Decizia nr. 4366/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4366/R/2012
Ședința din 22 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. E. S. împotriva sentinței civile nr. 796 din 02 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul A. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente A. E. SRL, consilier juridic G. V., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegație și instrucțiuni de lucru privind imputările, arătând instanței că este o variantă actualizată a instrucțiunilor avute în vedere de către expert.
Întrebată fiind dacă a luat legătura cu pârâtul intimat, reprezentanta reclamantei recurente menționează că nu a putut lua legătura cu pârâtul intimat întrucât acesta nu răspunde la telefon, arătând că adresa de domiciliu a acestuia este cea indicată în prezentul dosar și în contractul de muncă.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii, în sensul obligării pârâtului intimat la plata sumei de 6106,72 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 1175 lei cheltuieli de judecată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
Notă: În data de 19 octombrie 2012, s-au făcut demersuri pentru a se verifica dacă există identitate între domiciliul de la care a fost citat pârâtul intimat A. V. și domiciliului din evidența D.E.P.A.B.D., întrucât pe tot parcursul procesului, procedura de citare s-a realizat prin afișare, iar pârâtul intimat nu și- a exprimat poziția procesuală în cauză.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...), reclamanta A. E. SRL l-a chemat în judecată pe pârâtul A. V. solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 6.066,56 lei RON inclusiv TVA, reprezentândimputații datorate societății, conform Deciziei de I. nr. 8 din (...).
La data de (...), reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 6106,72 lei din care suma de 81,53 lei reprezentând penalizare pentru retur acceptat de furnizor (o bară stabilizatoare; suma de
2903,48 lei - piese comandate de pârât și facturate pe clientul T. G. P. SRL B., fără ca acesta să le și primească, suma de 3121,71 lei reprezintă o bucată bară față,comandată cu comanda nr. 563247/(...), greșit identificată, refuzată de client.
Prin sentința civilă nr. 795/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta SC A. E. SRL, împotriva pârâtului A. V. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 2985 lei cu titlu de despăgubiri;
A fost respinsă cererea reclamantei pentru diferența de 3121,71 lei pretinsă și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 585 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoareleconsiderente:
Pârâtul A. V. a fost angajatul reclamantei SC A. E. SRL, în funcția de reprezentant tehnic comercial, începând din data de (...), în baza contractului individual de muncă pe durată determinată nr. 6. din (...).
La data de (...) s-a modificat durata contractului de muncă, din determinată în nedeterminată.
Potrivit fișei postului nr. 622-01-01/5-(...), pârâtului, în calitatea de reprezentant tehnic comercial îi reveneau, printre altele și următoarele atribuții și responsabilități: realizarea activităților de vânzare: oferte, comenzi, gestiune informatică, identifică piesele comandate, urmărirea situației creditelor, plata facturilor pentru clienții alocați, pregătirea pentru livrare a mărfii comandate asigurând descărcarea gestiunii, ambalarea și documentele necesare.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a abaterii disciplinare nr. 84/(...), în urma unor verificări a activității pârâtului ocazionate de absența acestuia de la serviciu în perioada (...)-(...), s-a constatat că acesta a facturat marfă către clienții T. G. P. și Logistik Speed Courier și a dat marfa altor clienți până să încaseze contravaloarea acestora/fără să depună banii la casierie.
Factura seria MM 0846416 din (...) atestă vânzarea de către reclamantă, prin reprezentant tehnic comercial A. V., către clientul S. România SRL a trei piese auto: bară față cod 0000323132 - în valoare de 3728,85 lei, treaptă scară:
0000323130-151,71 lei și aripă stânga spate, cod 0000323129 - 708,55 lei (f.
31).
Prin același reprezentant tehnic comercial, A. V., reclamanta SC A. E. SRL a furnizat clienților T. G. P. SRL și L.a T.port Com SRL piese auto în valoare de
173,60 lei RON (factura 0879854/(...)); 128,95 lei RON (factura 0886417/(...));
2057,09 lei RON (factura 0888131); 52,49 lei (factura 0039008/(...)).
Apoi, din cuprinsul formularelor seria MM 50318 (f. 61) și MM 49062 -
„marfă retur"; rezultă că societatea reclamantă a fost nevoită să returneze furnizorului extern două piese comandate de salariatul A. V. pentru că au fost identificate greșit și nu au fost acceptate de clienții Ali A. T. și SC S. SRL, cărora li se emiseseră facturile nr. 90911305/(...) și 40836976/(...).
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, în cazul facturii
90911305 emisă către clientul ALI A. T., furnizorul piesei comandate greșit aacceptat returul acesteia, dar a penalizat-o pe reclamantă cu 18,9 E., adică 81,53 lei.
Expertul contabil a învederat că în ce privește piesa comandată de pârâtul
A. V., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru clientul S. România SRL, furnizorul extern nu a acceptat returul, iar la data de (...) (bară față) se regăsea în inventarul societății reclamante care nu a reușit să o verifice.
Prin raportul de expertiză s-a mai concluzionat că în cazul facturilor
9088336 din (...), 90893046 din (...), 9090649 din (...), 90910982 din (...) emise către T. G. P. SRL de către pârât, reclamanta nu a încasat prețul mărfurilor facturate, iar clientul a negat primirea acestora.
Ca atare, facturile au fost stornate, dar marfa nu se regăsește în inventarul societății angajatoare.
Relativ la aceste constatări, expertul contabil a conchis că prejudiciul produs reclamantei este de 6106,72 lei din care 81,53 lei penalitatea percepută de furnizorul extern pentru returnarea barei stabilizatoare, 2903 lei contravaloarea facturilor stornate, iar 3121,71 lei contravaloarea barei - față comandată pentru clientul S. ce nu a putut fi nici valorificată, nici returnată.
Potrivit art. 270 al. 1 Codul muncii aplicabil raportului de muncă dedus judecății în speță, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art. 271 al. 1 Codul muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În speță reclamanta a dovedit că pârâtul A. V. a fost angajatul ei în baza unui contract individual de muncă și că și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile ce-i reveneau potrivit fișei postului.
Astfel, a comandat piese nepotrivite pentru clienții S. și Ali A. T. SRL, care au fost refuzate de aceștia și a livrat piese fără a întocmi corect și complet facturile comerciale, respectiv fără a solicita clientului să confirme primirea mărfurilor prin semnătură și ștampilă.
Urmările acestor fapte ilicite ale pârâtului au constat în: returnarea unei piese furnizorului extern - cu plata unei penalități de 81,53 lei; refuzul piesei comandate greșit de către client și imposibilitatea valorificării acesteia (bară față - preț: 3121,71 lei) și neîncasarea prețului facturilor nesemnate de client în cuantum de 2903 lei.
Dacă în ce privește cuantumul penalităților de 81,53 lei suportate de reclamantă și a contravalorii mărfurilor facturate potrivit facturilor nr. 9088336 din (...), 90893046 din (...), 9090649 din (...), 90910982 din (...) refuzate la plată și stornate - 2903 lei, prejudiciul cauzat angajatorului este cert și actual, în ce privește suma de 3121,71 lei pretinsă de reclamantă, instanța constată că, atâta timp cât piesa comandată greșit se află încă în patrimoniul societății, aceasta nu a fost păgubită. Este adevărat că potrivit procedurii (...) (f. 45-60) prelucrate salariatului pârât conform înscrisului de la fila 74, în cazul în care, urmare unei comenzi greșite, furnizorul nu acceptă returul piesei, aceasta se predă în depozitul gestiune fiind etichetată ca piesă imputată.
Termenul în care piesa ajunsă în această gestiune se poate vinde, fără a fi imputată angajatului care a greșit, este de 1 an pentru angajații activi și 6 luni pentru cei ai căror raport de muncă a încetat.
În cazul pârâtului este aplicabil termenul de 6 luni (fiind concediat la (...)), termen care a expirat, însă, chiar și în aceste condiții, piesa în valoare de 3121,71 lei, se află în materialitatea sa în patrimoniul reclamantei, astfel că nu se poate reține producerea unui prejudiciu la nivelul contravalorii acesteia.
Obligarea pârâtului la plata contravalorii barei față, mai înainte de a-i fi predată acestuia, ar echivala cu îmbogățirea reclamantei care astfel ar deține și piesa și valoarea ei de înlocuire.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că reclamanta a dovedit întrunirea condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului doar în ce privește suma de 2985 lei și, în consecință, în baza art. 270 al. 1 Codul muncii, l-a obligat pe pârât la plata acestei sume în favoarea reclamantei, respingând cererea formulată pentru diferența de 3121,71 lei.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța a acordat reclamantei proporțional cu pretențiile admise, obligându-l pe pârât, în baza art. 274 Cod procedură civilă la plata sumei de 585 lei constând în onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. E. S., solicitândadmiterea recursului si modificarea sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii in răspundere patrimoniala așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Consideră recurenta că hotărârea atacată este criticabilă, deoarece s-a reținut faptul ca suma de 3.121,71 lei, reprezentând contravaloarea unei bucăți bara fata, nu ar reprezenta despăgubiri care i se cuvin, urmare a angajării răspunderii patrimoniale a paratului A. V.
În mod eronat s-a reținut că societatea recurentă nu a suferit un prejudiciu. Chiar dacă piesa se afla in continuare în patrimoniul acesteia nu se poate reține că nu s-a produs un prejudiciu, câtă vreme scopul activității este de a vindepiesele si a incasa prețul acestora, si nicidecum de a forma stocuri.
Faptul că acea bara fata a fost postata pentru vânzare de la data returnării si pana la introducerea acțiunii, fara insa a reuși comercializarea ei, dovedește un prejudiciu clar, constând în nerealizarea profitului urmărit.
Precizează recurenta că, potrivit practicii societății, la data recuperării contravalorii pieselor imputate, acestea (piesele) se predau fostului angajat cu proces-verbal. Chiar daca este vorba de foști angajați cu domiciliul in tara, se pregătește un colet cu piesele in cauza si se livrează prin colegii din sucursala cea mai apropiata.
Într-o atare situație nu poate fi vorba de îmbogățirea societății, ci pur si simplu de a acționa in scopul urmărit de orice comerciant. Societate a hotărât sa- si asume din propria inițiativa, o perioada limitata de timp (6 luni) suportarea plății prețului către furnizorul extern, concomitent cu încercarea de valorificare a piesei in cauza.
Cum in toata aceasta perioada, nu s-a vândut piesa si, având in vedere motivul returnării acesteia, precum și prevederile procedurii care reglementează aceste situații, recurenta considera că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale pentru întreaga sumă pretinsă.
Deși a fost legal citat, intimatul pârât nu și-a exprimat poziția procesuală încauză.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este fondat.
Societatea reclamantă formulează critici exclusiv cu privire la neacordarea de către primă instanță de despăgubiri în raport de prejudiciul constând în contravaloarea barei față, comandată de către pârâtul intimat pe baza unei identificări eronate, respectiv în nerealizarea profitului urmărit.
Referitor la acest aspect, instanța de fond a apreciat că atât timp cât bara față se află în materialitatea ei în patrimoniul societății nu se poate reține că s-ar fi produs un prejudiciu reclamantei.
De asemenea, a mai considerat că obligarea pârâtului la plata contravalorii acesteia, înainte de predarea către pârât ar echivala cu o îmbogățire fără just temei.
Contrar celor reținute de către instanța fondului, Curtea opinează că societatea recurentă este îndreptățită a i se repara în întregime prejudiciul produs de către intimatul pârât A. V. prin neîndeplinirea obligațiilor asumate la încheierea contractului individual de muncă și, deci, inclusiv prejudiciul constând în suma de 3121, 71 lei, reprezentând contravaloarea barei față identificată eronat de către acesta.
Nu prezintă relevanță cu privire la caracterul cert al prejudiciului, faptul că piesa menționată a rămas la societatea recurentă, în contextul în care, potrivit obiectului de activitate, societatea nu desfășoară activități de stocare și depozitare, ci de comercializare în vederea obținerii de profit a piesele comandate de la diferiți furnizori.
Prin urmare, societatea a fost prejudiciată prin faptul că în patrimoniul acesteia nu a intrat valoarea de comercializare a piesei menționate, întrucât această nu a fost acceptată de clientul S., din motive imputabile exclusiv pârâtului intimat.
Este adevărat că piesa a rămas la societatea recurentă, însă conform procedurii (...) (f. 45-60 dosar fond) aplicabilă la nivelul societății, la care a făcut trimiteri inclusiv prima instanță, piesa etichetată ca imputată urmează a fi expediată pârâtului intimat după împlinirea termenului stipulat pentru comercializarea acesteia. De altfel, nici până în prezent piesa nu a fost valorificată.
O eventuală îmbogățire fără just temei, pretins rezultată din obligarea pârâtului la plata contravalorii piesei comandate greșit cumulată cu încasarea prețului rezultat în urma valorificării acestei piese, constituie o ipoteză ce nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, așa cum s-a subliniat anterior, până la data la pronunțării hotărârii piesa nu a fost valorificată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul societății reclamante și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în întregime acțiunea societății reclamante și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 6106,72 lei, cu titlu de despăgubiri.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă pârâtul va fi obligat să plătească societății reclamante suma de 1170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu expertului, conform decontului depus la dosar(f. 85).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. E. S. împotriva sentinței civile nr. 796 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în întregime acțiunea precizată a reclamantei A. E. S. în contradictoriu cu pârâtul A. V.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 6106,72 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 1170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
D. G. L. D.
S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: B. G.
| ← Decizia nr. 2162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 450/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
