Decizia nr. 4276/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4276/R/2012
Ședința din 15 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva sentinței civile nr. 7492 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE C. C. C. S. și S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente A. V., avocat M. A. M., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtele intimate S. N. de T. F. de
C. „. C. SA B. și S. N. de T. F. de C. „. C. SA B. - S. de T. F. de C. C. au depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulate, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul instanței sub nr. (...), reclamanta A. V. a chemat în judecată pe pârâta S. N. DE T. F. DE C. ". C. S. - S. DE T. F. DE C. C. și a solicitat instanței obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului suplimentar pentru anul 2009, a primei de Z. F. aferentă anului 2009 și a primei de P. aferentă anului 2009, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 7., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea, reținându-se că reclamanta a fost angajatapârâtei, fiindu-i aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator. Cum drepturile bănești solicitate de reclamantă constituie drepturi salariale restante, instanța reține că în cauză este aplicabil art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii.
Din analiza A. adițional la C. C. de M. pe anul 2010, înregistrat la D. a municipiului B. sub nr. 2450/(...), s-a reținut că părțile semnatare au convenit ca prevederile art. 59 și 75 ale C.ui C. de M. să fie modificate în sensul că drepturile reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009, prima de Z. F. aferentă anului 2009 și prima de P. și C. aferentă anului 2009 să nu se acorde urmând a se reglementa începând cu (...).
Prin A. adițional la C. C. de M. pe anul 2010, înregistrat la D. a municipiului B. sub nr. 1708/(...), părțile semnatare au convenit că drepturile reprezentând salariul suplimentar, prima de Z. F. și prima de P. și C. nu se aplică în anul 2010, urmând a se reglementa în vederea aplicării începând cu (...).
Având în vedere prevederile A.ui adițional la C. C. de M. pe anul 2010 instanța, în temeiul art.208 și urm. din Legea nr.62/2011, a respins acțiunea.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta A. V., solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum aceasta a fost formulata.
In mod netemeinic si nelegal, instanța de fond, dând o interpretare greșita a legii, a ignorat in totalitate temeiul de drept invocat de reclamanta si a considerat ca in prezenta cauza este aplicabil un contract colectiv de munca la nivel inferior, respectiv cel la nivel de unitate.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toți salariații indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicata.
Potrivit art. 2 alin. (4) al C.ui colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, "Contractele colective de munca la nivel de unități vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract"
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr.
130/1996, republicata, "contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractile colective de munca încheiate la nivel superior".
Aceste dispoziții se coroborează cu cele prevăzute in Codul muncii in vigoare pentru perioada in discuție, si anume art. 236 alin. (4), contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Nu are nicio relevanta in cauza faptul ca in anul 2009 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendate, drepturile pentru anul 2009 urmând a fi acordate in baza C.ui colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
In conformitate cu prev art. 247 Codul Muncii in vigoare la data nașterii drepturilor solicitate, in cazul in care la nivel de angajator nu exista contract colectiv de munca se aplica contractual colectiv de munca încheiat la nivel superior.
In susținerea celor argumentate vine si art. 3 alin 1 al contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract producând efecte fata de toți salariații încadrați in unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare (parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. fiind menționata la pct. 2 din anexa 4 la contractual colectiv la nivel de grup de unități) si pentru perioada in care din diverse motive nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate. P. le revine obligația respectării prevederilor cuprinse in contractul colectiv de munca încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Subliniază recurenta un act adițional înregistrat in iunie 2009, respectiv in
2010 nu poate retroactiva si cu atât mai mult sa stingă drepturi deja născute si care trebuiau sa-i fie acordate de către parata conform prevederilor legale existente si aplicabile la acea data.
Drepturile solicitate prin acțiunea precizată așa își găsesc temeiul in CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr. 2..
In privința acordării salariului suplimentar pe anul 2009, considera recurenta că este îndreptățită sa primească o plată parțiala, proporțional cu perioada lucrata pe parcursul anului 2009, în conformitate cu art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar nr. 2..
Plata acestui salar nu este condiționata de existenta fondurilor bănești și nici de situație economică, atâta vreme cât plata salariului suplimentar constituie o obligație instituita in sarcina sa si nicidecum o facultate.
In ceea ce privește acordarea primei de P. si de Z. F. pe anul 2009, această solicitare se întemeiază pe art. 71 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F. nr. 2., prelungit pana in 31 ianuarie 2011, prin A. adițional 370/(...) si A. adițional nr. 629/(...), contract cu forța juridica superioara celui încheiat la nivel de societate, care prevede obligația acordării acestor drepturi in sarcina paratei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." S. B. s-a opus admiterii recursului pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin.
(1) și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de „. ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2, în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Or, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că
„salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (f.38 fond) aplicabil și la nivelul unității pârâte (f.39 fond) s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. și de un premiu pentru Z. F..
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009 și 2010.
CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010 fost înregistrat la sub nr.
2584 la data de (...), iar conform dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr.
130/1996 contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării.
Conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesele verbale din (...) și din (...), invocate de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse, în condițiile în care primul act adițional nu a fost înregistrat, contrar art.25 din Legea nr.130/1996, iar cel de-al doilea act a fost înregistrat în (...), încalcă principiului neretroactivității.
În fine, natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, fiind un adaos anual la salariul de bază, conform art. 11 alin.
1 lit. b din CCM, așadar un element al salariului, chiar dacă este inclus în acordul colectiv în capitolul privind protecția salariatului, fiind evident în raport de drepturile reglementate de C. VI din CCM (bilete de tratament, asistență medicală, indemnizații de concediere, de incapacitate temporară de muncă, de deces, etc., decurgând din executarea contractului individual de muncă), că face parte din conceptul de pachet de drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din CCM la nivel de grup deunități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă așadar caracterul pur și simplu al acestor drepturi.
Ceea ce poate stabili unilateral Consiliul de A. este doar cuantumul premierii, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Prin urmare, drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, iar conform art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă și art. 241 alin. (1) lit. b) din
Codul muncii, acest contract produce efecte față de toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În acest context, Curtea înlătură apărarea referitoare la faptul că părțile au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde în anii 2009 și 2010.
Această clauză nu produce efecte deoarece dispozițiile art. 238 alin. (1) din Codul muncii și ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 conțin prevederea conform căreia "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior".
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Nu prezintă relevanță faptul că nu s-a constatat nulitatea absolută a clauzei de suspendare a drepturilor pentru anii 2009-2010, câtă vreme o astfel de clauză este ineficientă prin prisma prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Or, această cauză de ineficiență poate fi reținută de către instanță și pe cale incidentală.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1,3 cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va dispune modificarea sentinței atacate, potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga intimatele la plata în favoarea reclamantei recurente a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva sentinței civile nr.
7492 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta A. V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C." S. și S. N. de T. F. de C. "C. C." S. - S. de T. F. de C. C., obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a salariului suplimentar aferent perioadei (...) - (...), a Primei de P. aferentă anului 2009 și a primei pentru Z. F. pentru anul 2009, sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data scadenței până la data plății efective.
Obligă pe intimatele S. N. de T. F. de C. "C. C." S. și S. N. de T. F. de C. "C. C." S. - S. de T. F. de C. C. să plătească recurentei suma de 150 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 4275/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3079/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
