Decizia nr. 1319/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.1319/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., împotriva sentinței civile nr. 2138 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I - V. N. 18 B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 31 ianuarie 2012 Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2138 din 29 noiembrie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă excepția calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive invocate de pârâții C. Local B. M. și P. orașului B. M.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat: I. M., C. M., B. R., C. D., M. C., L. A., A. V. D.,
T. M., O. R., A. C., K. I., L. M., S. M., D. O., S. Ana, B. A., C. S., F. M., T. D., P. D., M. S., P. V., M. H., M. A., A. C., Z. M., O. G., B. P., Lar K., I. O., M. E., H. I., V. L., M. E., Lar V., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu cls. I-V. nr. 18 B. M., C. Local B. M., P. orașului B. M. și în consecință a fost obligată Ș. cu cls. I- V. nr. 18 B. M. la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu
25%, prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu
10 zile anterior plecării în concediu și la plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar
2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. O. B. M. la asigurarea sumele necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut în esență că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, că între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, neexistând nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă, că Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește un rol de administrator al bugetului de stat; că procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2..
Au fost invocate prevederile art. 19 lit. a), g.), h) și i) din L. nr.
500/2002, art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din H.G. nr. 34/2009, art. 3 din
O.G. nr. 2., subliniindu-se în final că în acest sens s-a pronunțat și Înalta
Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților
P. O. B. M. și C. Local B. M., instanța a reținut că, potrivit art. 1 din H.G. nr.
538/2001, „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995, „finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar, potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Pârâtul C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P., în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții menționați.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. orașului B. M. și C. local B. M., tribunalul a reținut:
Potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă „. persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată";, iar potrivit art. 42
Cod procedură civilă „. care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate…";.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea uneipersoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale. Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși.
Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din L. 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar pârâții P. orașului B. M. și C. local B. M. au capacitate procesuală pasivă, iar excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. adeverința nr. 1072/(...) rezultă că membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de (...), iar plata indemnizației de concediu s-a efectuat ulterior intrării în concediu fiind diminuată cu 25%.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I.
școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind 0(...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacăplata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a L. nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. M. și P.
M. B. M.
Pârâtul C. Local al municipiului B. M. solicită modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasivea acestuia.
În motivare, a arătat că în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din L. 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Sunt citate dispozițiile art. 21 din L. 215/2001, republicată și se subliniază că potrivit art.20 din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, M. și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează AUTORITĂȚI ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf. art.36 L. nr.215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție („… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din L. nr.215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Pârâtul a fost chemat în judecată în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Dar, potrivit art.63 alin.4 lit. a din L. nr.215/2001, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local. C. local nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că potrivit art.77 din L. nr. 215/2001 „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
Sunt citate dispozițiile art. 21 din L. nr.215/2001.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 ianuarie 2012, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Se invocă din nou excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat, cu reiterarea considerentelor avute în vedere de prima instanță, iar pe fond, se arată dispozițiile L. nr. 1. sunt constituționale și nu încalcă nici garanțiile reglementate de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, făcând totodată trimitere și la decizia nr. 2. pronunțată asupra recursului în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin recurs se invocă lipsa capacității și a calității procesuale pasive a recurenților.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în vara anului
2010, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin.
(1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2138 din 29 noiembrie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
N. N.
G.,
| ← Decizia nr. 1385/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3460/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
