Decizia nr. 3555/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 3555/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4059 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. G. E. I., având ca obiect contestație deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC R. C. S., avocat C. M. și reclamanta intimată S. G. E. I., asistată de avocat L. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar două înscrisuri, câte un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii actelor comunicate și depune la dosar chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată pretinse în cuantum de 2000 lei.
Curtea pune în discuția reprezentanților părților prezente cererea de repunere în termenul de recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, deoarece conform documentelor existente la dosar se poate observa că pârâta recurentă și-a ales sediul procesual la S. C. de A. D. ȘI A. cu sediul în București, str. Dr.Gr. Romniceanu, nr. 3 C, sector 5, conform dispozițiilor art. 93 C., însă dintr-o eroare prima instanță a comunicat hotărârea la sediul social al societății pârâtei recurente situat în Orașul V., str. D. P. nr.
71A, ap. 15, jud. Ilfov, dar această societate nu își desfășoară activitatea la această adresă.
Reprezentantul pârâtei recurente susține că spre surprindere aceasta a luat cunoștință de comunicarea hotărârii la o altă adresă la data de 15 mai 2012 ca urmare a primirii unei adrese din partea reclamantei intimate S. G. E. I., prin care a solicitat societății pârâtei recurente să îi achite suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fața primei instanțe, și a afirmat că sentința este definitivă și irevocabilă.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că subsecvent acestui moment a efectuat demersuri către persoanele care se îngrijesc de buna funcționare a complexului rezidențial în cadrul căruia pârâta recurentă avea stabilită adresa la sediul social pentru obținerea de informații cu privire la o eventuală comunicare a hotărârii judecătorești la sediul unde pârâta recurentă nu își desfășura activitatea și nu avea personal angajat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că ulterior cercetărilor efectuate, a aflat că într-adevăr sentința fusese comunicată la adresa sediului social și nu la sediul societății de avocatură așa cum solicitase în mod expres prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei recurente susține că în cursul zilei de 16 mai 2012, îngrijitorul Complexului rezidențial Ibiza situat în V., str. D. P. nr. 71 A, a predat sentința către reprezentantul legal al pârâtei recurente, astfel că data de 16 mai
2012 reprezintă data la care s-a luat cunoștință de cuprinsul hotărârii primei instanțe.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât pentru a fi incidente dispozițiile art. 93 C. chiar dacă alegerea domiciliului s-a făcut prin întâmpinare aceasta trebuia să poarte semnătura administratorului societății și ștampila societății, deoarece numai așa manifestarea de voință a părții în sensul prevăzut de art. 93 C. este certă, ori această întâmpinare este semnată și ștampilată doar de societatea de avocați și nu de parte, la doar trebuia depus contractul de asistență juridică încheiat cu partea din care să rezulte că aceasta a înțeles să i se comunice toate actele de procedură la sediul profesional al avocatului, sau chiar alte acte cum ar fi corespondența între părți din care să rezulte manifestarea certă de voință a pârâtei recurente de a-și alege domiciliul procesual ales la sediul profesional al avocatului.
Reprezentanta reclamantei intimate apreciază că prin nesemnarea și întâmpinării de către pârâta recurentă, precum și că aceasta nu a fost ștampilată de aceasta nu este manifestată voința certă a pârâtei recurente.
Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea, în urma deliberării, constată că pârâta recurentă este în termenul de recurs, astfel că cererea este lipsită de obiect, întrucât termenul de recurs nu a început să curgă câtă vreme pârâtei recurente nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond la domiciliul procesual ales, domiciliu procesual ce a fost ales prin întâmpinare iar toate actele de procedură în cursul judecății la instanța de fond au fost comunicate la acest domiciliu, potrivit împuternicirii avocațiale (fila 39 din dosarul tribunalului) avocatul părții avea manifestarea expresă de voință a părții în sensul efectuării tuturor actelor de procedură din prezenta cauză, indubitabil partea alegându-și domiciliul procesual ales la sediul profesional al avocatului.
Atât reprezentantul pârâtei recurente cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta intimată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4059 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta S. G. E. I. în contradictoriu cu pârâta S. R. C. S.
A fost anulată decizia de sancționare disciplinară nr.1/(...) emisă de către pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei pe postul de asistent medical iar prin decizia nr. 1/(...) (f.6-8), a fost sancționată cu avertisment în baza art. 264 alin1 lit.a din Codul Muncii, și a art. VI pct.6 si 19 din fisa postului.
S-a reținut că fapta a fost sesizată prin referatele directorului medical Conf. Dr. Costel Spânu nr. 379/(...), respectiv nr. 404/(...) precum si referatul din (...) al asist. șef H.h E..
Faptele pentru care a fost sancționată reclamanta au fost descrise ca fiind reprezentate de necântărirea pacientului înainte de începerea dializei si angrenarea într-o dispută verbală cu pacientul Corujan I.el referitoare la lipsa controlului greutății pacientului înainte de începerea procedurii de dializă.
Conform cap. VI pct.6 din fisa postului reclamantei, aceasta are obligația să cântărească, termometrizeze, măsoare presiunea arterială si pulsul, examineze starea clinică generală si ținuta bolnavului înainte de începerea dializei, iar conform pct.9, răspunde de buna desfășurare a ședințelor de dializă urmărind parametrii dializei specificați de medic în protocolul de dializă.
In cuprinsul deciziei nr. 1/(...) se arată că incidentul a avut loc în data de
(...).
Conform art. 252 alin.1 din Codul Muncii, angajatorul trebuie să aplice sancțiunea disciplinară printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșiri faptei.
Sesizarea angajatorului privind săvârșirea faptei si mai mult, cuprinzând propunerea de a fi sancționată reclamanta, a avut loc la data de (...) prin referatul nr. 404 al directorului medical Conf. Dr. Costel Spânu (f.23) și anterior, la data de (...) din referatul nr. 379 și la data de (...), aceste înscrisuri fiind indicate în mod expres în decizia de sancționare.
Așadar, chiar si prin raportare numai la ultimul act de sesizare, respectiv referatul nr. 404/(...), se constată că decizia de sancționare a fost emisă cu nerespectarea termenului de 30 de zile calendaristice prev. de art. 252 alin.1 din Codul Muncii, astfel că dreptul pârâtei de a aplica reclamantei sancțiunea disciplinară era prescris la data emiterii deciziei nr. 1/(...). Astfel, decizia emisă este lovită de nulitate.
Nulitatea deciziei este atrasă si de încălcarea art. 252 alin.2 lit. c din Codul
Muncii întrucât pârâta nu a menționat în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, achiesarea reclamantei la constatarea conform căreia nu a cântărit pacientul însă a învederat că practica era de a fi ajutată de o altă colegă si că în fapt a apreciat că pacientul a fost cântărit, nu reprezintă o achiesare la acuzația formulată, ci o apărare care trebuia înlăturată în mod expres. Totodată, nu s-a precizat motivul pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei referitoare la cea de-a doua abatere disciplinară imputată, cea vizând discuția în contradictoriu cu un pacient.
D. este si parțial netemeinică întrucât pacienții Corujan I.el si Abraham
M.lena au declarat că reclamanta nu s-a certat, respectiv nu a avut un conflict cu Corujan I.el (f.10-11), declarații necontestate de către pârâtă, care a menționat că reclamantei i-a fost imputată discuția în contradictoriu iar nu un conflict verbal. Admițând diferența dintre conflictul verbal si discuția în contradictoriu, se constată că nu a avut loc o discuție în contradictoriu între reclamantă si pacient întrucât , din probele administrate nerezultând acest aspect ci rezultând că a avut loc un dialog între asistentă si pacient privind scăderea din greutatea totală a pacientului a greutății pe care le aveau hainele.
Pentru aceste considerente, în baza art. 252 alin.1 si alin.2 din Codul Muncii, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia de sancționare disciplinară nr.1/(...) emisă de către pârâtă.
În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură C., instanța a obligat pârâta aflată în culpă procesuală la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. R. C. S. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că prezentarea cronologiei evenimentelor de către prima instanță, fără combaterea argumentelor pârâtei nu asigură exigențele unei motivări a hotărârii.
Sub aspectul momentului de la care curge termenul de aplicare a sancțiunii, se arată că acesta este data de (...), când reprezentantul legal al pârâtei a primit prin poșta electronică (e-mail) referatul întocmit de directorul medical Costel Spânu sub nr.404/(...), apărare la care prima instanță nu face vreo referire.
Acest termen curge de la data când reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancțiuni disciplinare a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii.
Recurenta formulează critici și în privința celorlalte motive de nelegalitate și de netemeinicie reținute de prima instanță.
Recurenta S. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată redă considerentele de fapt și de drept reținute pentru soluționarea cauzei, precum și că termenul de aplicare a sancțiunii curge de la data de (...), când angajatorul a fost sesizat despre faptaimputată reclamantei.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată au fost expuse în mod clar și explicit considerentele în raport de care s-a reținut incidența motivului de nulitate al deciziei de concediere prevăzut de art.252 alin.2 Codul muncii, cu referiri exprese și punctuale la starea de fapt și la înscrisurile depuse în probațiune.
Motivând hotărârea, prima instanță poate să grupeze apărările părților și să le dea un răspuns comun, fără a echivala lipsa unui răspuns separat dat fiecărei critici cu nemotivarea hotărârii.
În acest sens, Curtea observă că prima instanță a prezentat argumentele pe baza cărora a reținut sub aspect cronologic că cel mai târziu la data de (...), pârâta a fost informată de fapta imputată reclamantei, ceea ce face inutilă examinarea unor înscrisuri ulterioare acestui moment.
În ceea ce privește semnificația momentului subiectiv de la care curge, în speță, termenul de aplicare al sancțiunii, acesta este conform art.252 alin.1
Codul muncii, cel al luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
În acest sens se reține că în mod obișnuit data luării la cunoștință de către angajator a săvârșirii faptei de către angajat este cea la care reprezentantul legal sau convențional al angajatorului a fost înștiințat despre săvârșirea acesteia (așa cum statuează și Curtea Constituțională prin D. nr. 7.).
În speță, chiar pârâta indică în decizia de sancționare ca înscrisuri în temeiul cărora a reținut săvârșirea de către reclamantă a abaterii disciplinare, referatele nr. 379/(...) și nr. 404/(...), ultimul având ca obiect propunerea de sancționare a reclamantei.
Apărarea pârâtei în sensul că termenul curge de la momentul când reprezentantul său legal a fost informat la data de (...) prin e-mail despre abaterea disciplinară nu poate fi primită, deoarece nu se poate accepta ca modulde organizare internă al angajatorului sub aspectul procedurilor interne de sesizare, comunicare și informare să determine în mod discreționar prelungirea termenului de 30 de zile în care trebuie să se efectueze cercetarea disciplinară și să se aplice sancțiunea, acest interval de timp între (...) sau chiar (...) și data de (...), nefiind justificat de o împrejurare obiectivă.
În egală măsură, Curtea observă că acel e-mail de care se prevalează pârâta
(fila 22 fond) nu provine de la A. G., persoană care, în calitate de reprezentant legal al pârâtei, a aplicat sancțiunea disciplinară, ci de la A. O., asistent manager (fila 33), precum și că are drept conținut mesajul „confirmăm primirea";, iar ca titlu „. simoc";, așadar date insuficiente pentru a dovedi în mod direct și complet aserțiunea pârâtei.
Constatând prin urmare că sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea termenului de 30 de zile, contrar art. 252 alin. 1 Codul muncii, Curtea reține că se confirmă nulitatea deciziei de sancționare sub acest aspect și nu se mai impune examinarea celorlalte critici ce vizează motivele subsidiare avute în vedere de prima instanță.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f.34).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4059 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei S. G. E. I. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.I. P.
| ← Decizia nr. 4092/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4275/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
