Decizia nr. 1004/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1004/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. S. AL J. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 5060 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. și pe pârâții intimați Ș. "A. I." T., M. E., C., T. și S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5060 din 10 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții A. A., B. M., B. F., B. R., B. A., B. V., B. D., C. L., C. M., D. E., D. G.-L., D. M., G. I., I. A., M. E., M. N. L., M. I., O. N., P. M. L., P. L., P. V., P. L., P. E. L., R. M. S., R. O., S. A. A., S. M. S. L., B. M. prin reprezentant S. S. din Î. T. în contradictoriu cu pârâții Ș. „. I. T., I. Ș. J. C., M. E., C., T. Și S. B. și Ministerul Finanțelor Publice B.
A fost obligată pârâta Ș. „. I. T. să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma aferentă anului 2009 reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii activității didactice, prevăzut de L. nr. 3. și suma efectiv plătită, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce pârâtului de rândul 3 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, pârâtul de rândul 3 să aloce pârâtului de rândul 2 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, iar pârâtul de rândul 2 să aloce pârâtului de rândul 1 fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. Și S. împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat așa cum aceștia sunt menționați în tabelul depus la dosarul cauzei (f.6-7).
D. Adeverințele înregistrate sub nr.1469-1500/(...) rezultă faptul că cei reprezentați de către reclamant dețin funcții de cadre didactice titulare în cadrul Școlii „. I. din municipiul T. și că au primit ajutorul financiar prevăzut de L. nr.
3. doar în cuantum de 130 lei (f.8-33).
Pârâții I. Ș. J. C. și M. E., C. ,T. și S. recunosc că în anul 2009 s-au acordat membrilor de sindicat reprezentați doar suma de 130 lei, conform circularei M.E.C.I. nr. 128/CB/(...) (f.58-60,72-74).
Conform art. 1 și art. 2 din L. nr. 3., începând cu data de (...), cadrele didactice titulare si/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar, beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calități activității didactice în cuantum de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Aceste sume se alocă potrivit art. 4 din lege de la bugetul de stat prin M. E.,
C. T. și S. (fost M. E., C. și I.).
În conformitate cu prevederile art. 2 din N. metodologice de aplicare a L. nr.
3., aprobate prin H. nr. 4., ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea; în cazul în care cadrul didactic își desfășoară activitatea în mai multe unități de învățământ, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ la care se păstrează și se completează carnetul de muncă.
Autorul financiar se acordă potrivit art. 2 din normele anterior menționate anual pe bază de cerere, formulate de către beneficiar și înregistrată până la data de 01.11 pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie a anului următor.
Așa cum rezultă din prevederile art. 6 din Norme responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul I. Ș.
J. /al M. B. și D. de specialitate din cadrul M. E., C., T. și S..
D. analiza textelor legale anterior menționate rezultă că aparent pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice nu este răspunzător de plata acestui ajutor însă el are obligația de a asigura sumele necesare, acordării ajutorului financiar prin intermediul pârâtului M. E., C., T. și S. potrivit art. 4 din L. 3..
Reclamantul a solicitat pârâtului Ministerul Finanțelor Publice alocarea de la buget a sumelor necesare efectuării plăților în condițiile în care printre atribuțiile acestuia, reglementate de L. 5., se regăsește și aceea de coordonarea acțiunilor privind pregătirea proiectelor legii bugetare, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție. În acest context este nereală afirmația cum că s-a cerut finanțarea de către un ordonator principal de credite a unui alt ordonator principal de credite.
Ca atare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, el trebuind a fi obligat să vireze în contul pârâtului M. E., C., T. și S. sumele necesare plătii ajutorului prev. de L. 3..
Aceste prevederi legale nu condiționează plata ajutorului pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic de limita creditelor bugetare aprobate, ea fiind introdusă prin N. metodologice de aplicareaprobate prin H. nr. 4. care, fiind un act de aplicare a legii, nu poate modifica dispozițiile acesteia.
Așadar suma de 130 lei alocată celor reprezentați de către reclamant la sfârșitul anului 2009 reprezintă echivalentul a 30 E. și prin neplata diferenței privind echivalentul în lei a sumei de 70 euro au fost încălcate prevederile L. 3. și ale art. 40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, conform art. 253 din Codul Muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile delictuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material, din culpa angajatorului în timpul îndepliniri obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții I. S. AL J. C. și
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C.
Prin recursul declarat de I. S. AL J. C. s-a solicitat casarea sentințeirecurate, și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii față de acest pârât care și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de art. 5 din N. metodologice, în limita creditelor bugetare aprobate.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, aprobate prin H. nr. 453 din 16 mai 2007, emise în temeiul prevederilor L. nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează Începând cu luna ianuarie din anul următor.
Prin întâmpinarea formulată, la dosarul instanței de fond, a arătat faptul că instituția sa a respectat întocmai prevederile legale, mai sus menționate. În acest sens, a arătat faptul că, prin adresa nr. 1. (existentă la dosarul cauzei de fond), I. Ș. J. C. a transmis M. E., C. și I. - D. G. Buget, Finanțe, Patrimoniu și Investiții, necesarul sumelor restante pe anul financiar 2009 la art. 57.02.01 - Ajutoare sociale în bani (E. 100), în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din N. metodologice.
Însă, M. E., C. și I., prin adresa nr. 1. noiembrie 2009 (existentă la dosarul cauzei), ne-a comunicat faptul că, în urma suplimentării bugetului MECI la art. 57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform L. nr. 3., urmând ca inspectoratele școlare să transmită fiecărei unități școlare din județ să intre prindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita a 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
Ca urmare a acestei adrese, I. Ș. J. C. a procedat la punerea în aplicare a măsurii dispuse de M. E., C. și I., în limitele alocării bugetare stabilite de M. E.,
C. și I., fapt confirmat, de altfel, și de către reclamantul S. S. din Î. T., prin cererea de chemare în judecată.
Mai arată instanței de recurs, faptul că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din N. metodologice, sumele necesare plății ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, se asigură din bugetul M. E., C., T. și S., capitolul
65.01. - Î., art. 57.02.01. - Ajutoare sociale în bani, în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin recursul declarat de pârâta Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitatadmiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii fata de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva și respingerea cererii de chemare în garanție formulate împotriva Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că invocă în drept, art. 304 pct. 9
și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Consideră ca prima instanță trebuia să respingă față de această instituție acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți, pentru lipsa calității procesuale pasive a M. F. P.
Potrivit art. 4 din L. nr.3.: „Sumele necesare acordării ajutorului financiar seasigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării";.
Așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de
(...), potrivit L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, sumele necesare acordării ajutorului financiar prevăzute a se acorda cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării deci, nu prin Ministerul Finanțelor Publice.
Sentința civila în prezent atacata este criticabila întrucât instanța de fond a ignorat D. nr.10/(...) pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul
1., la care instituția a făcut referire prin completarea la întâmpinare depusa de pârâtă în data de (...). Așa cum rezulta din D. nr. 10/19 septembrie 2011, pronunțata de Î. Curte de C. și J. în dosarul cu numărul 1., s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și, în consecință, s-a stabilit că:
În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art.19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art.1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de căra sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Prin urmare, dispozițiile reținute de instanța de fond, reglementate de art.4 din L. nr. 3. și cele prevăzute de art.19 din L. nr. 5., nu pot fi interpretate în sensul ca reprezintă temeiul legal al existentei unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plata stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr. 3. privindstimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C., Curtea constată căacesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata sumelor reprezentând ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice, prevăzut de L. nr. 3..
Potrivit art. 5 din HG nr. 4. privind N. metodologice de aplicare a nr. 3. „(1)
Unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare. (2) Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la M. E., C. și T. - D. generală buget- finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare. (3) Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate. (4) D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T. va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului B. sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise. (5) Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local. (6) Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. (7) Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.";
D. prevederile art. 5 din HG nr. 4., anterior menționate, rezultă că pârâtului I. Ș. J. C. îi revin o serie de obligații în ceea ce privește procedura efectivă de alocare și plata către cadrele didactice a sumelor reprezentând ajutorul financiar solicitat.
Criticile formulate de recurent împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Astfel, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca drepturile de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Chiar dacă pârâtul recurent a întreprins, potrivit susținerilor din recurs, demersurile necesare în vederea alocării sumelor reprezentând ajutorul financiar reglementat de L. nr. 3., solicitate de reclamant, aceasta nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., Curtea constată, cu opinie majoritară, că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr.
34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările șicompletările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-
4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. T. va fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Având în vedere considerentele expuse anterior, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. împotriva Sentinței civile nr. 5060 din 10 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de S. S. din Î. T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispozițiile ale sentinței. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI S.-C. B. I.-R. M. C. M. Aflat la seminar cu opinie parțial separată în sensul Semnează Președintele C. de A. C. admiterii în parte a recursului MFP GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) J. fond:E. B. Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente: În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate. A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora. Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării. Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactareaacestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ. Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii,temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";. De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat. Mai consider că și N. metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H.nr.4., folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând căacordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază. De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date înexecutarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit în limitele și potrivitnormelor care le ordonă. Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauză prevederileart. 5 alin.3 din H. nr.4., potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobate fondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009. Consider însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3.. De asemenea, leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma. Mai mult, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut, pentruadoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia.. Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, laelaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestorprevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectatăde condiția existenței fondurilor necesare. În consecință, consider că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.4.,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/almunicipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice și a admis cererea reclamanților și în contradictoriu cu acest minister, pentru ca acestuia să-i fie opozabilă hotărârea pronunțată, fără a-l obliga pe acesta și la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, îndatorire ce revine angajatorului. Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plataacestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. În anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea dechemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoaresau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3.. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și J., s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 5. - Parlamentul României" | 5.} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. Conform celor statuate de către instanța supremă, prin decizia nr.10/2011, obligatorie pentru instanțe în temeiul art.3307 Cod. proc. civilă, cererea de chemare în garanție a M. F. P., formulată în cauză de către M. E., C., T. și S. se impune a fi respinsă și modificată sub acest aspect hotărârea pronunțată de către prima instanță. Consider însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fiextinse și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, pentru următoarele considerente: În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesullegii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 5. - Parlamentul României" | 5.} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar."; De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în intere sul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii decredite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele judecătorești";, s-au reținut următoarele: 3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional."; În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „ Rec ursurile în interesul legii vizează aceeași problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n Codul de procedură civilă raportate la ar t. 19 din L. nr. 5. privind finanțel e publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările u lterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F . P. în litigiile vizâ nd acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe ed ucaț ionale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; Consider astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora inst anțele au pronunțat sol uții diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât cererea cu care a fost investită legal, respec tiv do ar ches tiune a cerer ii de c he mar e în g ar anț ie a M . F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar . De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile. Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contenciosadministrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată. În to ată ace as tă per io ad ă, prob ab il în urma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor judec ătoreș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de f ondur i, n ic iunul d in tr e cei pe care legea i-a inves tit cu leg itimare procesu al ă de a exerc ita recursul în interesul legii, respectiv procurorul general al Parchetului de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile de conducere ale curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ace as tă proble mă de drep t ar f i f os t soluț ion ată d if erit de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti, nef iind pro mov at un recurs î n in teresul leg ii în ac est sens. Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost mo d if ic at pr in L. nr.2 19/2005, P. gener al al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a ce rere a min is trulu i ju s tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale curț il or de apel, au dre p tul, pen tru a as ig ur a in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i J. s ă se pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț io n ate d if erit de c ătr e ins tanțele judec ă tore ș ti. Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens. Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență. În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general al Parchetului de pe lângă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere ale curț il or de apel au ses iz at În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie c u pronunț are a unor de c iz ii în in teresul leg ii pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, în c are au f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, î n c al itate de p âr ât î n cererile de alocare a fondurilor neces are p l ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is terul F in anțelor Publ ice, invoc ându -se prevederile L. nr. 5. și cele ale Ordon anțe i G. n r. 2., f ăr ă a se cons tata vreod ată soluț ion are a d if erită a unor ase mene a cerer i de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti, dec i n ic i n eces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me cu pronunț are a unu i rec urs în in teresul leg ii î n aces t sens. Se mai reț ine în aces t sens c ă În al ta Cur te de Cas aț ie ș i Jus tiț ie a pronunț at, în ur ma unor ase me ne a ses iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i p ubl ic i, ur măto arele dec iz ii: nr.23/(.. .) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dos ar nr.2 0/200 9), nr.28/(...)(dosar nr.5/20 09) ș i nr.37/(...)(dosar nr.23/2009), având în fiecare dintre aceste dos are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanțe lor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce n u per mite în prezent ex tindere a ef ectulu i recursulu i în in teres ul leg ii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/201 0 ș i asupr a unor ase mene a cerer i de che mare în judec ată. În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului din sistemul justiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat s ă aloce f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c auze de către M in is terul F in anțelor Publ ice, în te me iul L. nr. 5., as tf el încât es te cer t c ă aceș tia au cunoscu t pr ac t ic a ins tanțelor judec ătoreș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă proble mă de drep t ș i nu au co ns ider at neces ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă ses izeze În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unu i recurs în in teresul leg ii în ac e as tă ches tiune, astfel încât nu se poate pune problema ex tinder ii ef ectelor d ec iz ie i nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i J. asupr a aces te ia. Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea doar admiterea în parte a recursului formulat de către Ministerul Finanțelor Publice. C. M. Judecător,
| ← Decizia nr. 3776/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1197/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
