Decizia nr. 308/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4738 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. I. A. și pe pârâta intimată B. C. U. „. B. , având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, av. G. P., lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2280/117, la data de (...), reclamanta
P. I. A. a chemat în judecată pe pârâții: B. C. U. L. B. și M. E., C., T. ȘI S. și a solicitat anularea actului adițional nr.1/2011 la contractul individual de muncă nr.3., obligarea primei pârâte la reîncadrarea începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr.285/2010, respectiv majorarea salariului cu
15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie 2010, obligarea aceleiași pârâte să calculeze să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art.1 al.1 și 5 din L. nr.
285/2010 pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată in raport de rata inflației, obligarea primei pârâte să efectueze mențiunile corespunzătoare in evidențele salariale și obligarea celui de-al doilea pârât să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prima pârâtă a înțeles să modifice încadrarea, astfel că au fost incluse in salariul de bază sporul destabilitate și de vechime, iar restul sporurilor au fost incluse la compensații tranzitorii conform actului adițional din 2010 respectând principiul consacrat in art.7 al.2 și art.3 lit. c din L. nr. 330/2009.
Reclamanta a susținut că la încadrarea din data de (...) prima pârâtă trebuia să aplice următorul algoritm de calcul al drepturilor salariale: salariul brut din luna octombrie 2010 compus din salariu de bază și compensații tranzitorii care reprezintă 75% din salariul brut stabilit la data de (...) trebuia înmulțit cu 1,15 ca urmare a majorării de 15% conform L. nr.285/2010. Pârâta de rd.1 a aplicat majorarea de 15%, dar fără a lua in calcul și compensațiile tranzitorii întocmind actul adițional nr.1/2011 la contractul individual de muncă. Drept urmare, chiar dacă salariul din luna ianuarie 2011 a fost majorat cu 15% față de cel din octombrie 2010, în realitate acest salariu din luna ianuarie este mai mic după majorare decât salariul care era în luna octombrie.
În probațiune, reclamanta a depus actul adițional din 2010 și din
2011 la contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 4738/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-aadmis acțiunea formulată de către reclamanta P. I. A. în contradictoriu cu pârâții: B. C. U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. B. și în consecință, s-a anulat actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă nr. 3., a fost obligată prima pârâtă la reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr. 285/2010, respectiv majorarea salariului cu
15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie 2010 și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din L. nr. 285/2010 pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflației.
Prima pârâtă a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantei.
Cel de-al doilea pârât a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a primei pârâte în funcția de bibliotecar, cu studii superioare. În această calitate i s-a stabilit un salariu pe luna decembrie 2009 în baza OUG nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009.
În luna ianuarie 2010 ca urmare a apariției L. nr.330/2009, încadrarea reclamantei a fost modificată în sensul că în salariul de bază au fost incluse sporul de stabilitate și sporul de vechime, iar restul sporurilor, respectiv sporul de condiții deosebite și salariul diferențiat au fost incluse în compensații tranzitorii, așa cum rezultă din actul adițional la contractul individual de muncă.
În luna octombrie 2010, salariul reclamantei avea următoarele componente: salar de încadrare 1490 lei, salar de bază 1639 lei în care era cuprins sporul de vechime, 596 lei compensații tranzitorii și un venit brut de
2235 lei.
În luna ianuarie 2011, salariul reclamantei avea următoarelecomponente: 1490 lei salariu încadrare, 1415 lei salariu bază în care suntcuprinse sporurile de stabilitate și de vechime.
Prima pârâtă a întocmit actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă în care se prevede la lit.j salarizarea, totalul salariului brut de 1414 lei.
Potrivit prevederilor art.1 al.1 din L. nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu (...) cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
Potrivit prevederilor al.5 al aceluiași articol, în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile care potrivit L. nr. 330/2009 făceau parte din salariul de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate, potrivit OUG nr.1/2010.
Analizând statele de plată aferente lunilor octombrie 2010 și ianuarie
2011, instanța a constatat că prima pârâtă a procedat nelegal la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, întrucât majorarea cu 15% a avut în vedere doar salariul de bază cu sporurile de stabilitate și de vechime cuprinse în acesta nu și compensațiile tranzitorii, astfel că deși majorat cu
15%, salariul brut din luna ianuarie 2011 este mai mic decât cel din octombrie 2010.
Venitul brut al salariului reclamantei în luna octombrie 2010 era compus din: salar de încadrare, salar de bază în care erau incluse sporul de stabilitate și sporul de vechime și compensațiile tranzitorii.
Acest venit brut se înmulțește cu 15% conform prevederilor art.1 al.1 din L. nr. 285/2010 și logic, în luna ianuarie 2011 trebuie să rezulte un venit brut mai mare și nu mai mic, așa cum a rezultat din statul de plată pe luna ianuarie 2011, lună în care pârâta de rândul 1 nu a avut în vedere și compensațiile tranzitorii alături de salariul de bază în care sunt cuprinse și sporul de stabilitate și de vechime.
Actul adițional nr.1/2011 nesemnat de către reclamantă reprezintă o manifestare unilaterală de voință a primei pârâte în calitate de angajator de modificare a contractului individual de muncă, care contravine prevederilor legale arătate anterior, cu privire la modul de stabilire a salariului în baza legii.
În această situație, actul adițional nr.1/2011 la contract individual de muncă al reclamantei urmează să fie anulat, deoarece salariul brut stabilit prin acesta nu este conform cu prevederile art.1 al.1 și 5 din L. nr.
285/2010.
Cel de-al doilea pârât, în calitate de ordonator principal de credite pentru bibliotecile centrale universitare, a fost obligat în temeiul art.18 din
L. nr. 334/2002 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. ȘI S. B.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a ignorat cadrul legislativ În vigoare și anume L. nr.
6. privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, lege care a făcut obiectul controlului constituționalitate, iar prin decizia nr. 5. Curtea Constituțională a constatat că obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile L. privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, lege care a făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 5., Curții Constituționale a constatat că obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile L. privind încadrarea și salarizarea în anul 20011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ este neîntemeiată, caz în care legea este constituțională.
Art. 1 din L. nr. 6. "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege"; prin urmare, acesta este temeiul legal pentru plata salariilor", iar orice încălcare a respectivului cadru legal, atrage răspunderea celor vinovați, conform prevederilor art. -5 din L. nr. 6..
Conform prevederilor legale în vigoare, modul de calcul al salariilor este prezentat în macheta din anexele 1 și 2 la lege, iar angajatorii au obligația să stabilească salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.
Reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate de fapt că, majorarea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar ar trebui să se facă cu un anumit coeficient de multiplicare, fără a ține cont de faptul că acest coeficient a fost modificat printr-un act normativ ulterior L. nr.
285/2010, ignorând astfel în mod vădit principiul efectului imediat al legii noi și cadrul legislativ în vigoare, respectiv L. nr. 6..
S-a mai arătat că instanța de judecată are competența să judece cererea raportat la actele normative în vigoare, verificând astfel dacă dreptul pretins este exercitat în limitele sale interne de ordin material și juridic, respectiv este recunoscut și ocrotit de lege, actual, astfel încât considerațiile reclamantei privind drepturile cuvenite în baza L. nr. 285/2010, sunt neîntemeiate.
Prin urmare, recurentul arată că s-a solicitat instanței de judecată să se ignore principiul efectului imediat al legii noi și cadrul legislativ în vigoare, respectiv L. nr. 6.. Reclamanta solicită în continuare aplicarea unei legii, în speță L. nr. 285/2010, deși ulterior acesteia puterea legislativă a modificat cadrul legal al salarizării personalului didactic și didactic auxiliar. Instanța judecătorească este una din puterile Statului Român însă atribuțiile ei sunt verificarea aplicării corecte și interpretarea legilor, nu și crearea și emiterea de acte normative.
S-a susținut că instanța de judecată își arogă competente noi și anume să aplice și după data de 13 mai 2011 o lege a cărei aplicare în sistemul de învățământ a încetat, acest lucru fiind inadmisibil întrucât legiuitorul a statuat faptul că plata salariilor personalului didactic din învățământ, începând cu intrarea în vigoare a L. nr. 6., se face raportat la modul de calcul prevăzut de respectiva lege, până la data de 31 decembrie
2011.
Recurentul mai arată că în mod eronat prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui E., C., T. și S..
În motivare s-a arătat, în esență, că între reclamantă și recurent nu există raport juridic, reclamanta nefiind angajată a ministerului, prin urmare, reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție asupra căreia instanța de fond nu a avut nici un considerent.
Raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante.
Calitatea de angajator, cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit prevederilor L. nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea
Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Activitatea bibliotecilor centrale universitare este reglementată de prevederile L. învățământului nr. 84/1995 (în vigoare la momentul întocmirii actului adițional nr. 1/2011 la contractul de muncă), art. 137, care stipulează că în sistemul de învățământ funcționează, ca parte integrantă, o rețea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare și biblioteci pedagogice, ca instituții cu personalitate juridică.
Potrivit L. bibliotecilor nr. 334/2002 art. 17, 18, 19, bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat. Bibliotecile centrale universitare, sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică și sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ.
Personalul bibliotecilor se compune din: personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreținere (art. 44 (l) din lege).
Potrivit art. 45(1) și 46 din lege „angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanțate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii, potrivit legii";, iar
„angajarea personalului administrativ și de întreținere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează în conformitate cu prevederile legale";.
Singurul considerent pentru care a obligat ministerul este acela că are calitate de ordonator de credite, or, prevederile art. 20 alin. 4 din L. nr.
500/2002 privind finanțele publice: „conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz";.
Deci calitatea de ordonator de credite îi aparține directorului
Bibliotecii Centrale Universitare „L. B. din C.-N. și nu ministrului.
Totodată, potrivit art. 68 din L. nr. 334/2002 „Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu autoritatea finanțatoare";.
Recurentul nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar recurentul a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Intimata nu a depus în cauză întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a recurentului, Curtea reține că trebuie avut în vedere specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a M.ui E., C. T. și S. se face în considerarea acestui raport juridic sui generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Sub acest aspect, se reține calitatea acestuia de ordonator principal de credite ca și dispozițiile art. 18 al. 1 lit. a din L. nr. 334/2002, ce stipuleazăcă bibliotecile centrale universitare sunt subordonate M.ui E. și C. și finanțate de către acesta.
Trebuie observat că recurentul nu a fost obligat la plata drepturilor salariale pretinse, ci, în virtutea calității lui de ordonator de credite, la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Potrivit art. 20 alin. 4 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice:
„conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz";.
Prin urmare, directorul pârâtei B. C. U. (aceasta din urmă cu personalitate juridică, conform art. 137 din L. nr. 84/1995, art. 17, 18, 19 din L. nr. 334/2002) este ordonator secundar de credite și se afla în subordonarea recurentului care este ordonatorul principal de credite.
De altfel, în acest sens și-a exprimat poziția procesuală însuși recurentul prin cererea de recurs prin care a subliniat punctual că „întrucâtgestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar MECTS a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație";. Or, prin această aserțiune, recurentul își recunoaște calitatea de ordonator principal de credite și implicit calitatea procesuală pasivă în cauză.
Se rețin ca fiind nefondate și motivele de recurs ce privesc fondul cauzei, având în vedere faptul că reclamantul a investit instanța de jurisdicție a muncii, la data de (...), deci anterior intrării în vigoare a L. nr.6., cu o acțiune ce privea reîncadrarea sa salarială începând cu data de (...), conform dispozițiilor L. nr.285/2010.
Nu se pot reține astfel susținerile recurentului conform cărora instanța de judecată și-a arogat competențe noi în soluționarea prezentei cauze, și anume să aplice și după data de 13 mai 2011 o lege a cărei aplicare în sistemul de învățământ a încetat, întrucât, potrivit cadrului procesual stabilit de către părți și dispozitivului sentinței recurate aceasta a analizat doar cererile cu care a fost investită, respectiv cele ce priveau reîncadrarea salarială a reclamantului la data de (...), în baza legii în vigoare la acea dată, respectiv L. nr.285/2010.
De altfel, se reține că, prin întâmpinarea formulată la data de (...), M.
E., C., T. și S., nu a invocat incidența în cauză a dispozițiilor L. nr. 6., neformulând de altfel nici un fel de apărări privind fondul cauzei, ci a invocat în cauză doar excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
În ceea ce privește L. nr. 6., desigur că aceasta se va aplica în ceea ce privește drepturile de natură salarială ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ de la data intrării sale în vigoare, fără ca aceasta să atragă însă nelegalitatea hotărârii pronunțate de către prima instanță.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4738 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G. C.
GREFIER
Red.C.M:;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I. P.
← Decizia nr. 1296/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4934/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
---|