Decizia nr. 1177/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1177/R/2012
Ședința din 05 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 4979 din 07 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N. D., G. "A.", G. "J.", G. "P.", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 ianuarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. al Î. P.
C. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către de reclamanții S. ANA, S. G. A., O. O. R., T. C., C. C. S., S., S. I., M. C. A., C. O. N., I. Z., B. F. D., K. I. V., B. L., M. M., A. R., T. M., M. E., C. M., S. C. L., M. M., R. V., B. R., T. M., P. V. M., C. O. M., M. E., B. E., F. Z., CONT M. M., L. ANA G., D. G., D. C., G. A., M. M., N. M., T. Z., P. C., C. J., C. B., B. G. M., S. C. D., T. R., O. A., M. K., H. M., ITU M., Z. Z., P. R. R., R. A., M. A., S. E., G. C., B. E., S. O., M. M. L., B. A., C. M. G., B. G., S. I. M. C. L., M. M., R. M., P. S., C. M., G. E., U. M., R. L. M., H. L. S., F. E. E., P. A., P. C., P. ANA, B. C., T. H., C. M., B. I. (M.), HRUBAN BUZURA E., MACOVEI S., P. FLORICICA, T. D., C. L., B. O., C. L., C. S., S. M., B. M., M. M., B. ANA, S. L., C. I., M. C., R. M., M. A. M., P. Z., G. R., S. C., R. S., S. G., F. ANA, M. F., P. ANA, M. E., M. C., P. M., V. E., S. M.,
M. L., P. E., C. A., G. L., F. M., B. ANA, T. V., C. M., M. ANA, H. S., F. D., M. E., F. I., F. A., R. M., D. M., P. P., R. L., S. K., S. I. (GASPAR) prin reprezentant S. L. DIN Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. NR. 1 D., G. „. D., G. „. D., G. „. D., C. LOCAL AL M. D. și P. M. D.
Au fost obligate pârâtele în calitate de angajator, la calcularea si plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anii școlari 2007 -
2008, 2008 - 2009 sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și anume:
S. CU C. I-V. NR. 1 D.a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : S. ANA, S. G. A., O. O. R., R. A., T. C., C. O. N., C. C. S., M. C. A., B. F. D., B. L., M. M., A. R., R. M., M. E., C. M., S. C. L., M. M., M., R. V., B. R., T. M., P. V. M., C. O. M., M. E., N. M., O. A. S., B. E., F. Z., CONT M. M., L. ANA G., D. G., D. C., B. A., C. J., B. S. D., B., S. C., M. S. V., T. R., M. K., H. M., ITU M., Z. J., P. R. R., S. E., M. A., S. E., G. C., B. E., H. Z. G., MIC C., S. O., L. P., B. E., B. D., B. E., F. M. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : S. ANA, S. G. A., O. O. R., T. C., C. C. S., S., S. I., M. C. A., C. O. N., I. Z., B. F. D., K. I. V., B. L., M. M., A. R., T. M., M. E., C. M., S. C. L., M. M., R. V., B. R., T. M., P. V. M., C. O. M., M. E., B. E., F. Z., CONT M. M., L. ANA G., D. G., D. C., G. A., M. M., N. M., T. Z., P. C., C. J., C. B., B. G. M., S. C. D., T. R., O. A., M. K., H. M., ITU M., Z. Z., P. R. R., R. A., M. A., S. E., G. C., B. E., S. O., M. M. L., B. A., C. M. G., B. G., S. I. M.
G. "A."; a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : C. L., M. M., R. M., P. S., C. M., G. E., U. M., C. M. și b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : C. L., M. M., R. M., P. S., C. M., G. E., U. M., R. L. M., H. L. S., F. E. E., P. A., P. C., P. ANA, B. C., T. H., C. M., B. I. (M.), HRUBAN BUZURA E., MACOVEI S., P. FLORICICA.
G. "J."; a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : T. D., C.
L., T. A., B. O., C. L., C. S., S. M., B. M., M. M., B. M., B. ANA, S. L., M. A. M. și b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : T. D., C. L., B. O., C. L., C. S., S. M., B. M., M. M., B. ANA, S. L., C. I., M. C., R. M., M. A. M., P. Z., G. R., S. C., R. S., S. G., F. ANA, M. F., P. ANA, M. E., M. C.
G. "P."; a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : P. M., V. E., S. M., M. L., P. E., C. A., G. L., F. M., B. ANA, T. V., C. M., M. ANA, H. S., F.
D., M. E., F. I., F. A., R. M., D. M., P. P., R. L., S. K., S. I.(GASPAR) și b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : P. M., V.
E., S. M., M. L., C. E., P. E., C. A., G. L., B. ANA, T. V., C. M., P. C., M. ANA, GIT A., H. S., F. D., M. E., F. I., F. A., R. M., D. M., P. P., R. L., S. K., S. I. (GASPAR).
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. D. si P. M. D. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a pronunța soluția menționată, tribunalul a reținut că în perioada anilor școlari 2007-2008, respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâților, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de parat si depus in probațiune la filele 48-53 dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acestdomeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturila un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate lanivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM- uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi băneștiprevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art.
146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel,personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul decalcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul
Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituriproprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art. 977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază alangajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopulde a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bazăal angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a admis acțiunea potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâții C. Local al municipiului D. si P. municipiului D. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al M. D. și P. M.
D., solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii obligării pârâților la alocarea de fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexat cererii din cadrul unității deînvățământ. În susținerea recursului, pârâții învederează că salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin bugetul unităților- administrativ teritoriale și nu din bugetul unităților-administrativ teritoriale Potrivit art.167 din L. 84/1995 (1)Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii." De la bugetul unităților-administrativ teritoriale nu se pot aloca fonduri necesare plătii drepturilor salariale deoarece acestea se aloca de la bugetul de stat după ce au fost analizate de către M. E. si C. si M. de F. Bugetul unității de învățământ, care include și salariile cu personalul, este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și, însoțit de nota de fundamentare, este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează Ministrului educației și cercetări și M.ui de finanțe care fundamentează fondurile pentru învățământ. De asemenea, pârâții fac trimitere la prevederile art. 28 din Hotărârea nr. 2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat. Arată pârâții că atât timp cât de la bugetul de stat nu au fost alocate fonduri de către M. E. si M. F. către bugetul C.ui local D., acesta nu poate aloca instituțiilor de învățământ fonduri salariale suplimentare. De asemenea, învederează faptul că sistarea plății primelor de vacanță nu s-a dispus de către P. M. D., ci M. E., C., T. și S., care nu a mai alocat bani pentru plata primelor de vacanță, astfel că în bugetul Primăriei nu au mai fost virate aceste sume de către ministerele de resort. Prin întâmpinarea formulată la data de (...), reclamantul intimat S. s-a pusadmiterii recursurilor celor doi pârâți. Nu au fost administrate probe noi. Recursurile sunt nefondate. Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale. Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte. Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al M. D., Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată. În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. D. rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de „., pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă. P. M. D. este de ordonator principal de credite al bugetului M. D., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv D., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă calitate putând justifica legitimarea lor procesuală. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile pârâților ca nefondate. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. împotriva sentinței civile numărul 4979 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. D. G. S. D. C. M. CB, semnează Grefier sef secție M. C.u Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 131/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 202/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
