Decizia nr. 4688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4688/R/2012
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. - C. - S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 3237 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată F. R. DE L. D. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, M. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 noiembrie
2012, prin fax, iar la data de 8 noiembrie 2012 prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și practică judiciară, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea sa înregistrată sub nr. (...) F. R. DE L. D. R., in numele membrilor de sindicat: M. D., P. I., M. V., I. ANA, S. P., I. Ș., C. P. G., G. D., L. C.,
P. M., T. I., D. I., F. A., H. D., O. C., P. C., P. M., P. C., P. B., S. N., Ș. D., T. D., V.
F., B. Ș., C. I., D. A., F. A., K. I., M. A., M. I., P. I., P. Z., P. S., R. N., R. R., R. I., S.
C., S. R., S. R., S. I., C. I., N. R., L. P., N. B., U. I., Ș. A., P. I., P. F. T., C. M., B. V., R. G., Z. D., R. D., în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S., a solicitat obligarea paratei sa plătească membrilor de sindicat retroactiv pentru anii 2009-2010 cate un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv și prima ocazionata de Z. C. și prima de P. aferente anului 2010, prima de C. aferenta anilor 2009-2010, echivalente cu nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate cu rata inflatiei, precum
și la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei (...)-(...), actualizate cu rata inflatiei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că toate drepturile solicitate sunt prevăzute în C. colectiv de muncă și decurg din acesta, iar pârâta nu și-a executat niciuna dintre obligațiile contractuale asumate.
Prin întâmpinarea sa, parata a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că pretențiile reclamanților nu constau în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea la respectarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile prev.art.268 lit.e din Codul muncii conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata.
Prin sentința civilă nr. 3237/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis in parte acțiunea formulată de F. R. DE L. D. R., in numele membrilor de sindicat: M. D., P. I., M. V., I. ANA, S. P., I. Ș., C. P. G., G. D., L. C., P. M., T. I., D. I., F. A., H. D., O. C., P. C., P. M., P. C., P. B., S. N., Ș. D., T. D., V. F., B. Ș., C. I., D. A., F. A., K. I., M. A., M. I., P. I., P. Z., P. S., R. N., R. R., R. I., S. C., S. R., S. R., S. I., C. I., N. R., L. P., N. B., U. I., Ș. A., P. I., P. F. T., C. M., B. V., R. G., Z. D., R. D. împotriva paratei S. C. DE R. L. C. - S. B. S., pârâtul fiind obligat sa plătească membrilor de sindicat retroactiv pentru anii 2009-2010 cate un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv și primaocazionata de Z. C. și prima de P. aferente anului 2010, prima de C. aferentă anilor 2009-2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca nefondata cererea reclamanților privind obligarea paratei la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei (...)-(...), actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților este nefondată întrucât obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești de natură salarială și se aplică în cauză disp. art.268 lit.c) din Codul muncii, care prevede ca termen de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei.
În conformitate cu disp. art. 30 alin. 1 din C. C. de M. la N. de G. de U. pe anii 2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii C.ui de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
În acest text din contract, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere.
C. colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 prevede, la art. 30 alin. 3, că la nivel de unitate, al 13-lea salar, care este același cu noțiunea de salar suplimentar, se stabilește în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia prioritară din unitatea respectivă.
Plata acestor drepturi se cuvine așadar pentru perioada solicitata, fiind însă condiționată de neaplicarea vreunei sancțiuni salariatului, așa cum rezultă din criteriile de condiționare, iar acest drept se acordă, conform criteriilor stabilite, angajaților pentru munca prestată ireproșabil în cursul anului calendaristic.
Potrivit art. 67 din C. C. de M. pentru anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei C. și a Sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I se salarizare.
T. a mai reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtei nu pot fi reținute.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă aferente perioadei (...)-(...) instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea 142/(...) salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Ori, prima instanță a reținut că, din actele de al dosar nu rezultă că în buget au fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
Acordarea tichetelor de masă nu se realizează necondiționat, ci numai în limita prevederilor bugetului.
Astfel, s-a reținut că dreptul la acordarea tichetelor de masă este supusă condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării tichetelor de către beneficiari.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. DE R. L. - C. - S. B. SA, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.283 alin.1, lit. e din
Codul Muncii, potrivit căruia "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia" .
In conformitate cu prevederile acestui articol, instanța de fond trebuia sa observe ca dreptul la acțiune era prescris, deoarece reclamanții au solicitat prin acțiunea introductiva achitarea de către parata, respectiv S. C. de R. L. C.-S. B. S. , a salariului suplimentar pe anii 2009-2010, ajutorului material aferent Zilei C. 2010, precum și a ajutorului material pentru ziua de P. ș 2010 și de C. 2009-
2010.
Ori instanța de fond, daca ținea cont de prevederile art.283, alin.1, lit. e) Codul Muncii, trebuia sa respingă cererea reclamantului ca fiind prescrisă.
S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art.30 alin 1 si 3 din
Contractele C.e de M. aplicabile pe anii pe anii 2009-2010 la nivelul S. C.-S. B. S.
"pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirareaacestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
D. veniturile realizate fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Se invocă de către recurentă că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinita motivat de faptul ca S. N. de T. F. de C." C. C." S., este acționar unic la S. C.- S. B. S., fiind o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea M.ui T.urilor si unul din agenții economici monitorizați in baza prevederilor O.U.G. nr.79/2001 si O.U.G. 79/2008 (nu O.U.G. 81/1997, cum greșit a reținut instanța de fond) privind întărirea disciplinei economico- financiare si alte dispoziții cu caracter financiar existând obligația respectării prevederilor din acest act normativ, conform cărora: " ... indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculate in unități fizice sau după caz in unități valorice in condiții comparabile, in funcție de specificul activității. "
În ceea ce privește pretențiile reclamanților cu privire la ajutoarele pentru
Z. C., P. și C. 2009- 2010, s-a arătat că aceste ajutoare se acorda de către C. de
A. cu consultarea delegaților aleși al sindicatelor - prevedere care nu lasă loc de interpretare privind modul de acordare a acestor ajutoare -, ori o asemenea conciliere nu a avut loc, mai mult toate celelalte ajutoare prevăzute de art.67 din C. C. de munca al S. C. S. B. S. 2009-2010 au fost acordate, mai puțin cel pentru Z. Ceferistului 2010, C. 2009-2010, paște 2010 și asta din lipsa de fonduri si nu din rea credința, dându-se prioritate salariilor si celorlalte ajutoare.
S-a mai susținut că în mod eronat instanța de fond a susținut ca in 2009 ar fi aplicabile prevederile clauzelor contractuale din C. C. de M. valabil pe anul
2008 ,ori in C. C. de M. pe anul 2009-2010 la art.67 se prevede ca "In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. si de C. se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului material sunt in CFS cu durata de un an.
- pentru Z. C. se va acorda o premiere stabilita de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;
Aceste prevederi se aplica cu (...)".
De altfel si in Actul adițional la C. C. de M. nr.(...) s-a convenit de comun acord cu sindicatele ca aceste ajutoare se vor acorda începând cu (...).
Analizând recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile încauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune,
Curtea reține că drepturile salariale solicitate în prezenta acțiune se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Potrivit art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
În consecință, Curtea reține că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod.proc.civilă.
Curtea reține că în mod corect prima instanță a soluționat acțiunea având ca obiect ajutoarele/primele solicitate de către reclamanți pentru Z. C. și pentru Sărbătoarea de P., aferente anului 2010, precum și cea privind prima de C. aferentă anilor 2009-2010, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
Premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului și de P. au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi un
„ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nici o prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 67 din C. C. de muncă pe anii 2009-2010, pentru
Z. F.ului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, privind renunțarea partenerilor sociali la acordarea acestor prime/ajutoare pe anii 2., se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., reclamanții fiind îndreptățiți la plata drepturilor solicitate în temeiul acestui contract colectiv.
De asemenea, se constată că în mod corect prima instanță a obligat recurenta și la plata salariilor suplimentare cuvenite reclamanților, art. 30 alin. 3 din Contractele C.e de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 prevăzând că
:„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr.
79/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fireținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. C. DE R. L. - C. - S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 3237 din (...) a Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.CM.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...)
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: N.C.C.
| ← Decizia nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1801/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
