reprezintă o nepronunțare asupra unui petit, nici nu dă loc la interpretări divergente care să trebuiască cenzurate de instanță. În mod evident, nu se poate pune problema aplicării dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 C. proc. fiscală, în condițiile în care aplicarea acesteia se face „în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget";, ipoteză ce presupune a se fi plătit în mod nedatorat o sumă de către un contribuabil la buget, de unde aceasta trebuie restituită. Or, nu aceasta este ipoteza faptică de la care pornește acțiunea, petitul principal vizând plata unor diferențe salariale care nu au fost acordate. Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și L. T. „. B. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2338 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. D.-N. împotriva sentinței civile nr. 4747 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012 PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. P. U.
| ← Decizia nr. 3478/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3924/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
