Decizia nr. 3598/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3598/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC T. SA Z. împotriva sentinței civile nr. (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. ION și pe chemata în garanție intimată G. A. SA -
A. Z., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, consilier juridic P. M. O., lipsă fiind pârâtul intimat și reprezentantul chematei în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior.
De asemenea, se constată că la data de 12 septembrie 2012, prin fax, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei recurente, care depune la dosar împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâtul la plata sumei de
1.182 lei reprezentând prejudiciu adus societății prin efectuarea unor cheltuieli care nu pot fi justificate, constând în avansuri pentru deplasări. În motivare arată că pârâtul nu a contestat prejudiciul, a depus chiar un angajament de plată înregistrat sub nr. 1763/(...), prin care recunoaște că datorează suma și a solicitat achitarea acesteia în 12 tranșe lunare, angajament pe care însă nu l-a respectat, astfel că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii juridice a pârâtului. S. cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport, însă arată că nu posedă dovada acestor cheltuieli.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1204 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.
(...), a fost respinsă excepția tardivității introducerii cererii de chemare în garanție, excepție invocata de către chemata în garanție SC G. A. SA.
A fost respinsă ca nefondata cererea formulata de către reclamanta SC T. SA Z. împotriva pârâtului P. Ion, privind obligarea paratului la plata sumei 1.182 lei, reprezentând prejudiciu patrimonial și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
A fost respinsă ca nefondata cererea de chemare în garanție a chematei în garanție SC G. A. SA, cerere formulata de către pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada (...)- (...) a fost efectuat, în cadrul societății, un control al Curții de C. S. având ca tematică controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat pentru perioada (...) - (...).
În urma acestui control a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr.
1083 din (...) prin care au fost reținute anumite abateri de la regularitate.
La punctul B.4 din Decizia nr. 20/(...) a Camerei de C. a J. S. s-a reținut că în luna august 2008 au fost justificate de dl. P. Ion avansurile pentru deplasări decontate până la data plecării din unitate, fiind acceptat la decontare și ordinul de deplasare nr. 5/(...) în valoare de 1.825 lei.
Din verificarea ordinului de mai sus și a documentelor anexate la acesta s- a constat: ordinul de deplasare nr. 5/(...) apare înregistrat în registrul de evidență a delegațiilor - ordinelor de deplasare în data de (...), că este pentru B., dar cu aceeași dată ((...)) apar și ordinele de deplasare nr. 7 și 8 pentru dl. Brîndușe Zamfir și Gurzău I.. În urma verificărilor foilor de parcurs s-a constatat că autoturismul societății de înmatriculare cu nr. B-1. a fost în data de (...) la B. O. de deplasare este din data de (...), dar cazarea decontată este pentru zilele (...)-(...) conform avizelor nr. 17168 și nr. 17710 emise de unitatea hotelieră și este pentru două persoane.
Organul de control a reținut că din documentele prezentate rezultă că deplasarea s-a efectuat în interesul societății, nu rezultă pentru ce persoane s-a achitat cazarea și parcarea, iar conform foilor de parcurs autoturismele societății nu au efectuat deplasări la B. la data ordinelor de deplasare conform foilor de parcurs.
În urma acestor constatări s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de stabilire a întinderii prejudiciului creat ca urmare a abaterilor constatate și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia.
În vederea îndeplinirii acestei obligații, reclamanta a promovat prezenta acțiune împotriva pârâtului P. I.
Contractul de muncă al pârâtului încheiat cu reclamanta a încetat la data de 30 mai 2008, părțile încheind la aceeași dată contractul de mandat nr.
1063/(...), pârâtul dobândind calitatea de director general.
Conform mențiunilor din procesul verbal de control, contractul de mandat sus menționat a încetat la data de 30 iulie 2008, numitul M. I. I. deținând pe perioada (...)-(...) calitatea de director general interimar, iar de la data de (...), calitatea de director general.(f. 33).
Prin urmare, la data la care s-a efectuat deplasarea susținut a fi prejudiciabilă, pârâtul avea calitate de angajat al reclamantei, făcând parte din personalul contractual.
La data decontării sumelor solicitate pentru această deplasare, luna august
2008, calitatea de director general era deținută de numitul M. I. I. susține că în urma decontării către pârât a sumei de 1182 lei, fără existența unor documente justificative, i s-a creat un prejudiciu material echivalent cu suma acceptată la decontare.
Instanța a apreciat că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului salariat, reglementată de art. 254 C., reclamanta, căreia îi incumbă sarcina probei, conform art. 1169 C.Civil și art. 272 C., trebuia să facă dovadacelor cinci elemente a căror întrunire se impune a fi cumulativă: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În perioada aprilie - mai 2008, pârâtul a efectuat o deplasare susținut a fi în interes de serviciu.
În vederea decontării cheltuielilor pentru această deplasare, pârâtul a depus, în luna august a anului 2008, înscrisuri doveditoare ale efectuării deplasării, apreciate de organul de conducere competent, altul decât pârâtul, ca fiind în interesul serviciului, motiv pentru care a aprobat efectuarea decontului.
Acesta este momentul în care s-a produs practic pretinsa prejudiciere a reclamantei.
Efectuarea deplasărilor de către pârât nu a fost în sine un fapt vătămător pentru reclamantă, și nici cererea de decontare a cheltuielilor aferente acestei deplasări. Cererea efectuată de pârât cu acest scop nu a produs nici un efect juridic asupra patrimoniului reclamantei, decât în momentul în care a fost aprobată spre decontare de organul competent.
Prin urmare, fapta ilicită de apreciere eronată a înscrisurilor depuse în vederea decontării aparține persoanei care a aprobat diminuarea patrimoniului reclamantei cu suma de 1182 lei.
Aceasta a fost suma trecută în înscrisurile care, conform organului de control din cadrul Curții de C., nu dovedeau efectuarea unei deplasări în interes de serviciu.
Vinovăția pentru încercarea prejudiciului de 1182 lei aparține aceleași persoane care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a fost obligată să analizeze corect înscrisurile depuse de pârât, eroarea de interpretare a acestora cauzând direct prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamanta.
În baza acestor considerente, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței elementelor necesare antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului, motiv pentru care, acțiunea promovată pentru repararea prejudiciului a fost respinsă.
Întrucât pârâtul nu a căzut în pretențiuni, instanța a respins ca nefondata cererea de chemare în garanție a chematei în garanție SC G. A. SA, cerere formulata de către pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC T. SA Z.,solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum afost formulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că soluția instanței de fond este criticabilă în condițiile în care instanța a omis să aibă în vedere funcția ocupată de pârât, aceea de director general al societății. Prin urmare trebuia avută în vedere calitatea acestuia de administrator al societății, calitatea de salariat al acestuia stabilind doar raportul de muncă între cele două părți, respectiv competența instanței de judecată și a completului de judecată, răspunderea acestuia fiind antrenată reținând prevederile Legii societăților comerciale nr. 31/1990 (actualizată) așa cum a fost precizat în cererea introductivă depusă la instanța de fond.
Prin urmare, în vederea stabilirii vinovăției, instanța nu se poate erija numai de calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă, ci trebuie să aibă în vedere și calitatea acestuia de administrator care stabilește o răspundere aparte a acestuia similar cu aceea a unui mandat comercial.
Raportat la reținerea instanței că momentul producerii prejudiciului este data aprobării decontului considerăm că această alegație nu poate fi reținută dinmoment ce aprobarea spre decontare a documentelor care au stat la baza deplasării în cauză (facturile nr. 7198/(...) și nr. 7198204/(...)) au fost vizate spre decontare tocmai de către pârât în virtutea funcției deținute în societate, de director general. Acesta este momentul producerii prejudiciului, respectiv a aprobării în vederea decontării acestor documente, care poartă viza pârâtului, procedura ulterioară fiind una pur contabilă subsecventă aprobării.
Prin urmare, decontarea a avut loc la data aprobării documentelor care au stat la baza efectuării deplasării reținând că pârâtul avea anterior luată din societate o sumă de bani cu titlu de avans spre decontare sumă din care se deconta/scădea automat aceste costuri odată cu avizarea acestor documente. Pe de altă parte, dacă nu ar fi fost așa cum am precizat, odată cu avizarea, reținută de instanța de judecată, din luna august 2008 ar fi trebuit în mod obligatoriu restituirea acestei .sume, care face obiectul cauzei, pârâtului, fapt care nu s-a întâmplat, această sumă fiind scăzută din suma luată anterior din societate și avută la dispoziția.
Pentru fundamentarea celor precizate menționează că la data de (...) pârâtul a restituit, din suma luată anterior din societate, suma de 2008,98 lei cu titlu de avans neutilizat, conform dispoziției de încasare din data de (...).
Prin apărarea formulată de pârât acesta nu contestă prejudiciul, pe care de altfel îl recunoaște prin depunerea către societatea reclamantă a angajamentului de plată înregistrat sub nr. 1763/(...), prin care recunoaște suma de 1182 lei ca fiind datorată, solicitând achitarea acesteia în 12 tranșe lunare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 septembrie 2012 (f.43) pârâtul
P. ION a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, deoarece înconformitate cu prevederile art.1159 C.civil și art. 272 C. nu s-a probat întrunirea cumulativă a celor cinci elemente ale răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 C., respectiv, calitatea de salariat a pârâtului la momentul producerii pagubei, fapta ilicită și personală săvârșită în legătură cu munca acestuia, existența prejudiciului și a vinovăției și a legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art. 270 alin. 1 din Codul muncii „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";. Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Pârâtului intimat i se impută faptul că, în calitatea sa de salariat al societății reclamante, a solicitat și a beneficiat de decontarea sumei de 1.182 lei, reprezentând avans deplasare, fără ca documentele anexate cererii de decontare să justifice realitatea cheltuielilor pretins a fi efectuate.
Astfel, după cum rezultă din constatările menționate în Decizia nr. 20/(...) a Camerei de C. a J. S., ordinul de deplasare nr. 5/(...), depus de pârât ca document justificativ, apare înregistrat în registrul de evidență a delegațiilor - ordinelor de deplasare în data de (...), ca fiind pentru B., însă pentru aceeași dată apar și ordinele de deplasare nr. 7 și 8 pentru dl. Brîndușe Zamfir și Gurzău I.. În urma verificărilor foilor de parcurs s-a constatat că autoturismul societății de înmatriculare cu nr. B-1. a fost în data de (...) la B. O. de deplasare este din data de (...), dar cazarea decontată este pentru zilele (...)-(...) conform avizelor nr.
17168 și nr. 17710 emise de unitatea hotelieră și este pentru două persoane.
Prin urmare, nu rezultă, potrivit documentelor prezentate, pentru ce persoane s-a achitat cazarea și parcarea, iar conform foilor de parcurs autoturismele societății nu au efectuat deplasări la B. la data ordinelor de deplasare.
În ceea ce privește condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale contestate în cauză, se reține că stabilirea caracterului ilicit al faptei se realizează în raport cu obligațiile de serviciu, fiind relevant faptul că recurentul, în calitatea sa de director general, avea responsabilitatea ținerii evidențelor societății pentru perioada în care a exercitat această funcție, or, documentele menționate anterior, au fost întocmite și aprobate în vederea decontării când deținea această funcție, fiind fără semnificație data la care acesta a încasat efectiv suma de bani solicitată.
Prejudiciul, ca element a răspunderii patrimoniale a angajaților, trebuie să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat.
Examinând îndeplinirea în cauză a acestor elemente pe care trebuie să le îndeplinească prejudiciul se reține că în mod evident ca urmare a faptei ilicite a pârâtului, societatea intimată a fost pusă în situația de a i se diminua patrimoniul cu suma aprobata spre decontare în cuantum de 1.182 lei
Curtea reține, din probele administrate în cauză, că există raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat societății.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, se constată existența vinovăției pârâtului, vinovăție recunoscută de altfel prin semnarea angajamentului de plata din data de (...) prin care se obliga să restituie suma de
1.182 lei în 12 tranșe lunare.
În prezenta cauză dedusă judecății nu prezintă relevanță existența vreunei forme de vinovăție ce ar putea fi eventual stabilită și în sarcina altor angajați ai societății, răspunderea pârâtului fiind o răspundere pentru o faptă culpabilă proprie.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ pentru ca prejudiciul cauzat de pârât recurentei să fie de natura a antrena răspunderea patrimonială. Astfel, prejudiciul este real și cert, atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii, este cauzat direct angajatorului, este material și nu a fost reparat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, fiind incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu G. A. SA, Curtea constată că în raportul juridic dedus judecății, pârâtul nu se poate îndrepta cu regres împotriva chematei în garanție, solicitând a fi despăgubit pentru suma la care este obligat la plată în favoarea reclamantei, și aceasta întrucât potrivit contractului de asigurare nr. R 0. încheiat pentru răspundere civilă profesională în calitate de administrator și a „. speciale privind asigurarea de răspundere civilă a administratorilor"; - art. 13 lit. d, nu intră în conținutul asigurării prejudiciile cauzate cu intenție sau produse prin încălcarea normelor legale în vigoare ori ale regulamentelor interne ale societăților comerciale pe care le administrează beneficiarii asigurării.
Prin urmare, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, rămâne soluția de respingere a acesteia, însă pentru considerentele ce preced, urmând ca acestea să înlocuiască considerentele cuprinse în hotărârea primei instanțe.
Curtea va respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs reținând faptul că acestea nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA Z. împotriva Sentinței civile nr. 1204 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. Ion și în consecință obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.182 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. A. R.
| ← Decizia nr. 139/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4219/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
