Decizia nr. 4275/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4275/R/2012
Ședința din 15 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 6862 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat V. P., și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat V. P., avocat M. A. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente, reprezentantul pârâtei intimate și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică, de asemenea, solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta recurentă, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6862 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. P. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. «. M. S. și S. - S. T.
Au fost obligate pârâtele să aloce și să achite reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2009, ajutorul material de P. pentru anul 2009 și prima pentru Ziua F.ului (ceferistului) pentru anul 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a fost angajat al Companiei Naționale de Căi F. SA B.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele motive: termenulde prescripție de 3 ani este prevăzut expres, de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pentru drepturile salariale de tipul celor solicitate de către reclamant prin acțiunea sa. F. vorba de retribuții bănești acordate pentru munca prestată prima de P. și prima acordată cu ocazia zilei F.ului, intră de asemenea în această categorie. Prin urmare, instanța apreciază că în speță este aplicabil termenul de 3 prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea este întemeiată iar apărările invocate de către pârâtă în apărarea sa sunt neîntemeiate.
Astfel, dreptul reclamantului la un salariu suplimentar există, fiind prevăzut de art. 30 din contractul colectiv de muncă, aplicabil pentru anul 2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii. Acest drept nu poate să fie supus condiției existenței unor venituri în acest sens întrucât reprezintă o contraprestație acordată angajatului pentru munca sa. Or, atâta timp cât angajatul își execută obligația, acesta este îndreptățit să se bucure de contraprestație indiferent dacă angajatorul realizează sau nu profit.
Dreptul la prima de P. și prima aferentă Zilei F.ului au fost prevăzute de contractul colectiv pentru anul 2009 la art. 71 alin. 1 și 2, (obligatoriu pentru părți potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii) și nu pot să fie afectate retroactiv de modificarea acestui contract în anul 2010, prin act adițional, după cum rezultă că s-a întâmplat din actul adițional depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. „. M. S.A a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9
C.pr.civ. în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a salariului suplimentar conform art.283 alin.1 lit. e Codul muncii.
S-a reiterat caracterul facultativ al acordării salariului suplimentar , ce rezultă din folosirea termenului „poate"; („…poate prin… „) uzitat de contractul colectiv de muncă al S. „. M. „ S.A pe anii 2007-2008.
Reclamantul V. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, susținând caracterul salarial al drepturilor solicitate, conform 55 Codul fiscal, precum și obligativitatea acordării drepturilor pretinse conform contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 206-2008.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale aleangajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
De altfel, caracterul salarial al acestor drepturi este reflectată de asimilarea pe care legiuitorul a consacrat-o ca soluție legislativă în cuprinsul art. 55 alin.1 din Codul fiscal:
„Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.";
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, fiind, mai mult, aplicabil contractul încheiat la nivel superior în situația încetării celui la nivel de unitate (art. 247 Codul muncii).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fondsuplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 6862 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. B. Z.
| ← Decizia nr. 3555/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4276/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
