Decizia nr. 4209/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4209/R/2012
Ședința 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL I. P. C.EAN IN N. M. DE S. N. N., C. ANA, M. M., P. F. O., M. P., M. ANA M., KIS S., C. M., P. M., și respectiv de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N., privind și pe pârâții intimați L. DE M. S. T., L. T. M. E., C. T. R. R., C. T. N., S. CU C. I - V. E. I., S. CU C. I - V. C. B., G. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrii de sindicat pentru perioada (...)- (...) și arată că plata drepturile salariale în învățământ se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă, astfel că 15 mai 2009 este ultima zi de plată a drepturilor salariale aferente lunii aprilie iar în prima zi a și formulat acțiune respectiv în data de 16 mai a lunii curente față de luna precedentă, astfel că nu sunt prescrise drepturile salariale aferente perioadei 1 aprilie - 16 mai
2009, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții C. Local al M. C.-N. și P.
M. C.-N. solicită respingerea acestora prin raportare la dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 coroborat cu actualul art. 104 din L. nr. 1., fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6. din 11 iunie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î.
P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat N. N., C. ANA, M. M. A., P. F. O., M. P., M. ANA-M., KIS S., C. M., P. M. în contradictoriu cu pârâții L. DE M. S. T., L. T. M. E., C. T. R. R., C. T. N., Ș. CU C. I - V. E. I., Ș. CU C. I - V. C. B., G. B., C.
LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N.
A fost obligat pârâtul L. DE M. S. T. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat N. N. C. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul L. T. M. E. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat C. ANA începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul C. T. R. R. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat M. M. A. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul C. T. N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat P. F. O. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul Ș. CU C. I - V. E. I., N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat M. P. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul Ș. CU C. I - V. C. B., N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat N. N. C., C. M. și P. M. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul G. B. N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat M. ANA-M., KIS S. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membri de sindicat, reprezentați în prezentul litigiu.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei (...) - 16 mai 2009 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei (...) - (...) ridicată din oficiu, instanța a reținut că potrivit art. 6 alin.4 Nou cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, fiind așadar aplicabile în speță dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel încât excepția poate fiinvocată din oficiu de instanța de judecată.
În cauză s-a solicitat obligarea și la plata diferențelor salariale aferente perioadei (...) - 16 mai 2009 actualizate cu coeficientul de inflație, însă raportat la data înregistrării cererii, aceea de (...), instanța reține că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza, instanța constata ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând diferențe salariale aferente perioadei (...) - (...). Pentru acest motiv, in temeiul prevederilor art. 283 alin.1 lic.c Codul muncii, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei (...) - (...) si, in consecința va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei (...) - 16 mai
2009 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, s-a constatat următoarele:
Reclamanții N. N., C. ANA, M. M. A., P. F. O., M. P., M. ANA-M., KIS S., C.
M., P. M. au avut calitatea lor de cadre cu funcții didactice și didactice auxiliare în perioada (...)-(...), respectiv (...) - (...), astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de angajatori (f. 6, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 18, 20, 23, 24, 35, 36).
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din
31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr.2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada
1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., fiind reduse majorările salariale stabilite de P.
Prin D. nr. 1221/(...) publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 1., Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite G.ului, sub controlul P.ului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către G. a de urgență nr. 1. nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, astfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 1. a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.2. de aprobare a O. nr.15/2008 .
Dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C.. Instanța reține că întrucât modificările aduse O. nr.15/2008 prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a observat în același timp că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.2., tribunalul consideră că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin L. nr.2..
Totodată, instanța a reținut jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la C. A., reclamanții dețin un bun în sensul C.i, în sensul de valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o
„speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său, dreptul lor fiind consacrat de un act normativ în vigoare. De asemenea, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor O. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin L. nr.2. și în această calitate pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. Această
„speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G.ului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României). Totodată, prin numeroasele modificări legislative a căror neconstituționalitate a fost declarată succesiv de instanța de control constituțional, s-a produs o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea drepturilor salariale.
În lumina aceleiași jurisprudențe, tribunalul a reținut că pentru ca o ingerință să fie socotită în conformitate cu dispozițiile art. Prot.1 la C., aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și, nu în ultimul rând, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, în sensul de a păstra un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza
Viașu împotriva României).
În speță, se constată că însăși Curtea C. a considerat că normele emise de G. se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. .
În acest context, văzând și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor C.i Europene a Drepturilor Omului care constituie o garanție a respectării drepturilor conferite particularilor.
Mai mult, instanța a reținut forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale G.ului nr. 1., nr. 151/008 si nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin legea nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul areținut că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. DIN Î. P. C.EAN,solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrilor de sindicat pentru perioada (...) - (...).
În motivare reclamantul a arătat că în mod greșit a admis instanța de fond acțiunea pentru perioada 1 aprilie - 16 mai 2009, întrucât în sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5-15 mai 2009.
Concret, dacă 15 mai 2009 este ultima zi de plată a drepturilor salariale aferente lunii aprilie, atunci 16 mai 2009 este prima zi în care poate introduce acțiunea pentru luna aprilie 2009. Dacă acțiunea nu ar fi fost înregistrată în prima zi după scadența - 16 mai - ci în următoarea - 17 mai - atunci ar fi admisibilă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009.
Prin recursul declarat de pârâții P. municipiului C.-N. și C. local al municipiului C.-N. au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a arătat că în mod greșit s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 63, alin.4, lit. a) din L. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate în contul bugetului local. Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Pe de alta parte, arată instanței faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5., însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
S-au mai invocat dispozițiile art. 104 alin. 2 din L. nr. 1 din 5 ianuarie
2011 - L. Educației Naționale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâții C. Local al M. C.-N. și P. municipiului
C.-N. se constată că în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile salariale pentru membrii săi de sindicat, L. 1. invocată de recurenți neputând fi aplicată retroactiv) prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (4) lit. a) din același act normativ primarul este de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ-teritoriale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, Curtea reține că recurenții au obligația să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamant, fiind fără relevanță că nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în condițiile în care nu au fost obligați la calculul și plata drepturilor salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților
la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. municipiului C.-N. și C. Local al municipiului C.-N.
Referitor la recursul promovat de S. L. al Î. P. C. se apreciază că întrucâtdrepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5-15 mai
2009, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii începe să curgă de la data la care trebuiau plătite drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009, respectiv cel mai târziu până în data de (...). Reținând însă că termenul de prescripție extinctivă stabilit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an și că acțiunea dedusă judecății a fost înregistratăîn data de (...), Curtea apreciază că în mod corect a admis instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru luna aprilie 2009.
Pentru considerentele expuse anterior, reținând că drepturile salariale aferente perioadei (...) - (...) se achită în luna iunie 2009 și că termenul de prescripție pentru drepturile salariale începe să curgă de la data de la care trebuia plătite aceste drepturi salariale, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei (...) - (...) a fost soluționată în mod eronat de instanța de fond, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 6385 din 11 iunie a Tribunalului C., care va fi modificată în parte conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 6. din 11 iunie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că, admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...).
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. DIN Î. P.
C.EAN, în numele membrilor de sindicat N. N., C. ANA, M. M. A., P. F. O., M. P., M. ANA-M., KIS S., C. M., P. M. în contradictoriu cu pârâții L. DE M. S. T., L. T. M. E., C. T. R. R., C. T. N., S. CU C. I - V. E. I., S. CU C. I - V. C. B., G. B., C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N.
Obligă pârâtul L. DE M. S. T. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat N. N. C. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul L. T. M. E. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat C. ANA începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul C. T. R. R. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat M. M. A. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul C. T. N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat P. F. O. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul Ș. cu C. I-V. E. I., N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat M. P. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul Ș. CU C. I-V. C. B., N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, pentru membra de sindicat N. N. C., C. M. și P. M. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul G. B. N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, pentru membra de sindicat M. ANA-M., KIS S. începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Obligă pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membri de sindicat, reprezentați în prezentul litigiu.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei (...) - 30 aprilie 2009, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Respinge ca nefondat recursurile formulat de către pârâții P. municipiului
C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. declarat împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: R.-M. V.
| ← Decizia nr. 4391/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3950/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
