Decizia nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 7/RC/2012
Ședința 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea U. A. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 03 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul D. DAN M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta intimatului D. Dan M., avocat D. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul
și reprezentantul contestatoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul D. Dan M. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat D. nr. 74/(...) emisă de către U. „. I. și procesul verbal încheiat la data de 10 ianuarie 2012 de către B. executorului judecătoresc Matis C. L..
Reprezentanta intimatului solicită instanței a se verifica termenul legal de introducere a contestației în anulare sens în care se impune emiterea unei adrese către contestatoare pentru a face dovada când aceasta a luat la cunoștință de decizia atacată.
Curtea, în urma deliberării, va respinge excepția tardivității contestației în anulare, având în vedere că contestatoarea se încadrează în termenul legal stabilit de dispozițiile art. 320 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatului prezintă spre vedere instanței originalul
Deciziei nr. 74/(...) emisă de către U. „. I. și a procesului verbal încheiat la data de 10 ianuarie 2012 de către B. executorului judecătoresc Matis C. L. care au fost anexate la întâmpinare și depune la dosar factura care atestă cheltuielile de judecată.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară încheiate dezbaterile judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației în anulare, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată conform facturii depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3395 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de U. A. I. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2496 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută și a fost obligată numita recurentă să plătească intimatului D. DAN M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Măsura concedierii reclamantului intimat prin decizia nr. 57/(...) se fundamentează pe „. locului de muncă"; în condițiile art. 65 din Codul M..
Curtea notează că prerogativa, recunoscută prin art. 65 din Codul M. de legiuitor angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este însă una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterulefectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuiesă aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, se reține că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
În vederea verificării respectării imperativelor legale mai sus arătate, Curtea notează că, potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele ce determină concedierea; iar potrivit art. 77 în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele cuprinse în decizia de concediere.
Ca atare, analiza Curții s-a rezumat la cuprinsul deciziei atacate și a conchis că elementele cuprinse în acestea, vizând motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantului recurent, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
Limitându-se la a invoca ca motiv al desfacerii contractului de muncă al reclamantului recurent desființarea locului de muncă, fără a se indica în vreun fel motivele ce determină această măsură, Curtea reține că angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă.
În consecință, constatând că decizia nr. 57/(...) emisă de intimată este lovită de nulitate absolută, Curtea a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurent ce privesc temeinicia măsurii apărând ca superflue. Ca atare, în temeiul art. 304 ind. 1 raporta la art. 312 C., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de U. A. I. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2496 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a menținut-o.
În temeiul art. 274 C., a fost obligată numita recurentă să plătească intimatului D. DAN M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea U. A. I., solicitând modificarea hotărârii atacate în întregime, cu admiterea recursului, cu consecința modificării în întregime a hotărârii atacate în sensul de a respinge contestația formulată de D. Dan M. ca nefondată, cu cheltuieli dejudecată.
În motivarea contestației s-a arătat că în soluționarea recursului instanța nu a verificat toate motivele invocate de recurentă și nu s-a pronunțat asupra acestora, instanța de recurs examinând recursul doar printr-o singură frază, fără a cerceta toate motivele de recurs.
Instanța de recurs însă nu a examinat dacă sentința atacată era motivată corespunzător respectiv dacă motivele existente erau sau nu străine de natura pricinii și nici dacă instanța de fond a interpretat sau nu greșit decizia de desfacere a contractului de muncă din litigiu, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă.
Referindu-se la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, contestatoarea a criticat hotărârea instanței de fond întrucât deși dificultățile economice au fost dovedite, inclusiv debitele mari la bugetul de stat, fapt recunoscut și însușit de contestatar prin cererea de concediu fără salar pe perioada iunie-august 2010 pe care a întocmit-o și semnat-o acesta, instanța de fond a reținut nefondat că au existat bani suficienți în contul
Universității, fonduri, care nu justifică susținerile recurentei că a existat o situație economică dificilă care a dus la necesitatea restrângerii datoriilor noastre prin restrângerea cheltuielilor, cheltuieli care au fost reduse printre altele prin desființarea unui post, respectiv a postului deținut de contestator.
Măsura concedierii dispusă de U. A. I. C.-N. prin D. nr.57/ 12.11.201 este întemeiată pe dispozițiile art.65 alin 1 și 2 C.M., a avut în bază analiza economică efectuata la nivel de instituție materializata prin hotărârea de reorganizare instituționala din 4 octombrie 2010 prin care s-a dispus și desființarea postului ocupat de contestatorul D. M.
Analiza economică și financiară a instituției, precum și stabilirea măsurilor ce se impun în asemenea situații este un atribut exclusiv al instituției peste care instanța de judecată nu poate interveni. Prin urmare, decizia de reorganizare a instituției cuprinde fiecare specializare în parte, și este o măsura pe care numai universitate a o poate dispune, și pe care instanța de judecata nu o poate cenzura.
Instanța de fond a reținut aceste aspecte și le-a indicat expres în motivarea hotărârii atacate.
În concluzie însă a reținut că contestatoarea nu s-a aflat în dificultate economică și deci cauza desființării postului ocupat de contestator nu a fost serioasă.
Ori a spune că există secții care au funcționat în pierdere, există datori mari la buget, că au solicitat din partea angajaților să-și ia concediu fără salariu și să fie de acord cu diminuarea salariului, nu constituie o situație economică deosebită, care solicită măsuri deosebite de genul desființării unor posturi, este o contradicție în termeni care corespunde situației de motive contradictorii prevăzută de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, iar acest motiv nu a fost analizat de instanța de recurs, fiind un caz prevăzut de art.318 alin. 1
Cod procedură civilă .
Referitor la motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit decizia de desfacere a contractului de muncă din litigiu dedusă judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, iar acest motiv de recurs nu a fost analizat în nici un fel de instanța de recurs.
Instanța de fond reține că decizia este nelegală fiind nemotivată, dar se referă la nelegalitatea ei sub aspectul lipsei unei cauze reale și serioase a desființării.
A arătat și dovedit că desființarea locului de muncă a fost efectivă și cauza a fost reală și serioasă. Simpla mențiune pe un imprimat tipizat și anume, desființare loc de muncă, este suficientă din punct de vedere legal pentru a se verifica legalitate a acesteia.
Între lipsa motivului des facerii contractului de muncă și lipsa unei cauze serioase și reale care să fi dus la desființarea locului de muncă este o mare diferență.
Contestatoarea nu era obligată să menționeze detaliat toate motivele care au dus la existența unei stări economice deosebite. A arătat doar că a desființat un post. La solicitarea instanței a depus toate actele necesare prin care a dovedit desființarea acelui post și a existenței unei situații economice deosebite și existența unei datorii mari la bugetul de stat care au determinat desființarea acestui post.
Funcția judecătorului în orice stat de drept este să aplice legea și nu să o creeze. Nu se poate susține ca inaplicabilitatea dispozițiilor art.74 alin 1 lit. d din Codul M. in cazul concedierilor prevăzute de art. 65 din același cod este de natura a încălca principiul egalității de tratament între toți salariații.
Astfel în jurisprudența sa, Curtea Constituțională, a constatat că art. 65
Cod.M. se înscrie în cuprinsul art.24 lit.a din Carta Sociala Europeana revizuita, prin care se accepta posibilitatea concedierii salariaților pentru un motiv întemeiat legat de cerințele de funcționare ale instituției. (în speță situația financiara precara a universitarii).
În concluzie, obligația comunicării de către angajator a tuturor locurilor de munca vacante din instituție și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un astfel de loc, în condițiile art.74 alin 1 lit.d din Codul M., nu se aplica in cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, prevăzut de art. 65 Cod M.( Procurorul General al României-recurs în interesul legii-1 mai 2011).
Deci sub acest aspect, actul a fost greșit interpretat, reținând nemotivarea deciziei, dar în realitate făcând referire la o desființare a acestuia dar abuzivă.
Nemotivarea unei decizii este diferită de inexistenta unor condiții legale, motiv pentru care consideră că decizia a schimbat prin interpretarea sa înțelesul clar al deciziei atacate.
Inexistența unei cercetări, acestei critici, îi corespunde motivului prevăzut de art.318 alin. 1 Cp.c., motiv pentru care solicită admiterea prezentei cereri.
Examinând decizia pronunțată de instanța de recurs prin prisma motivelorde contestație în anulare invocate, Curtea de A. reține următoarele:
A doua teză a art. 318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de recurs, iar nu de a răspunde la fiecare argument de fapt și de drept invocat de parte.
Reținând că D. de concediere nr. 57/(...) este nulă absolut, în mod corect instanța de recurs nu a mai analizat motivele de recurs referitoare la temeinicia deciziei de concediere, examinarea motivelor de nelegalitate având caracter prioritar. De altfel, în considerentele hotărârii s-a arătat în mod expres faptul că este superfluă analiza motivelor de recurs referitoare la temeinicia măsurii concedierii, întrucât s-a reținut nulitatea absolută a deciziei de concediere. De asemenea, criticile referitoare la modul de soluționare de către instanța de recurs a legalității deciziei de concediere nu pot fi analizate întrucât contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs.
Deși a invocat ca motive de recurs art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, recurenta U. A. I. nu a dezvoltat aceste motive de recurs în sensul arătat în contestația în anulare, astfel încât în mod obiectiv instanța de recurs nu putea să le analizeze. De fapt, contestatoarea urmărește să obțină o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie
2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de A. 6 alineatul 1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la C., care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al S. C. U. dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga contestatoarea, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului D. DAN M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (filele 19-20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea U. A. I. împotriva deciziei civile numărul 3395 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului D. DAN M. suma de
1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.recurs: C.M./I. T./D.C.G.
| ← Decizia nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
