Decizia nr. 817/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 817/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1902 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. M., Ș. CU C. I-V. R., M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 februarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1902 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul: Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului Maramureș, Ș. cu cls. I-V.
R., M. E., C., T. și S. B., Ministerul Finanțelor Publice B..
Au fost obligați pârâții I. Ș. al județului Maramureș, Ș. cu cls. I-V. R., M.
E., C., T. și S., Ministerul Finanțelor Publice să le plătească membrului de sindicat reprezentat de reclamant: H. C. D. ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic nece- sare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de
100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de
130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat M. F. P. să aloce M. E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sin- dicat reprezentați de reclamant.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și
S. împotriva M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice T. a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, T. a constatat că membrul de sindicat reprezentat de reclamant în prezenta cauză este cadru didactic cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă,
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E. , în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit art. 6 din Normele metodologice "responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului instituției de învățământ, inspectorului școlar…..";
Cadrul didactic, membru de sindicat și-a înregistrat cererea în termenul stabilit de normele metodologice, dar nu a primit echivalentul a 100 euro, ci au primit în luna decembrie 2009 câte 130 lei/persoană filele 6-7.
În temeiul art.4 din L. 3. și art.5 din H.453/2007 M. E., C. și Inovării are calitatea de ordonator principal de credite, a prezentat propunerile pentru proiectul de buget, inclusiv anexele pentru anul 2009, a fost propusă suma de
514.786 mii lei.
Prin O.G. 19/2009 s-a aprobat bugetul pe anul 2009, din cei 514.786 mii lei solicitați s-a aprobat suma de 142.315 mii lei pentru „asistentă socială";.
M. E., C. și Inovării a solicitat rectificare de buget pe anul 2009 aducând la cunoștință M. F. P. că există o restanță de 102.614 mii lei pentru programul prevăzut de L. 3..
Așadar având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L.
500/2002, instanța va admite cererea de chemare în judecată și împotriva acestui pârât pe care îl obligă să aloce M. E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrului de sin- dicat reprezentat de reclamant.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și
S. împotriva M. F. P. ca rămasă fără obiect, de altfel la (...) prin decizia 10 în dosarul nr. 12/2011 dată în interesul legii, Secțiile Unite a Î. C. de C. și Justiție au soluționat recursul în interesul legii și au stabilit că aplicarea art. 60 Cod procedură civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 și art. 1 - 4 din O.G. nr.
2., cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar prevăzute de L. nr. 3. nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
În considerarea celor de mai sus în temeiul Legii 3. și H. 453/2007 acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică pentru următoarele motive:
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea să se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din
Constituție.
Prin D. nr.10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din
C.pr.civ., raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Face precizarea că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor bugetele și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Față de prevederile de mai sus, pârâtul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 februarie 2012 reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat, avândîn vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobarepropuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D.nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1902 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensul Aflat la seminarrespingerii recursului Semnează Președintele C. de A. C. G. G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: C. M. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este nefondat, pentru următoarele considerente: În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate. A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora. Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării. Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactarea acestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ. Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";. De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat. Mai consider că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază. De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauză prevederile art. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetareaprobate, susținând că nu au fost aprobate fondurile necesare plății integrale aacestui ajutor pentru anul 2009. Consider însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din L.nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3.. De asemenea, leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primulrand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma. Mai mult, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut, pentruadoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acesteia,deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia.. Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, laelaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestorprevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectatăde condiția existenței fondurilor necesare. În consecință, consider că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice și a admis cererea reclamanților și în contradictoriu cu acest minister, pentru ca acestuia să-i fie opozabilă hotărârea pronunțată, fără a-l obliga pe acesta și la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, îndatorire ce revine angajatorului. Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederilegale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. În anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3.. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. Consider că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fiextinse însă și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, pentru următoarele considerente: În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, șiart. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar."; De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la c ererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii decredite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suportelectronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele judecătorești";, s-au reținut următoarele: „ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. 3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional."; În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii vizează aceeași problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n Codul de procedur ă civilă raportate l a art. 19 din L. n r. 500/2002 privin d finanțele publice, cu modificările și completările ulte rioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. privind execut area obligațiilor de p lată ale instituțiilor publice, stabilite pri n titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F . P. în litigiile vizâ nd acorda rea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe ed ucaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice , în învățământul preuniversitar."; Consider astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora inst anțele au pronunțat soluții diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa dec ât cererea cu care a fost investită legal, respec tiv do ar ches tiune a cerer ii de c he mar e în g ar anț ie a M . F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar . De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile. În al doilea rând, cons ider c ă asemenea litigii vizând acordarea unor drep tur i de n atur ă s al ar ial ă person alul u i buge tar, respec tiv person al d id ac tic, person al d in s is te mu l s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, se judec ă în tr -un cadru procesual în c are M in is terul F in anțelor Publ ice are c al itate a de pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig are a aces tu ia l a aloc are a f ondurilo r neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as igur are a f inanț ăr ii neces are, de aprox ima tiv 7 ani de zile, invocându-se în principal preveder ile Leg ii nr . 500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., mai ales pr in excepț iile l ipse i c al ităț ii proces u ale p as ive invoc ate de c ătre aces t min is ter. Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de cătreinstanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată. În to ată ace as tă per io ad ă, prob ab il în urma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor judec ătoreș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a alocarea de fonduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a inves tit cu leg itimare procesu al ă de a exerc ita recursul în in teresul leg ii, respe c tiv procurorul ge ner al al P arc he tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile de conducere a le curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ace as tă proble mă de drep t ar f i f os t soluț ion ată d if erit de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti, nef iind pro mov at un recurs î n in teresul leg ii în ac es t sens. Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el cu m a fost mo d if ic at pr in L. nr.2 19/2005, P. gener al al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a ce rere a min is trulu i ju s tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale curț il or de apel, au dre p tul, pen tru a as ig ur a in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a l eg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț io n ate d if erit de c ătr e ins tanțele judec ătore ș ti. Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani dezile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară înacest sens. Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență. În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere ale curț il or de apel au ses iz at În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie c u pronunț are a unor de c iz ii în in teresul leg ii pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, în c are au f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, î n c al itate de p âr ât î n cerer ile de aloc are a f ondurilor neces are p l ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is terul F in anțelor P ublice, invocându-se prevederile Legii nr. 500/2002 și cele al e Ordon anțe i G. nr. 2 ., f ăr ă a se cons tata vreod ată soluț ion are a d if erită a unor ase mene a cerer i de c ătre ins tanțele ju dec ătoreș ti, dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me cu pronunț ar ea unui recurs în interesul legii în acest sens. Se mai reț ine în aces t sens c ă În al ta Cur te de Cas aț ie ș i Jus tiț ie a pronunț at, în ur ma unor ase me ne a ses iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă al e personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i p ubl ic i, ur măto arele dec iz ii: nr.23/(.. .) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dos ar nr.2 0/200 9), nr.28/(...)(dosar nr.5/20 09) ș i nr.37/(...)(dos ar nr. 23/2009), av ând î n f iec are d in tre ac es te dos are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanțe lor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce n u per mite în prezen t extinderea efectului recursului în interesul legii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/201 0 ș i asupr a unor ase mene a cerer i de che mare în judec ată. În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă Înalta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat s ă aloce f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar apăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c auze de c ătre M in is terul F in anțelor Publ ice, î n te me iul Leg ii nr. 5 00/2002, as tf el încât es te cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ăto reș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă p roble mă de drep t ș i n u au cons ider at nece s ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pr onunț are a unu i recur s în in teresul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma extinderii ef ectelor d ec iz ie i nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia. Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea respingerea recursului formulat de către Ministerul Finanțelor Publice. C. M. Judecător,
| ← Decizia nr. 4608/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
