Decizia nr. 4379/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4379/R/2012
Ședința 22 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrei de sindicat P. ANA, și, respectiv de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7965 din 16 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată G. Z. Z., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentantul pârâților recurenți și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura este îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs atât reclamantul recurent cât și pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanta membră de sindicat pentru perioada (...) - (...), precizând că nu a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței atacate.
În ceea ce privește petitul 1, reprezentanta reclamantului recurent arată că nu contestă prescripția dreptului material la acțiune cu privire la prima de vacanță pentru anii 2006-2007 și 2007-2008, întrucât prima de vacanță se acordă la plecarea angajatului în concediu de odihnă și deoarece pentru anul școlar 2008-2009 se pleacă în concediu de odihnă în luna august 2009 apreciază că nu este prescris dreptul material la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009.
În ceea privește petitul 2, reprezentanta reclamantului recurent arată că potrivit dispozițiilor O.ui M.ui finanțelor nr. 86/2005 drepturile salariale pentru luna februarie 2009 se achită în 15 martie 2009, astfel că în luna martie 2012 era în cursul termenului de prescripție, și apreciază că este prescris dreptul material la acțiune pentru perioada (...)-(...) nefiind prescris dreptul material la acțiune pentru perioada (...)-(...).
Reprezentanta reclamantului recurent precizează că motivele de recurs privesc exclusiv pretențiile conform Legii nr. 2..
Referitor la recursurile declarate de pârâții recurenți C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N., reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7965 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la prima de vacanță pentru anii 2006-2007 și 2007-2008 și pentru perioada (...) - (...) și s- a respins ca prescrisă acțiunea formulată în această privință.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrei de sindicat P. ANA în contradictoriu cu pârâții G. „. Z. C., C.
LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă G. „. Z. C. la calcularea și la plata către membra de sindicat P. ANA a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază și anume pentru anii școlari (...)-2008 și 2008 - 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta G. „. Z. C. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat P. ANA a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, cu privire la prima de vacanță pentru anii 2006-2007 și 2007-2008 și pentru perioada (...) - (...), întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, instanța a respins ca prescrisă acțiunea formulată în această privință.
Din adeverința depusă la dosarul cauzei la fila 10 rezultă că reclamanta a fost angajată a pârâtei G. „. Z..
În această calitate, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece, acest drept este prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii respectivi, obligatorii pentru părți conform art. 48 din L. nr. 128/1997.
În această calitate, reclamanta este, de asemenea, îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG nr. 1. modificată de L. nr. 2.. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin D. nr. 1221/(...). De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 1., au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 8. a C. C. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, care, la fel, au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
9.. În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 1. modificată prin L. nr. 2., au fost declarate neconstituționale prin decizii ale C. constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță,dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin D. privind recursul în interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr.
136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. L. din Î.ul P. C. șipârâții C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N.
Prin recursul declarat de S. L. din Î.ul P. C., s-a solicitat modificareasentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru membrii de sindicat pentru perioada (...)-(...).
În motivare reclamantul a arătat că instanța a admis cu privire la membrii de sindicat pentru perioada (...)-(...) admițând prescripția dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...).
Instanța a admis excepția prin raportare la faptul că acțiunea a fost înregistrată în data de (...).
Recurenta apreciază ca fiind greșită poziția instanței, deoarece termenul de
3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii februarie 2009 se achită în perioada 5-15 mai 2009.
Apreciază că momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariului, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
Concret, dacă 15 mai 2009 este ultima zi de plată a drepturilor salariale aferente lunii aprilie, atunci 16 martie 2009 este prima zi în care poate introduce acțiunea pentru luna februarie 2009. Dacă acțiunea nu ar fi fost înregistrată în prima zi după scadența - 16 martie - ci în următoarea - 17 martie - atunci ar fi admisibilă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente lunii februarie 2009.
Din acest motiv apreciază că prin raportare la data introducerii acțiunii (...), nu sunt prescrise drepturile salariale aferente perioadei 1 februarie - 09 martie
2009.
Prin recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. ȘI P. M. C.-N., s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă, față de acești pârâți.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de recurenți întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
S-a mai invocat în temeiul art. 1 din L. 1. că pentru ca pârâții să poată aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale este necesar ca sumele care cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate în mod corect, sa fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local de la bugetul de stat.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. 9 din C. C. la nivel de ramura învățământ unde se prevede ca salariații sunt îndreptățiți la „o prima de vacanta din venituri proprii în condițiile legii";. Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul 1, daca ar fi fost îndeplinite condițiile reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din C. C. la nivel de ramura învățământ.
Totodată, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5. insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, L. 293/(...) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului D. Generale a Finanțelor P.e
Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnica de specialitate a I. Ș. sau a D. de M. și S. S., după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezulta ca, pentru ca instituția pârâtă sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate în mod corect, sa fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâții C. Local al M. C.-N. și P. municipiului C.-N. se constată că în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unitățiloradministrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile salariale pentru membrii săi de sindicat, L. 1. invocată de recurenți neputând fi aplicată retroactiv) prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (4) lit. a) din același act normativ primarul este de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ-teritoriale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, Curtea reține că recurenții au obligația să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamant, fiind fără relevanță că nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în condițiile în care nu au fost obligați la calculul și plata drepturilor salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Referitor la prima de concediu se reține că potrivit art. 50 alin. 12 din L. nr.
128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că printr-o dispoziție legală specială se derogă de la norma generală prevăzută de art. 157 alin. 3 din Codul muncii (art. 157 alin. 2 din Codul muncii anterior republicării), care prevede că sistemul de salarizare a personalului din unitățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ. P. dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Conform art. 8 alin. 2 din L. 130/1996 (în vigoare la data la care s-a încheiat C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009) contractelecolective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. per a contrario clauzele care conțin drepturi la un nivel superior din contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior față de cele încheiate la nivel superior sunt permise de lege.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anul școlar 2008-2009 membra de
sindicat reprezentată de reclamant este îndreptățită la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, dreptul la plata primei de concediu fiind prevăzut într-un mod mai favorabil pentru salariați în contractul colectiv încheiat la nivel de „. învățământ C.";, decât în cel la nivel ramură învățământ.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. municipiului C.-N. și C. Local al municipiului C.-N.
Referitor la recursul promovat de S. L. al Î. P. C. se apreciază că întrucâtdrepturile salariale aferente perioadei (...) - (...) se achită în perioada 5-15 aprilie
2009, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii începe să curgă de la data la care trebuiau plătite drepturile salariale aferente lunii martie 2009.
În consecință, constatând că acțiunea a fost înregistrată în data de (...), Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...), motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C. împotriva sentinței civile nr. 7965 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei (...)-(...) și, în consecință, se va obliga pârâta G. „. Z. C. să plătească membrei de sindicat P. ANA a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile cuvenite conform Legii nr. 2. și cele efectiv achitate pentru perioada (...)-(...).
Se vor obligă pârâții C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de S. L. din Î.ul P. C. împotriva sentinței civile nr. 7965 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei (...)-(...) și, în consecință, obligă pârâta G.
„. Z. C. să plătească membrei de sindicat P. ANA a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile cuvenite conform Legii nr. 2. și cele efectiv achitate pentru perioada (...)-(...).
Obligă pârâții C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...).
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. împotriva aceleiași hotărâri.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. G. Z.
| ← Decizia nr. 1/2188, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3841/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
