Decizia nr. 4934/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4934/R/2012
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 9284 din 17 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți Ș. CU C. I - V. A. F., C. LOCAL AL C. A. și P. C. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului depune la dosar delegația sa de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris cu consecința respingerii prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...) - (...).
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9284 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției acțiunii pentru drepturile aferente perioadei (...) -
(...) invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P.
C.EAN în numele membrei de sindicat M. C. L. și în consecință a fost obligată pârâta Ș. CU C. I-V. A. F. în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar pârâții C. LOCAL AL C. A. și P. C. A. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. I pct.2 și 3din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ
50% față de 31 decembrie 2007 Guvernul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P. .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr. 9. iunie 2009
Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea
Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent
O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Mai sunt citate prevederile art. 157 alin.2, art.169 din Codul muncii.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta
Ș. CU C. I-V. A. F. unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligat la calcularea și plata, către părțile reclamante, a diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., cu referiri la jurisprudența C. (Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03,
& 65, C.E.D.O. 2005-IX, hotărârea împotriva R., Străin și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006, cauza
Viașu contra R., hot. Din 9 decembrie 2008, cauza Tarik împotriva R. - hotărârea din
7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva R.).
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin D. privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011.
În temeiul art.167 din L. nr.84/1995 au fost obligați pârâții C. LOCAL AL C. A. și P. C. A. să asigure plata drepturilor salariale acordate părților reclamante prin prezenta acțiune. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. DIN Î. P. C.EAN, solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii pentru perioada (...) - (...).
În motivare a arătat că instanța a admis prescripția dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...) prin raportare la faptul că acțiunea a fost înregistrată la data de (...), fiind greșită poziția instanței, deoarece termenul de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se achită în perioada 5-15 iulie 2009.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariului, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În ipoteza drepturilor bănești cu caracter de continuitate care nu au fost acordate și implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată în parte, deci pentru fiecare lună în.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curteareține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 01.06.-(...) și al admiterii și a pretențiilor aferente acestei perioade, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, care nu au făcut obiectul recursului.
Se reține, în acest sens, faptul că termenul de prescripție începe să curgă împotriva celui care are deschisă calea de atac în instanță, fiind un mijloc procedural prevăzut pentru sancționarea pasivității celui care poate să cearăconstatarea sau realizarea unui drept, de a-l capacita să se încadreze într-un termen defipt de lege pentru a solicita realizarea sau constatarea dreptului său.
Or, dreptul litigios fiind unul salarial, momentul în care începe să curgă acest drept este cel în care angajatorul era în întârziere, raportat la textele de lege incidente, pentru plata acestuia, și deci de la care se putea cere în instanță plata acestuia.
Potrivit art. 166 Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit O.ui nr. 86 din 28 ianuarie 2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, „. principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă";.
Ca atare, pentru luna iunie 2009, plata salariului urma a se face în perioada
5-15 a lunii iulie 2009, situație în care, dată fiind înregistrarea acțiunii la data de
29 iunie 2012, se constată că pretențiile aferente lunii iunie 2009 nu sunt prescrise, solicitarea lor încadrându-se în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care dreptul solicitat era scadent (cel mai devreme la 5 iulie 2009).
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr.
9284 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 01.06.-(...) și în consecință admite și pretențiile aferente acestei perioade.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. B. G. Z.
| ← Decizia nr. 308/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 139/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
