Decizia nr. 4293/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4293/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L.T. J.ECĂTOR: I. T. J.ECĂTOE: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL și P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 6909 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatul reclamant S. S. D. Î. T. și pârâții C. T. V. U. și I. Ș.
AL J. C., având ca obiect calcul drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 12 octombrie s-a depus la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților și a reclamantului intimat de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6909 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocate de pârâtul I. Ș. J. C. pentru perioada 01.10.-(...) și s-a respins acțiunea reclamantului față de acest pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în numele și pentru membrul de sindicat R. I. R. în contradictoriu cu pârâții
C. T. V. U., C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T.
A fost obligat pârâtul C. T. „. U., în calitate de angajator pentru cel reprezentat de reclamant, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 14 noiembrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, sume care vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. T. ȘI P. M. C. T. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, raportat la fondul litigiului, calitatea reclamantei de cadru didactic la C. T. „. U. C.-T., incidența prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii, ale art. 1 alin. 1 lit. „c"; din L. nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și faptul că deși dupăintrarea în vigoare a Lg.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru cadrul didactic și să plătească acestuia salariile conforme cu acest act normativ, nu și-a respectat această obligație, continuând să plătească cadrului salarii în baza altor acte normative.
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. M. C.-T. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit. ";c"; și alin. 2 lit. ";c"; și art. 36, alin. 4 lit. ";b"; din L. nr. 215/2001, deoarece C. T. „. U. este unitate de învățământ preuniversitar care funcționează ca unitate finanțată din fondurile alocate prin bugetul local al M. C.-T. de la bugetul de stat și din alte surse conform prevederilor art.104 din L. nr. 1/2011 a E. naționale.
Chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitatea de învățământ P. și C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din grădiniță conform solicitărilor unității de învățământ având la bază prevederile Legii nr.
221/2008.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. C., deoarece această instituție are atribuția de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic și de administrare a procesului educațional în respectivele unități și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.-(...) în baza art.268 alin.1 lit. c Codul muncii, republicat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL și P. M. C. T., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii pretențiilor împotrivaacestora.
În motivare s-a arătat, în esență, că potrivit art. 101 din L. nr. 1/2011 - finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal special de stat. F. de bază se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de M. E., C., T. și S. și aprobat prin H. nr. 1..
Potrivit art. 104 alineatul (1) prevede faptul că cheltuielile cu salariile cadrelor didactice fac parte din finanțarea de bază, care se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
F. de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe municipiu de către D. G. a F. P. C. cu asistenta tehnică de specialitate a I. Ș. J. C.
L. nr. 165/2006 - legea cadrul a descentralizării, în art.24, statuează că autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor exercită competențe partajate cu autoritățile administrației publice centrale în ceea ce privește învățământul preuniversitar de stat cu excepția învățământului special.
Potrivit art.6 din legea descentralizării, transferul de competențe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora. Exercitarea competențelor se face numai după transmiterea recurselor financiare necesare.
De asemenea, art.8 din același act normativ instituie obligativitatea pentru Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale să identifice resursele necesare și costurile integrale ale competențelor care sunt transferate, precum și sursele bugetare pe baza cărora sunt finanțate. Resursele astfel identificate sunt transferate autorităților administrației publice locale în condițiile legii.
În aceste condiții apreciază că recurenții nu pot fi obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, întrucât aceste fonduri se asigură de la bugetul de stat.
Este adevărat faptul că întocmirea proiectului de buget se numără printre atribuțiile primarului și aprobarea bugetului se face de către consiliul local, dar pentru că primarul să repartizeze aceste sume către unitățile școlare este imperios necesar ca în prealabil aceste fonduri să fie repartizate municipiului de la bugetul de stat din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și din venituri ale bugetului de stat.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului.
Se invocă prevederile art. 104 alin. 2 din L. nr. 1/2011, care reiau practic dispozițiile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar - respectiv art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin L. nr.
3., HG nr. 5. și ale art. 167 din L. învățământului nr. 84/1995.
Însă, în sensul temeiniciei acțiunii stipulează art. 36 alin. (4) din L. nr.
215/2001 privind administrația publică locală, ale art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din aceeași lege și art. 20 alin. (1) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice locale privind funcția de ordonator de credite a primarului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății) care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prindispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local C. T. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanta a acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrului didactic reprezentat în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemați în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanta se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantei, așa cum au fost arătate în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantei de către recurenți în calitate de angajată a acestora, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celorobligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamantei, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 6909 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘED.TE, J.ECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) J.fond.P. U.
| ← Decizia nr. 2684/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2908/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
