Decizia nr. 4624/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4624/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G., P. I. O. împotriva sentinței civile nr. 902 din 23 mai 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. S. C. M. T. A S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, av. Maxim A., lipsă fiind reprezentantul pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtelor intimate întâmpinare, având anexate o serie de înscrisuri, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, arătând în esență că dispozițiile art. 60 alin. 8 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012 au fost greșit interpretate, prin acordarea unui cuantum mai mic al compensațiilor decât cel la care aveau dreptul în virtutea legii, astfel că se impune obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre cuantumul total al sumei acordate cu titlu de plată compensatorie și cuantumul cuvenit prin cumularea celor șase salarii de bază brute negociate le nivelul unității. Cu cheltuieli de judecată la fond.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. B.-N., reclamanții: P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G. și P. I. O., au chemat în judecată pe pârâtele: S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. ȘI S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. - S. T.,solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâtele să plătească fiecărui reclamant suma reprezentând 6 salarii a câte 670 lei net lunar, actualizată la data plății, cu titlu de plată compensatorie.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost concediați în anul
2011 și drepturile solicitate le sunt cuvenite potrivit C.ui colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi 2008-2010, prelungit și pentru anul 2011, ei fiind îndreptățiți să primească suma netă neimpozabilă.
Pârâții, prin întâmpinare, au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, arătând că se solicită drepturi care-și au izvorul în contractul colectiv de muncă ele, termenul de prescripție fiind cel de 6 luni, care era împlinit la data formulării acțiunii.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanții, fiind concediați în anul 2011, au avut dreptul să primească salariile compensatorii prevăzute în C. colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anul 2011, art.60 pct.8 alin.2, adică 6 salarii brute minime pe economie în 6 tranșe, din care se deduc contribuțiile și impozitul și această plată compensatorie a fost a achitată acestora, cu mențiunea că reclamantul P. I. a fost concediat individual și nu este îndreptățit să beneficieze de plata compensatorie, ce a fost prevăzută doar pentru concedierile colective.
Prin sentința civilă nr. 9./(...), pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiuneinvocată de pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții: P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G. ȘI P. I. O., împotriva pârâtelor: S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA B., S. C. M. T. a S. N. DE T.
F. DE M. "C. M." SA B.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere următoarele:
Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din
Codul muncii a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora.
T. a reținut că, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale sau drepturi bănești neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin.
1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Pe fondul pretențiilor, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G. și P. I. O. au fost angajații pârâtelor și în anul 2011 aceștia au fost concediați, reclamanții P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G., la data de 8 iulie 2011, în cadrul unei concedieri colective, iar reclamantul P. I. O., a fost concediat individual, la data de (...).
C. colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 a fost în vigoare doar până la data de 31 ianuarie 2011, fiind denunțat, astfel că după această dată nu mai produce efecte.
Pentru anul 2011, la nivel de unitate a fost încheiat contract colectiv de muncă și potrivit acestuia, art.60 pct.8 alin.2, cei concediați în cadrul unei concedieri colectivă beneficiază de o plată compensatorie echivalentă cu 6 salarii, dar fără a depăși lunar suma prevăzută de art.1 din HG nr.1193/2010, act normativ care reglementează salariul minim brut pe economie pentru anul 2011, de 670 lei brut.
Prin urmare, s-a reținut că reclamanții concediați în cadrul procedurii de concedierii colectivă (cu excepția reclamantului P. I.) au avut dreptul să beneficieze de această plată compensatorie. Cum plata compensatorie nu este prevăzută și pentru cei care au fost concediați individual reclamantul P. I. nu poate beneficia de acest drept, așa că acțiunea acestuia este neîntemeiată pentru acest considerent.
Referitor la reclamanții concediați colectiv, tribunalul a reținut că pârâtele au plătit acestora plata compensatorie prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Reclamanții nu neagă primirea acestei plăți însă susțin că fostul angajator le-a achitat sume mai mici decât echivalentul a 6 salarii brute pe economie, deoarece fostul angajator ar fi reținut contribuții și impozit la aceste sume plătite cu titlu de compensație pentru concediere.
S-a mai reținut de către tribunal că a fost investit cu un conflict de muncă în care reclamanții au chemat în judecată pe fostul angajator, or angajatorul a reținut din plata compensatorie contribuțiile și impozitul nu în nume propriu, ci în calitate de mandatar al statului.
Prin urmare, s-a reținut că angajatorul nu poate fi obligat să restituie eventualele sume care ar fi fost reținute nelegal, ci această obligație de restituire o are organul fiscal care a încasat efectiv sumele reținute în numele statului, iar litigiul ar fi în aceste condiții unul fiscal.
Așa fiind, s-a constatat că, în cadrul unui conflict de drepturi ce are ca părți fostul angajat și fostul angajator, acesta din urmă nu are obligația de a restitui sumele reținute în calitate de mandatar al statului, cu titlu de obligații fiscale ale fostului angajat.
Pentru aceste motive, acțiunea tuturor reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții: P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G., P. I. O., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
La data disponibilizării reclamanților erau in vigoare dispozițiile art. 60 alin.8 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012 care prevedeau următoarele:
"La desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a aplicării masurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. 2 lit. a din C. colectiv de muncă la nivel de ramura transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzută de art. 1 din H.G. nr.
1193/2010";.
Potrivit art. 1 din HG nr. 1193/2010, „Începând cu data de 1 ianuarie
2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei/lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, reprezentând 3,94 lei/ora";.
Se precizează faptul că, la data concedierii recurenților, nu exista Contract colectiv la nivel de ramură transporturi, însa plățile compensatorii au fost stabilite prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate
Potrivit principiul de interpretare stipulat la art. 978 Cod civil, interpretarea care trebuie data dispozițiilor art. 60 alin. (8) din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012 este cea în sensul care conduce laproducerea unor efecte juridice, iar nu cea în sensul în care nu produce niciun efect.
În consecință, recurenții apreciază că dispozițiile art. 60 alin. 8 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012 trebuie interpretate în sensul că recurenții din prezenta cauză sunt îndreptățiți la primirea sumei stipulate la art. 80 alin. 2 lit. a din C. colectiv de muncă, fiind vorba despre contractul pe anii 2008-2010.
Potrivit art. 80 din C. colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, text de trimitere în vederea sumelor ce se cuvin subsemnaților:
„Părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru munca prestată si de o plata compensatorie in valoare de minim
6 salarii de baza brute negociate.
Prevederile alin.1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit din următoarele motive: a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării";.
După cum se observa, textul de trimitere se refera la natura juridica a sumei de bani si cuantumul acesteia ce urmează a fi acordat salariatului supus concedieri! colective.
Se consideră că este vorba despre o suma de bani cu titlu de plata compensatorie, în cuantum total de 6 salarii de baza bruta negociate.
Recurenții arată că s-a ajuns la o interpretare eronată a conținutului final al art. 60 alin.8 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012
("dar fara a depăși lunar suma prevăzuta de art. 1 din HG nr. 1193/2010"), în sensul ca ar constitui un plafon maxim al sumei totale cuvenite, pe când în realitate, din modul de redactare al textului rezulta in mod evident ca este vorba despre plafonul maxim al sumei ce se putea acorda lunar, pana la concurenta sumei totale cuvenite, părțile stabilind ca dreptul cuvenit se acorda eșalonat, iar nu printr-o singura prestație.
Recurenții consideră că pârâta in mod complet eronat a interpretat dispozițiile art. 60 alin. 8 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, acordând reclamanților un cuantum mai mic decât cel la care aveau dreptul în virtutea legii.
Având in vedere neplata la timp a sumelor cuvenite in conformitate cu art. 166 alin (4) C. muncii, recurenții solicită obligarea pârâtelor la plata sumelor actualizate cu indicele inflației, de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective.
Analizând recursul declarat de reclamanții: P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B.
V., C. G., P. I. O., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a constatat că acțiunea reclamanților este nefondată.
Potrivit disp.art.42 alin.1 din O.U.G. nr.98/1999, societățile comerciale, societățile și companiile naționale, precum și regiile autonome sau alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale pot acorda persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, compensații bănești individuale, în condițiile și cuantumurile prevăzute în contractele colective de munca.
La data concedierii reclamanților, 8 iulie 2011, respectiv (...), era aplicabil salariaților societății intimate doar C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii
2011-2012, care, la art.60 pct.8 alin.2 prevedea, că: "La desfacerea contractuluiindividual de muncă ca urmare a aplicării masurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. l-i se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80, alin.
2, lit. a din C. C. de M. la N. de R. T., dar fără a depăși lunar suma prevăzută în art. 1 din H.G. nr. 1193/2010";.
Prin urmare, recurenții se consideră îndreptățiți, conform trimiterii pe care
C. colectiv de muncă la nivel de unitate o face la art.80 alin. 2 lit. a din C. C. de
M. la N. de R. T., la o plată compensatorie in valoare de minim 6 salarii de baza brute negociate.
Se constată însă, în cauză, pe de o parte, că norma de trimitere nu mai era în vigoare la data la care recurenților li se cuveneau plăți compensatorii, C. C. de M. la N. de R. T. fiind valabil doar până la data de (...), astfel încât aceasta nu mai putea fi aplicabilă în ceea ce privește cuantumul plăților compensatorii datorate reclamanților, iar, pe de altă parte, partenerii sociali au stabilit raportarea compensațiilor lunare la suma prevăzută de art.1 din H.G. nr. 1193/2010, respectiv la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, de 670 lei/lunar, astfel încât nu se poate susține că, printr-o interpretare eronată a acestor clauze, ar fi fost stabilite sume mai mici cu titlu de compensații, decât cele efectiv negociate.
De altfel, se constată că, prin motivele de recurs se modifică chiar cauza acțiunii, având în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare, reclamanții nu au invocat aceste aspecte legate de interpretarea clauzelor C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate, ci au arătat că plățile compensatorii nu trebuiau să fie plătite eșalonat, ci într-o singură tranșă, și să nu fie impozitate.
Ori, prin motivele de recurs, reclamanții-recurenți nu înțeleg să critice sentința primei instanțe în ceea ce privește suma de bani efectivă, impozitată, plătită acestora cu titlu de compensație.
Mai mult, astfel cum a reținut și prima instanță, recurentului P. I. O., concediat individual, nu-i puteau fi aplicabile aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă privind compensațiile bănești la concediere.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții: P. R. C., D. M.
S., I. C. E., T. I., B. V., C. G., P. I. O. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. R. C., D. M. S., I. C. E., T. I., B. V., C. G., P. I. O. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red.CM/dact.MS;
2 ex./(...);
Jud.fond: T. B.-N.: R.I.B..
| ← Decizia nr. 3982/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4105/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
