Decizia nr. 4608/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4608/R/2012
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr. 1104 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC PP P. S. C.-N., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1104 din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins contestația formulată de contestatorul D. C. împotriva deciziei nr. 283 din (...) de desfacere a contractului individual de muncă emisă de intimata SC PP P. S.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că între părți au existat raporturi juridice de muncă începând cu (...), contestatorul având meseria de agent securitate.
Prin D. nr. 283 din (...), s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. d) Codul muncii, menționându-se argumentele în fapt: necunoașterea activităților corespunzătoare postului de agent securitate; executarea incorectă a sarcinilor de serviciu conform instrucțiunilor, consemnelor și procedurilor interne; absența nemotivată de la ședințele de pregătire profesională continuă; lipsa de tact, simț al măsurii în comportament; nerespectarea atribuțiilor de serviciu (permiterea în mai multe rânduri a pătrunderii autovehiculelor în perimetrul supravegheat, fără a avea cartele de acces); părăsirea postului nemotivat, fără informarea prealabilă a șefului de obiectiv; folosirea unui limbaj neadecvat în relația cu clienții, existând sesizări în acest sens; refuzul de a da explicații scrise (note explicative) șefilor de formație.
Potrivit art. 62 alin.3 Codul muncii decizia este motivată în fapt și în drept, cuprind precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța la care se contestă.
Datorită faptului că reclamantul a refuzat să semneze de luare la cunoștință a deciziei sus menționate, la data de (...) s-a întocmit un proces verbal de către adjunct șef obiectiv și agentul de pază.
Instanța a constatat că decizia contestată este legală, cuprinde toate elementele prevăzute de art. 63(3), art.61 lit. d), art. 74 Codul muncii.
Pe fond, s-a reținut că în data de (...) orele 12, 45 a părăsit postul încredințat și nu a cerut să fie înlocuit, aspect ce se desprinde din referatul întocmit de adj. șef obiectiv.
În data de (...) orele 15,10 reclamantul a avut un limbaj neadecvat cu clienții și refuză să dea note explicative. În data de (...) orele 16,00 a pierdut cartela de deschidere a barierelor de la parcarea supraterană. Reclamantul a fost atenționat în repetate rânduri de către conducerea obiectivului explicându-i-se sarcinile pe care urmează să le execute așa cum rezultă din referatul întocmit la (...).
La evaluarea activității profesionale din (...), reclamantul a obținut calificativul insuficient, inferior nevoilor postului.
D. luată de angajator a fost temeinică și legală, nefiind satisfăcut de munca salariatului său. Angajatorul dispune de prerogativa de a stabili standardele de performanță și de a evalua profesional salariații. Când aceștia nu corespund cerințelor sale, vor putea fi concediați.
Necorespunderea trebuie înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcții, meserii sau profesii, reclamantul fiind evaluat cu nota calificativ inferior nevoilor postului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. C. solicitândmodificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că printre actele depuse în probațiune se regăsesc doua decizii de desfacere a contractului individual de munca ambele având același număr și aceiași dată, respectiv 283/(...).
Din motivarea acestor decizii a rezultat faptul că se află în prezența unor abateri disciplinare prevăzute de art. 61 lit. a), Codul Muncii, iar din motivarea de drept a rezultat faptul că, de fapt, concedierea s-a produs ca urmare necorespunderii profesionale, situație prevăzută de art. 61, lit. d) Codul Muncii.
În situația în care desfacerea contractului individual de munca ar fi survenit ca efect a unor abateri disciplinare în accepțiunea art. 61 lit. a) Codul Muncii, procedura cercetării prealabile, prevăzute de art. 247 și urm. Codul Muncii este obligatorie sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere, obligativitate prevăzuta expres de art. 63 alin. 1) Codul Muncii.
În situația în care contractul individual de munca a încetat din inițiativa angajatorului în temeiul art. 61 lit. d) Codul Muncii, este necesara îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 63 alin 2), Codul Muncii, respectiv evaluarea salariatului prin regulile stabilite de contractul colectiv de munca sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Raportându-se la încadrarea de drept data în cele doua decizii de desfacere a contractului individual de munca, respectiv art. 61 lit. d), a arătat faptul că procedura evaluării prevăzute de art. 63 alin. 2) este obligatorie. La dosarul cauzei s-a depus un exemplar al regulamentului intern al societății pârâte care la art. 75, are prevăzut o comisie de evaluare formată din patru persoane, dintre care trei persoane nominalizate, iar la art. 77, prevede în mod expres faptul ca neobținerea unui punctaj minim de 8 puncte la doua evaluări periodice va putea atrage concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala.
În urma studiului actelor depuse în probațiune a constatat faptul că la dosarul cauzei se regăsește o singură fisă de evaluare a activității salariale a reclamantului, încheiată la (...), semnată numai de o singura persoană, respectiv șeful de obiectiv, fără a fi încheiată de către comisia de evaluare prevăzută la art. 75 a aceluiași act.
În condițiile în care regulamentul de ordine interioara a societății reprezintă sistemul de raportare a drepturilor și obligațiilor în relația angajat - angajator, încălcarea prevederilor acestuia duce la anularea deciziei, în speța a celor trei decizii, ca fiind nelegale.
Tot la acest capitol, nu se regăsește nicăieri în actele depuse la dosar, îndeplinirea obligațiilor ce revin angajatorului în temeiul disp. art. 64, Codul
Muncii, de a pune la dispoziția angajatului lista locurilor de munca vacante în cadrul societății, corespunzătoare pregătirii profesionale a acestuia. Instanța de fond a reținut însă faptul că, începând cu data de (...), pârâta - intimata a oferit reclamantului - recurent, postul de dispecer centru de alarmă. Învederează faptul ca în probațiune nu s-a depus nici o adresa în acest sens prin care să se probeze acest aspect.
În ceea ce privește ordinea de emitere a deciziilor de către angajator, din rațiuni juridice și de protecție a drepturilor salariatului, prima dată s-a emis decizia de concediere care să aducă la cunoștința salariatului cu conținutul prevăzut de art. 62 alin. 3, prin care se poate stabili și perioada de preaviz.
Din probațiunii a rezultat faptul că prin decizia 3322/(...), i se aduce la cunoștință numai faptul că este în perioada de preaviz, fără a exista la acel moment o decizie de desfacere a contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 octombrie 2012 (f.11-12) pârâtaintimată SC PP P. S. C.-N. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, precum și respingerea tuturor pretențiilor formulate în cererea de recurs și menținerea temeinică și legală a sentinței recurate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Curtea apreciază ca fiind nefondată cererea reclamantului prin care a solicitat anularea înscrisului prin care i s-a acordat un termen de 20 de zile de preaviz.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 1 din C., persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) si d) beneficiază de dreptul la un preaviz. Deși durata preavizului este prevăzută de art. 76 alin. 1 lit. b din Codul muncii ca mențiune obligatorie în decizia de concediere, angajatorul are posibilitatea de a-și îndeplini - anterior emiterii deciziei de concediere - obligația de acordare a preavizului.
Așadar, preavizul potrivit denumirii sale, trebuie acordat anterior concedierii
și poate fi materializat printr-un act distinct față de decizia de concediere.
În speță, societatea angajatoare a acordat recurentului reclamant preavizul prin emiterea înscrisului nedenumit înregistrat sub nr. 3322/(...) (f. 6 dosar fond), așadar anterior emiterii unei decizii de concediere, din conținutul acestuia reieșind clar voința intimatei în sensul de a acorda salariatului un termen de preaviz de 20 de zile, urmând ca ulterior să fie emisă și o decizie de concediere.
Deși recurentul a încercat să acrediteze ideea că aceste act are semnificația juridică a unei decizii de concediere, nu există nici un element care să susțină această teză, iar susținerile recurentului se dovedesc a fi nefondate.
Așadar, invocarea faptului că angajatorul a emis preavizul fără respectarea condițiilor instituite de C., nu poate să conducă la nulitatea actului atacat, deoarece aceste dispoziții au fost prevăzute de legiuitor doar în cazul deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, iar nu și în cazul actului prin care s- a acordat preavizul.
Pe cale de consecință criticile recurentului prin care se invocă nulitatea actului nr. 3322/(...) prin care s-a acordat preavizul se constată a fi nefondate, și în consecință nu pot constitui temei al nevalabilității acestuia.
Recurentul a mai formulat critici și împotriva Deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 283/(...) emisă de către societatea pârâtă, ulterior întocmirii preavizului nr. 3322/(...), susțineri ce se dovedesc a fi fondate.
Astfel, prin D. nr. 283/(...) emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al recurentului reclamant, în baza art. 61 lit. ddin Codul muncii, începând cu data de (...), reținându-se că în baza evaluării și a referatelor întocmite de șefii de formație, salariatul nu corespunde profesional.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 61 lit. d din C., unul dintre cazurile în care angajatorul poate dispune concedierea este și acela în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Pentru a se evita abuzurile angajatorilor, în scopul asigurării stabilității în muncă a salariaților și a respectării dreptului acestora la apărare, în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, care este considerată neimputabilă salariatului, s-au instituit anumite obligații ale angajatorului, printre care și aceea de a evalua prealabil salariatul.
Astfel, în cuprinsul art. 63 alin. 2 din C., s-a stabilit regula potrivit căreia
„Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern";.
Așadar, aceste dispoziții care sunt obligatorii, impun ca procedura de evaluare să fie stabilită - anterior realizării respectivei evaluări - în Contractul colectiv de muncă aplicabil sau în lipsa acestuia, în regulamentul intern al societății.
Cu toate că la nivelul societății s-a încheiat Contractul colectiv de muncă, în cuprinsul acestuia nu a fost stabilită o procedură de evaluare profesională.
În schimb, era în vigoare Regulamentul intern nr. 179/(...) (f. 58 - 67 dosar fond), în cuprinsul căruia la art. 72 și urm. s-a stabilit că salariații vor fi evaluați profesional anual, sens în care s-au prevăzut criteriile evaluării periodice, componența comisiei de evaluare și modalitatea de realizare a evaluării.
Totodată în cuprinsul art. 77 din Regulamentul intern s-a stabilit că
„neobținerea unui punctaj minim de 8 puncte, la două evaluări periodice consecutive, va putea atrage concedierea salariatului pentru necorespundere profesională";.
Este real că în cauza s-a întocmit în data de 10 octombrie 2011 o fișă de evaluare a reclamantului (f. 25 dosar fond), însă, în mod greșit a statuat tribunalul că au fost respectate dispozițiile privitoare la evaluarea prealabilă a salariatului.
Astfel, se constată că potrivit regulamentului intern era necesară constituirea unei comisii formată din 4 persoane, însă așa cum rezultă din fișa de evaluare și referatul nr. 3233 din 17 octombrie 2011, în fapt evaluarea a fost efectuată de o singură persoană, respectiv de către șeful de obiectiv I. I., împrejurare care este de natură să afecteze legalitatea evaluării profesionale și a măsurii aplicate.
De asemenea, potrivit prevederilor din regulamentul intern al societății, rezultatele evaluării urmau a se exprima prin punctaje, însă în speță se constată că pe fișa de evaluare nu s-a menționat punctajul pentru fiecare dintre criteriile avute în vedere la evaluare sau cel puțin punctajul final al evaluării, astfel că în lipsind aceste elemente nu este posibilă verificarea corectitudinii evaluării.
În același sens, se constată a fi nelegală măsura concedierii, întrucât pârâta nu a făcut dovada existenței unei a doua evaluări periodice, astfel cum impun prevederile art. 77 din Regulamentul intern mai sus amintite.
Este real că societatea intimată avea posibilitatea de a modifica în mod unilateral clauzele cuprinse în regulamentul intern privitoare la evaluare, însă o astfel de modificare putea fi făcută doar anterior derulării raporturilor de muncă ce au fost supuse evaluării și prin aducerea acestora la cunoștința salariaților, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Curtea reține că în Contractul colectiv de muncă de la nivelul unității sau în
Regulamentul intern nu există reglementată o altă procedură de evaluareprofesională de maniera celei efectuate de către societatea pârâtă, motiv pentru care se poate concluziona că măsura concedierii reclamantului a fost dispusă fără să există evaluarea profesională realizată în condiții de legalitate în sensul cerut de art. 63 alin. 2 C., cerință care a fost inserată tocmai pentru a se putea verifica legalitatea desfacerii contractului individual de muncă și pentru a se evita concederile abuzive.
Conform art. 78 din C., concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care Curtea constată că încălcarea de către societatea intimată a prevederilor procedurale cuprinse în art. 63 alin. 2 C., este de natură să atragă sancțiunea nulității măsurii concedierii luată de către angajator, în cauză nefiind vorba de aplicarea unui formalism exagerat, în contextul în care dispozițiile legale în materia concedierii salariaților sunt imperative.
Susținerile societății intimate privind faptele care atestă necorespunderea profesională a recurentului nu sunt de natură să conducă la păstrarea soluției pronunțată de instanța de fond, atâta timp cât de esența concedierii pe temei de necorespundere profesională este tocmai lipsa culpei salariatului.
Astfel, reținerea în sarcina salariatului a necorespunderii profesionale presupune fie o necunoaștere, fie o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei meserii, profesii ori activități și care trebuie a fi dovedite de către angajator, acesteia revenindu-i obligația de a proba carențele profesionale ale salariatului, și nicidecum neîndeplinirea accidentală a unor obligații de serviciu, chiar dacă acestea sunt imputabile salariatului, în atare din urmă situații salariatul răspunzând disciplinar.
Prin urmare, pentru a se considera că salariatul este necorespunzător profesional, nu trebuie ca neîndeplinirea unor sarcini de serviciu să fie urmarea culpei salariatului.
Curtea reține că majoritatea faptelor imputate contestatorului - absențe nemotivate, nerespectarea atribuțiilor de serviciu prin permiterea pătrunderii autovehiculelor fără cartele de acces, părăsirea postului nemotivat, folosirea unui limbaj neadecvat, refuzul de a da explicații scrise șefilor - reprezintă mai degrabă neîndepliniri culpabile ale atribuțiilor de serviciu ale acestuia și care dacă ar fi fost probate și legal instrumentate ar fi putut conduce eventual la o desfacere disciplinară a contractului de muncă, care ar fi presupus efectuarea unei procedură distincte - cercetarea prealabilă disciplinară, și nicidecum la o concediere pentru necorespundere profesională.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea, și în consecință va dispune anularea deciziei nr. 283 din (...) privind desfacerea contractului individual de muncă emisă de pârâtă.
În temeiul art. 80 alin. 2 C., față de solicitarea expresă a reclamantului, va dispune reintegrarea acestuia în funcția și postul avut anterior concedierii, acela de agent securitate.
În temeiul art. 80 alin. 1 C., văzând că în mod nelegal a fost efectuată concedierea, va obliga pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală a părților și de faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere și faptul că onorariul avocatului încuantum de 3.500 lei este nejustificat de mare față de valoarea pricinii și munca depusă de avocat în primă instanță.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Va fi respinsă cererea recurentului privind acordarea unor cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 4.000 lei, deoarece la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris care să justifice efectuarea unor atare cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr. 1104 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta SC PP P. S., și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 283 din (...) privind desfacerea contractului individual de muncă, emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul avut anterior concedierii, acela de agent securitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată parțiale, la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. M.
G. G. C.
| ← Decizia nr. 2887/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 817/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
