Decizia nr. 4372/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4372/R/2012
Ședința 22 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1197 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. A. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. D. C. B. M., C. LOCAL B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată D. A. a depus la dosar întâmpinare prin care și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recurs și a formulat pretenții cu privire la plata drepturile salariale în sensul obligării pârâtului recurent P. municipiului B. M. la achitarea sumei constatate de Tribunalul Maramureș, ca fiind datorată într-o singură tranșă.
Referitor la pretențiile formulate de reclamanta intimată D. A. prin întâmpinare, privind plata drepturilor salariale într-o singură transă, Curtea recalifică întâmpinarea sub acest aspect ca fiind recurs.
De asemenea, din oficiu, în temeiul art. 215 din L. nr. 62/2011, invocă excepția tardivității formulării acestui recurs, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată reclamantei recurente la data de 16 iulie 2012, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 26 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 octombrie 2012.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta D. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I- V. „D. C.";, C. Local B. M., P. municipiului B. M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea unității de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând cu data de (...) și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și la completareacarnetului de muncă cu înscrierile privind încadrarea conform petitului 1 al ac-
țiunii.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „D. C.";, C. Local B. M., P. municipiului B. M. și a fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. „D. C."; să calculeze drepturile salariale ale reclamantei D. A., corespunzătoare perioadei în care aceasta a fost angajata pârâtei, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de (...) și până la (...) și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectivîncasate, actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. local B. M. și P. municipiului B. M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
S-a respins cererea reclamantei de completare a carnetului său de muncă.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanta D. A. a fost angajată a pârâtei Ș. cu clasele I-V. „ D. C."; B. M., până la data pensionării (...).
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat instanței obligarea angajatorului acesteia de a-i calcula salariile, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a persona- lului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a-i fi plătite diferențele de drepturi salariale nea- cordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.
842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in M. O. nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile
Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr.
2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarateneconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 C.pr.civ., dezlegarea dată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în M. O..
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."; Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie
2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut înplată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu
Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei sus menționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea, potrivit dispozitivului.
Instanța a respins cererea reclamatei privind obligarea unității de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetului de muncă a reclamantei, având în vedere că aceasta nu mai este deținătoarea carnetelor de muncă, iar, potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea N. de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea reclamantei.
La termenul de judecată din data de (...), referitor la pretențiile formulate dereclamanta intimată D. A. prin întâmpinare, privind plata drepturilor salariale într-osingură transă, Curtea a recalificat întâmpinarea ca fiind recurs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât pârâtul P. municipiului B. M., cât și reclamanta D. A.
1. Prin recursul formulat, pârâtul P. municipiului B. M. a solicitat admiterearecursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a P. municipiului B. M.
Potrivit prevederilor art. 77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale
și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, „de primar sau de președintele consiliului județean."
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin recursul său, reclamanta D. A. a solicitat respingerea recursului declarat.
De asemenea, recurenta solicită obligarea primarului, în calitate de ordonator principal de credite, la achitarea sumei datorate într-o singură tranșă.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul pârâtului P. municipiului B. M. este nefondat.
Criticile formulate de acest pârât nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
Prin raportare la normele legale incidente, Curtea apreciază că excepția nu poate fi primită.
Cum pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de
(...), L. 1/2011, care este în vigoare începând cu data de (...) (30 de zile de la publicarea în M. O. din (...)) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.
5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. B. M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. municipiului B. M. este de ordonator principal de credite al bugetuluiorașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv M. B. M., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, ci în calitate de ordonator de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâtul nu are calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite ai angajatorului reclamanților, cei dinurmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilorsalariale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat acest recurs.
Recursul reclamantei D. A. este tardiv.
Astfel, analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Curteao găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 din L. nr. 62/2011, termenul de recurs este de
10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de (...), potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare din dosarul T.ui (f. 26), iar recursul a fost înregistrat la data de (...), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi fiind (...).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 301 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1197 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge ca tardiv, recursul formulat de reclamanta D. A. împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
D. G. L. D.
S. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./ (...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 1197/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4192/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
