Decizia nr. 139/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 139/R/2012
Ședința 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4182 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4182 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta G. M. în contradictoriu cu paratul P. M. C.-N.
S-a dispus anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2.10.
A fost obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale conform
Dispoziției nr. 1072/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2. mai
2010 și cele la care reclamanta avea dreptul în temeiul Dispoziției nr.
1072/2010. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, paratul P. M. C.-N. a emis D. nr. 1072/(...) (fila 21) prin care s- a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de execuție contractuala de inspector de specialitate, grad profesional 1A, gradația 5 la S. S. circulației urbane și rețele edilitare. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantei începând cu data de (...):salariul de baza 1882 lei care cuprinde și sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 125 lei, egal cu suma calculata pentru una decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
În temeiul O.ui comun al M. M.,F. și P. S. și M. F. P. nr. (...) A. J. de P. S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr.
3. solicitând refacerea actelor administrativ (f.11).
În acest context paratul a emis D. nr. 2142/22 aprilie 2010 (fila 10) prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., în conformitate cu A. nr.
386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al Dispoziției nr. 2142/2010 pârâtul a emis D. nr. 2515/(...) (f.28) prin care reclamanta a fost reîncadrata în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv .
Analizând legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 2515/(...) prin prisma prevederilor art. 3 lit. c, art. 30 din L. nr. 3., art. 10 din OUG nr. 1/(...), instanța a reținut că aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor legale, întrucât sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate) au fost acordate în urma negocierilor colective. Legislația în vigoare interzicea doar negocierile colective privind drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Cum cele două sporuri nu erau prevăzute de nici o dispoziție legale, instanța a concluzionat că acestea puteau constitui obiectul negocierilor colective.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca în sensul conformității cu lege, D. C., căreia ii incumba aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat și sesizat o atare împrejurare.
Instanța nu a validat apărările pârâtului conform cărora prin D. I. nr. 3. pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. raportat la art. 13 din același act normativ , cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul ca indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanta în prezenta cauza atât timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nuprin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. ci în temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. E. real ca sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, insa acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta în cauza a dispozițiilor L. nr. 1..De altfel părțile contractului colectiv de munca ar fi avut posibilitatea sa denumească acest spor în orice al mod, preluarea denumirii de
„. de dispozitiv";neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum și modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
În privința mențiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C.(f11) potrivit căreia sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale instanța a constatat ca nu se poate identifica vreun text legal în vigoare la data emiterii adresei menționate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .
Pentru cele ce preced instanța a constatat ca sporul de dispozitiv a fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.-N., pana în luna decembrie
2009, prin acte de negociere colectiva înche iate cu respectare a d ispoz iț iilor legale în vigoare la data încheierii lor.
În privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. și anume aceea ca sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate incluse în salariul de baza sa nu excedeze prevederilor L. instanța a reținut ca prin anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. E. de prisos să se menționeze că atât timp cat L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri în salariul de baza nu se poate susține ca acordarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii Dispoziției nr. 2515/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr.
727 al M. M.
Reținând, așadar, ca D. nr. 2. mai 2010 a fost emisa cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii sale instanța a admis acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu paratul P. M. C.-N. și a dispus anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2.10.
Pentru aceleași rațiuni instanța a obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale conform Dispoziției nr. 1072/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2. mai 2010 și cele la care reclamanta avea dreptul în temeiul Dispoziției nr. 1072/2010.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că legalitatea dispoziției de reîncadrare contestate rezidă din dispozițiile art. 157 al. 2 din Codul M., art. 10 din OUG nr. 1/(...) și art. 30 din legea nr. 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale menționate au fost emise Ordinele nr. 42/(...) si nr. 32/(...) ale Ministrului M. F. si P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare si control al aplicării L.-cadru nr. 3., privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor si autorităților publice ale administrației locale prin agențiileteritoriale pentru prestații sociale si direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării, sa corecteze eventualele reîncadrări eronate si sa retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate si spor de vechime. A., recurentul a emis D. nr. 1198/2010 prin care acorda intimatului, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariu de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime si spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv excedează prevederilor L.-cadru si nu pot luate in considerare la stabilirea salariului de baza al intimatei- reclamante, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum am precizat deja, in anexa 1/3 din L. nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse in coeficientul prevăzut in coloana "Baza".
Recurentul a făcut, de asemenea, trimiteri și la D. nr. 1011/(...), nr.1250/(...), nr.1280/(...), nr. 1414/(...) ale C.i Constituționale , precum și la jurisprudența C.
De asemenea, acesta s-a raportat și la D. Î. C. de C. și Justiție nr. 3.. Mai mult acesta a arătat că sporul de stabilitate nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabilă până la (...) pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite recursul pentru următoarele considerente:
Principalele motive de drept pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din L. nr. 3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamanta intimată apreciază că este îndreptățită să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantei, confirmată de instanța de fond, este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 al. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului intimat - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin.2 din Codul M.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării reclamantului intimat, confirmată de prima instanță, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate), ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, prin art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 se prevede că "; clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența C.i Constituționale care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [_] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate facedecât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr.1250/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin.2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în întregime sentința, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 4182 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei G. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
În C.O. semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
V. M.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:M.F.B.
| ← Decizia nr. 4934/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3598/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
