Decizia nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 9/RC/2012
Ședința 23 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea A. DE D. R. N.-V. împotriva deciziei civile nr. 4. din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatoarei A. de D. R. N.-V., consilier juridic T. P., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul contestatoarei solicită instanței dacă se apreciază că este esențial în cauză a se solicita de la I. T. de M. C. confirmarea înregistrării privind reîncadrarea în funcția de șef filială M. după anularea Deciziei nr. 14/(...).
Curtea, în urma deliberării, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reprezentantul contestatoarei, având în vedere probele administrate în cauză.
Reprezentantul contestatoarei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, casarea Deciziei civile pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) și rejudecând recursul menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 668/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul contestației în anulare. Nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei și epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de
ședință se constată că prin serviciul de registratură al instanței, intimatul a P. D. a depus la dosar întâmpinare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 4827 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admis recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 668 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a modificat-o în parte în sensul că a fost respinsă excepția tardivității invocate de A. DE D. R. N.-V.
A fost trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei de concediere, prin desființarea locului demuncă, nr. 20/(...) emisă de A. DE D. R. N.-V., precum și cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contraveneau deciziei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în mod greșit prima instanță a soluționat prezenta cauză doar pe excepțiile invocate în cauză, lăsând astfel necercetat fondul cauzei, ce privește de fapt desființarea locului de muncă al contestatorului în cadrul agenției.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, contestatorul s-a adresat în termen legal, la data de (...), instanțelor de jurisdicție a muncii cu cenzurarea legalității și temeiniciei măsurii luate prin decizia de concediere nr.
14 din (...), arătând că desființarea locului său de muncă ocupat în cadrul agenției nu este una efectivă și că aceasta nu a avut o cauză reală și serioasă.
Prin notificarea de preaviz nr.7675/(...), ce a precedat această decizie, s-a arătat că desființarea postului recurentului este consecința măsurilor de reorganizare a unității dispuse prin H. nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V.
Până la primul termen de judecată în cauză, intimata emite decizia nr.17/(...), prin care își „anulează"; propria decizie de concediere nr. 14 din (...), menționând prin aceasta că „. sunt repuse în situația anterioară";, iar prin întâmpinarea depusă la dosar, arată că a luat această măsură întrucât în cuprinsul deciziei nu era menționat termenul de preaviz, formularul I.T.M. C. necuprinzând o rubrică în acest sens.
Comunicând această decizie contestatorului, în cursul judecării cauzei, intimata îi propune acestuia, la prima întrevedere a părților în vederea reluării raporturilor de muncă, din data de (...), modificarea contractului său de muncă, atât în ceea ce privește funcția, oferindu-i în schimbul funcției de șef F. M., cea de inginer metalurgie neferoasă, cât și în ceea ce privește durata acestuia, din cea nedeterminată, în cea determinată, pe trei luni. În condițiile în care recurentul a refuzat semnarea actului adițional privind modificarea acestor elemente ale contractului său de muncă-fila nr.23 dosar de fond-, pregătit în acest sens de către angajator, intimata a intenționat să comunice acestuia noua decizie de concediere.
Prin decizia de concediere nr. 20 din (...), s-a dispus astfel din nou concedierea contestatorului, începând cu data de (...), menționându-se că aceasta a fost decisă în urma desființării locului său de muncă, de șef F. M., ca urmare a H. nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V., a analizei efectuate la nivelul agenției și a măsurilor de reorganizare care se impun. S-a mai precizat că durata preavizului este de 20 de zile lucrătoare, de la data de (...) și până la data de (...).
În primul rând, Curtea reține faptul că, prin contestația formulată inițial împotriva deciziei nr.14/(...), acesta a criticat acest act unilateral, pe lângă nerespectarea condițiilor de conținut, pentru lipsa caracterului efectiv al desființării locului său de muncă și a unei cauze reale și serioase care să fi condus la luarea acestei măsuri.
S-a mai reținut că noua decizie de concediere emisă a corectat doar erori de conținut ale primei decizii, decizia de desființare a locului de muncă al recurentului fiind dispusă însă în temeiul aceleiași Hotărâri nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V., în baza celor decise în acest sens la nivelul agenției anterior emiterii primei decizii, fără a interveni niciun alt element de noutate în data de (...).
Prin urmare, Curtea a constatat că instanța era deja investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii desființării locului de muncă al contestatorului, ce a stat la baza emiterii ambelor decizii.
S-a mai reținut că prima instanță a constatat faptul că, în cauză, contestația inițială împotriva deciziei de concediere nr.14/2010, anularea acestui act unilateral, a rămas fără obiect, în urma emiterii deciziei nr.17/2010 de către angajator în cursul judecării cauzei.
În mod greșit prima instanță nu a cercetat însă dacă în urma emiterii acestei din urmă decizii, care este de fapt una de revocare, recurentul a fost vreodată repus în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr.14/2010, în ceea ce privește toate elementele esențiale ale contractului său de muncă, analizând doar cele privind drepturile salariale la care acesta a fost îndreptățit începând cu data concedierii.
Practic, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevăratărestitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținutanterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum reportul de muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt; aceasta implică, necondiționat, reintegrarea pe postul deținut anterior începând cu data concedierii și acordarea salariului de care salariatul beneficia anterior.
În speță, angajatorul, nerespectând propria sa decizie de repunere a intimatului în situația anterioară emiterii actului de concediere și încălcând flagrant dispozițiile art. 41 din Codul muncii, care prevăd cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a contractului de muncă, a condiționat practic reintegrarea intimatului pe postul deținut anterior concedierii de acceptarea de către acesta a unei alte funcții și a modificării duratei contractului, din durata nedeterminată, în cea pe durată determinată, de 3 luni, menționate în așa-zisul actul adițional nr. 1/(...).
Este cunoscut din acest punct de vedere că una dintre principalelecaracteristici ale contractului individual de muncă este că acesta nu poate fi afectat de modalități, respectiv de condiții, astfel încât reclamantul nu putea fi repus în drepturile sale de salariat sub condiția acceptării unor modificări esențiale ale elementelor contractului său de muncă, care să conducă oricum, peste trei luni, la încetarea de drept al contractului său.
Prima instanță trebuia în aceste sens să analizeze modalitatea în care angajatorul a înțeles să pună în practică dispoziția sa din decizia nr. 17/2010, cu respectarea principiului bunei-credințe și a consensualismului ce guvernează raporturile de muncă.
În al doilea rând, prima instanță, nu a analizat din această perspectivă, înraport de aceste probatorii aflate la dosar, ce conduc la concluzia că recurentul nu a fost repus la data de (...) în funcția deținută anterior primei concedieri, ce de șef F. M., conduita recurentului, de a nu primi noua decizie de concediere emisă în aceeași dată, (...), anterior respectării de către angajator a propriei decizii și a obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, de a-l repune mai întâi, efectiv, pe funcția deținută anterior, cu contract pe durată nedeterminată.
S-a mai reținut și faptul că, din cuprinsul facturii și chitanței din (...), pentru AR 49953181276, nu rezultă care este actul care s-a comunicat recurentului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, deși se susține că a fost comunicată decizia de concediere nr. 20/(...).
De asemenea, nu s-a probat că recurentul ar fi primit această scrisoare recomandată.
Pentru toate aceste considerente, în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind fondată excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea deciziei de concediere nr.20/(...), în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, art.268 alin.1 lit.a) din Codul muncii republicat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A. DE D. R. N.-V. solicitând casarea deciziei Curții de A. C., cu rejudecarea recursului, menținându-se ca temeinică și legală sentința civilă nr.668/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș.
În motivarea contestatoarea a arătat că dezlegarea dată prin D. nr.4./2011 este rezultatul unei greșeli materiale.
1. Redând considerente din hotărârea instanței de recurs, contestatoarea a arătat că a respectat "dispozițiile deciziei nr.17/2010" și a îndeplinit obligația
"să repună recurentul în toate drepturile pe care acesta le-a avut în calitate de salariat până la data emiterii deciziei de concediere" copie după cartea de muncă a fostului salariat, în care la poziția 106 este înscrisă și înregistrată de ITM anularea deciziei de concediere nr.14/(...) (prin D. nr.17/(...)) precizându- se (la poziția 106 din Cartea de muncă) funcția de "ȘEF F. MM, prin efectul anulării contractul rămânând același, respectiv pe perioadă nedeterminată. Această funcție recurentul a păstrat-o până la data de (...), așa cum rezultă și din înscrierile operate în cartea de muncă.
Prima instanță, Tribunalul Maramureș, observând acest document depus la dosar pentru termenul din data de (...) (!) a constatat în mod corect că nu poate fi pusă la îndoială repunerea recurentului "în toate drepturile pe care acesta le-a avut în calitate de salariat până la data emiterii deciziei de concediere". Din eroare, Instanța de recurs nu a observat acest document sau l-a citit în mod eronat, fapt ce a condus la o dezlegare greșită.
Recurentul a deținut această funcție și a exercitat-o efectiv de la data de
(...), data anulării deciziei nr.14/(...) până la data de (...) când a fost emisă D. nr.20 de desfacere a contractului individual de muncă: și în continuare încă o lună, așa cum consemnează și înregistrarea în cartea de muncă. A fost depusă la dosar pentru termenul din (...) și D. de anulare nr.17/(...), înregistrată la I.
2. S-a mai arătat că instanța de recurs a fost în eroare și cu privire la obiectul dedus judecății, întrucât contestând prin precizarea de acțiune și D. de concediere nr. 20/(...) reclamantul nu a mai solicitat reîncadrarea ca șef de filială M., ci funcția de C. și monitorizare programe la biroul județean M..
Contestatoarea a mai invocat că instanța de recurs a omis să cerceteze chiar cererea formulată de reclamant prin precizarea la acțiune și motivele invocate de reclamant în cererea de recurs.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 (f.51-58) intimatul P. D. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu menținerea deciziei civile definitive și irevocabile atacată, ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin „eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, deapreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior întrucât se referă la greșita determinare a obiectului cererii de chemare în judecată și la stabilirea eronată a situației de fapt, motive care reprezintă o reiterare a motivelor expuse în întâmpinarea formulată în recurs. De fapt, scopul urmărit de contestatoare este acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, H. CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (H. din 29 iulie 2008)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de A. 6 alineatul 1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la C., care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al S. C. U. dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
Referitor la neanalizarea tuturor motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține că neexercitând calea de atac a recursului, contestatoarea nu are interesul să invoce necercetarea tuturor motivelor de recurs.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea A. DE D. R. N.-V. împotriva deciziei civile numărul 4827 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. G.-L. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.recurs:I.T./D.C.G./C.Mănăstirean
| ← Decizia nr. 4164/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3483/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
