Decizia nr. 42/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ Nr. 42/RC/2012
Ședința publică din data de 8 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea B. C. M. împotriva deciziei civile nr. 8. din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) privind și pe intimata S. E ON GAZ D. SA T. M. având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatei - consilier juridic A. Rus, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 mai
2012 intimata a înregistrat la dosar întâmpinare iar în ședința publică de azi contestatoarea a transmis la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentanta intimatei invocă excepția prematurității contestației în anulare arătând că aceasta a fost declarată înainte de a fi motivată decizia contestată. Raportat la contestație arată că aceasta nu este fondată întrucât respingerea capătului de cerere privind daunele morale nu echivalează cu nesoluționarea sau necercetarea cauzei sub acest aspect.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A:
Prin decizia civilă nr. 842 din 23 februarie 2012 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admis recursul declarat de reclamanta B. C. M. împotriva sentinței civile nr. 147 din (...) a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr. (...) care a fost modificată în tot, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. C. M. în contradictoriu cu pârâta SC E. GAZ D. SA și în consecință s-a anulat decizia nr. 108 din (...) emisă de pârâtă.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
A fost obligată intimata la plata către reclamantă a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
A fost obligată intimata SC EON GAZ D. SA să plătească recurentei suma de 1720 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, raportat la petitul de
daune morale, următoarele:Societatea nu a intenționat și în consecință nu a făcut nici un demers în sensul consultării sindicatelor în vederea ajungerii la un acord privind evitarea concedierilor colective, ci s-a rezumat la negocieri pentru sumele compensatorii pentru programele de plecare voluntară din companie, acțiune ce încalcă obligațiile prevăzute imperativ de art.68 alin.1 codul muncii.
În ceea ce privește solicitarea recurentei privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, Curtea a notat că potrivit art. 269 codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul. Pentru a fi angajata răspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate. T. de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea; dintre aceste valori sunt reținute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afecțiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și alte valori similare. Ca atare, acestea au un conținut concret ce trebuie dovedit de către reclamantă. Simpla emitere a unei decizii de concediere constatate ca fiind nelegale de către instanța de judecată, pentru nerespectarea procedurilor prevăzute de lege, nu implică prin ea însăși o lezare a acestor valori în sensul celor arătate. Probele administrate în cauză nu relevă nici ele existența unor alte măsuri abuzive ale societății pârâte, în ciuda celor afirmate de recurenta reclamantă, astfel încât Curtea a constatat caracterul nefondat al acestor pretenții.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea
- reclamantă B. C. M., solicitând anularea în parte a deciziei atacate și să sedispună reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că deși s-au solicitat daune morale și în motivele de recurs, instanța a respins capătul de cerere privitor la acest aspect omițând din greșeala sa cerceteze sub acest aspect cauza (motivul invocat în cererea de recurs privitor la acest aspect).
S-au depus în cauza înscrisuri care dovedesc conduita intimatei, conduita manifestata și după pronunțarea deciziei din dosar.
Deși în conformitate cu dispozițiile L. nr. 2. se impune comunicarea deciziilor irevocabile, intimata, încălcând prevederile legale pune în executare aceasta hotărâre.
Învederează că hotărârea atacata este irevocabila, iar motivele arătate mai sus au fost invocate în recurs, dar recursul a fost admis în parte, respingând capătul de cerere privitor la daune morale pentru ca era nevoie de verificări de fapt.
În drept invocă prevederile art. 318 Cod procedura civila, O. nr. 5., art. 274 Cod procedura civila, art.319 ,320 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 mai 2012 (pârâta E. Gaz D.
T. M. a solicitat respingerea contestației în anulare.
Invocă excepția prematurității formulării contestației în anulare, având în vedere că termenul de exercitare a contestației în anulare este prevăzut în art. 319 alin. 2 C. proc. civ. care distinge după cum hotărârea atacată este sau nususceptibilă de executare silită. Or, textul de lege face referire în mod expres la termenul de „., ori contestatoarea nu putea să aibă cunoștință de conținutul hotărârii atâta timp cât la data formulării contestației în anulare această hotărâre nu exista la dosarul cauzei. Consideră că simpla publicare a soluției pe portalul instanțelor de judecată nu echivalează cu o cunoaștere a hotărârii. Reclamanta susține că instanța a omis să cerceteze cauza sub aspectul daunelor morale. Ori, o asemenea omisiune nu poate identificată decât din hotărârea motivată a instanței de judecată, hotărâre care la data introducerii contestației în anulare nu exista.
Invocă și excepția inadmisibilității contestației în anulare
Deși reclamanta nu a luat la cunoștință de motivarea instanței de recurs, aceasta afirmă fără nici un fundament că instanța „a omis din greșeală să cerceteze cauza sub aspectul daunelor morale";.
Chiar dacă motivarea instanței nu a fost disponibilă, se poate observa din soluția publicată pe portalul instanțelor că instanța de recurs s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale, arătându-se foarte clar că aceasta „respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale";. Respingerea acestui capăt de cerere nu echivalează cu omiterea cercetării motivului de casare.
Practica judiciară a subliniat că o contestație nu poate fi admisibilă dacă instanța a examinat motivul de casare sau de modificare dar nu și l-a însușit.
Mai mult decât atât, Curtea Supremă a mai arătat că față de formularea clară a textului (respectiv a art. 318 C.), contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită, nu și atunci când instanța de recurs nu a analizat toate criticile recurentului (Secția civilă, decizia nr. 2615/2001, 8.J./1990-2003).
Pe fondul cauzei, arată că argumentele reclamantei sunt nefondate și netemeinice. Deși, la data întocmirii întâmpinării nu există la dosar decizia motivată a instanței de recurs, totuși din soluția publicată pe portalul instanțelor se poate observa că aceasta s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind plata daunelor morale de către angajator, respingându-l.
Mai mult, reclamanta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată afirmând că s-a respins „capătul de cerere privitor la daune morale pentru că era nevoie de verificări de fapt";. Lipsa de fundament a acestor afirmații este evidentă deoarece, cum s-a menționat, la data formulării contestației în anulare, reclamanta nu avea cunoștință despre conținutul motivat al hotărârii judecătorești și implicit despre adevăratul motiv pentru care instanța a înțeles să respingă acest capăt de cerere. A. reclamantei nu constituie decât simple supoziții.
Total desprins din context, reclamanta face referire la prevederile L. nr.
2., sens în care se solicită instanței să pună în vedere reclamantei să indice cu exactitate care sunt dispozițiile legale care au fost încălcate și în ce a constat atitudinea ilicită a angajatorului. Subliniază că prin punerea în executare, de îndată, a hotărârii judecătorești, societatea nu a făcut altceva decât să se conformeze dispozițiilor Codului Muncii care consacră caracterul executoriu al hotărâri lor pronunțate în materia dreptului muncii. Înscrisurile depuse de reclamantă la dosar (respectiv D. nr. 77/(...) privind reintegrarea în muncă a doamnei B. C. M. și înștiințarea de reintegrare în muncă) certifică încă o dată buna credință a angajatorului în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, prin luarea tuturor măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, raportat la excepția prematurității contestației în anulare, se constată că aceasta nu este fondată.
Chiar dacă s-ar accepta calcularea începutului termenului în care se poate declara contestație în anulare prin raportare la teza a II-a din art. 319 alin. 2 C., deci cu luarea în considerare doar a petitului vizat prin contestație în anulare (care nu poate fi adus la îndeplinire pe cale de executare silită, fiind respins), iar nu prin raportare la întreaga decizie, care grație petitelor admise, poate fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită (caz în care ar deveni aplicabile prevederile art. 319 alin. 2 teza I C.), Curtea constată că interpretarea sintagmei „data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre"; nu poate fi făcută în mod restrictiv, cum propune intimata.
Cu alte cuvinte, nu se poate interpreta acest text ca interzicând promovarea contestației în anulare anterior motivării deciziei vizate, întrucât deși motivarea este una din componentele hotărârii, este incontestabil că de la data pronunțării, partea cunoaște modul de soluționare a cauzei, putând astfel presupune, prin raportare la pretențiile și apărările formulate în dosar, care vor fi fost argumentele instanței și mai departe, care ar putea fi anumite vicii ale deciziei, contestabile pe calea prescrisă de art. 317-318 C.
La data pronunțării, decizia există, motivarea făcându-se ulterior, dar complinind o decizie care poartă data pronunțării, astfel încât nu poate fi considerată inexistentă și deci inatacabilă pe calea contestației în anulare o decizie nemotivată.
Evident, dacă motivele de contestație în anulare nu se verifică în raport de decizia atacată, chestiunea va fi soluționată prin judecarea contestației.
Astfel, în cauză, se constată că este neîntemeiată calea de atac extraordinară formulată.
Se invocă faptul că instanța de recurs ar fi omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de recurs, anume, cel privitor la modul de soluționare a petitului vizând acordarea de daune morale.
Or, din redarea considerentelor deciziei atacate cu privire la acest petit, în cele ce preced, se observă că a fost cercetat și acest motiv de recurs, concluzia fiind în sensul caracterului nefondat al acestuia.
În plus, așa cum arată și intimata, se remarcă faptul că a fost formulată contestația în anulare anterior motivării deciziei atacate, afirmația că aceste motive de recurs ar fi rămas necercetate fiind făcută hazardat, anterior verificării motivării deciziei sub acest aspect, doar pe baza faptului că s-a respins acest petit. Însă, faptul respingerii unei cereri nu semnifică necercetarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge excepția prematurității contestației invocată de intimată. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. C. M. împotriva deciziei civile nr. 842 din 23 februarie 2012 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.recurs. G.L.T./I.T./D.C.G.
| ← Decizia nr. 3841/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4391/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
