Decizia nr. 4969/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4969/R/2012
Ședința publică d în data de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
S. D.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA împotriva sentinței civile nr. 1478 din 9 august 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. R. CT 2 D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1478 din 9 august 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M. D., G. DAN A. și L. F. prin S. R. CT 2 D. împotriva pârâtei SC C. N. DE C. F. „. SA.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 150 lei pentru fiecare copil, reprezentând contravaloarea cadourilor oferite copiilor salariaților cu ocazia sărbătorii C.ului anului 2011, sume indexate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariați ai pârâtelor în perioada de timp pentru care s-a solicitat achitarea drepturilor salariale, respectiv suma de bani reprezentând contravaloarea cadourilor oferite copiilor salariaților cu ocazia C.ului din anul 2011, împrejurare necontestată de pârâtă.
Potrivit art. 71 alin.1 din C. Colectiv de M. pe anii 2011-2012 la nivel de unitate, se constituie la nivelul unității pârâte un fond de maxim 2% aplicat asupra fondului de salarii realizat anual, iar din fondul astfel constituit pârâta va contribui la cumpărarea cadourilor oferite copiilor salariaților cu ocazia C.ului, de acest drept beneficiind toți salariații care au copii în vârstă de până la 18 ani împliniți în cursul anului calendaristic respectiv.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma sa în vigoare pentru perioada în discuție, text preluat de art. 229 alin. 4 din noul Cod al muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, contractele colective de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective demuncă încheiate la nivel superior, principii instituite atât de L. nr. 1. rep. (art. 8 alin. 3, art.11 alin. 1, art.30 alin.1), cât și de L. nr. 6. a dialogului social (art. 132 alin.3, art. 133, art. 148 alin.1), cea d în urmă abrogând-o prin art. 224 lit. d pe cea dintâi.
Cu toate acestea, drepturile în discuție nu au fost acordate, iar față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum caracterele și efectele contractelor de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești solicitate, respectiv suma de bani acordată pentru cumpărarea cadourilor cu ocazia C.ului din anul 2011 pentru copiii salariaților unității pârâte.
Dacă s-a instituit obligația de acordare a drepturilor solicitate, pârâta trebuia să o îndeplinească și să acorde reclamanților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil. Ca atare, această solicitare a reclamanților întemeiată pe dispozițiile acordurilor colective de muncă la nivel de unitate s-a impus a fi satisfăcută, urmând a fi achitată contravaloarea cadourilor oferite copiilor salariaților cu ocazia sărbătorii C.ului anului 2011, în cuantum de 150 lei conform Protocolului nr.1/7249/(...) încheiat între reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor sindicale. Suma se acordă pentru fiecare copil al fiecărui salariat care îndeplinește cerința stabilită prin art. 71 alin. 1 din C. Colectiv de M. 2011-2012, respectiv împlinește vârsta de 18 ani în cursul anului calendaristic, în speță anul 2011.
Sumele datorate de pârâtă suportă riscul devalorizării, astfel că pentru repararea în totalitate a prejudiciului în acord cu prevederile Codului muncii, s-a impus actualizarea cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. „. SAsolicitând modificarea în tot sentinței, în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Având în vedere că obiectul cererii reclamantului este exprimat generic în sensul că acesta solicita „obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art. 71 alin. (1) paragraful al doilea din CCM 2011-2012 "și ținând cont de prevederile L. 5. alt. 268 alin. 1 lit. e conform cărora, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" în speță dreptul material la acțiune s-a prescris.
Astfel, consideră că nașterea dreptului la acțiune conform C.ui Colectiv de M. 2011-2012 prelungit prin acte adiționale, încheiat între reprezentanții conducerii CNCF C. SA și reprezentanții sindicatelor reprezentative, pentru acordarea fondului de maxim 2% oferit salariaților pentru cumpărarea de cadouri pentru copii cu ocazia C.ului pe anul 2011 este 25 decembrie 2011.
Învederează faptul că din 25 decembrie 2011 până la data înregistrării acțiunii la Tribunalul Bistrița Năsăud (28 iunie 2012) termenul prevăzut de L. 5. art. 268 alin. 1 punctul "e" a fost depășit.
Consideră faptul că aceste ajutoare materiale nu au regimul juridic aplicabil salariului, întrucât sumele de bani respective se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat (conf. art. 159 Codul Muncii alin. 1 și 2 „ Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani), ci este o liberalitate a angajatorului fată de proprii angajați.
Pe fond, apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiata deoarece societatea ar fi putut contribui la cumpărarea cadourilor pentru copiii acestora, nicidecum de a plăti sume de bani.
Motivat de înțelegerea părților (sindicat-administrație), solicită instanței să constate că nu exista temei legal pentru acordarea unor drepturi bănești.
Potrivit art. 71 (2) din CCM sus-menționat "modul de utilizare a acestui fond va fi stabilit în baza unui protocol încheiat între administrație și sindicatele reprezentative semnatare ale CCM aprobat în prima ședința de C. de A., după semnarea CCM pe anul 2011-2012.
Mai mult, conform art. 71 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui ajutor se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 2 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.
Din interpretarea art. 71 se subînțelege că, constituirea fondului necesar plății ajutorului pentru cumpărarea cadourilor de C. depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Or, în contextul în care recurenta nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în urma cărora în anii 2010 și 2011 au fost nevoiți să treacă prin restructurări masive de personal în urma căreia un număr de 300 de salariați au fost concediați, precum și plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., iar ca urmare A. a început procedura executării silite, emițând mai multe titluri executorii și chiar instituind sechestru asiguratoriu asupra unor bunuri a societății, consideră ca nu exista obligația plății aferente solicitate de reclamant.
Conform Protocolului cu nr. 1/7249/(...), încheiat între administrație și sindicatele reprezentative, s-a stabilit ca pentru cumpărarea cadourilor oferite copiilor salariaților, va contribui cu suma de 3.000.000lei (150 lei/copil).
Învederează că nici reclamantul și nici salariații nu au solicitat ca recurenta să contribuie la cumpărarea de cadouri (cu ocazia C.ului pentru fiecare copil al salariaților cu vârsta până la 18 ani împliniți în cursul anului respectiv) și nici nu s-a făcut dovada cumpărării unor astfel de cadouri încât recurenta să aibă baza legală pentru decontarea cheltuielilor în limita sumei alocate.
Mai mult, la nivel de unitate, până în prezent, nu au fost înregistrate cereri prin care salariații să solicite participarea unității la cumpărarea de cadouri pentru copii sau decontarea cheltuielilor efectuate de către aceștia pentru procurarea unor astfel de cadouri, în limita sumelor stabilite.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de către recurentă cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, sunt nefondate, Curtea reținând că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. sociale";, însă din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordarea acestor drepturi, din caracterul periodic al acordării acestora, reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor pretinse de reclamanți.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 171 alin. 1 și art. 268 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni.
Astfel, legiuitorul la art. 171 alin. 1 Codul muncii a statuat că, „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 27 iunie 2012 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani aferente anului 2011, Curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea recurentei, în sensul că pretențiile sunt prescrise prin aplicarea unui termen de prescripție de 6 luni.
Se constată a fi nefondate și susținerile din recurs privitoare netemeinicia dispoziției de obligarea la plata contravalorii cadoului pentru copii aferent C.ului
2011, în privința căreia reclamanții și-au întemeiat această pretenție pe art. 71 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012, înregistrat la ITM B. la data de (...).
Așadar, o interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor ajutoare este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind „. drept beneficiază toți salariații care au copii în vârstă până la 18 ani";.
Într-adevăr, s-a stabilit în cuprinsul aceluiași articol că „suma ce se acordă va fi stabilită cu 30 de zile înainte de C., în funcție de evoluția prețurilor și de posibilitățile financiare ale CN C. SA";, însă în speță s-a constituit fondul de 2% aferent anului 2011, sens în care prin protocolul încheiat la data de (...) între administrație și sindicatele reprezentative s-a stabilit și modul de utilizare a acestui fond, respectiv 150 lei/copil. Ca atare, ulterior constituirii acestui fond și stabilirii prin negociere a modului de utilizare a lui, este exclus dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, astfel încât reclamanții era îndreptățiți la plata drepturilor menționate, în cuantumul prevăzut în respectivul protocol.
Împrejurarea că reclamanții nu au înregistrat la societate cereri pentru plata acestor drepturi, nu este de natură să exonereze recurenta de executarea obligației asumate prin C. colectiv de muncă. În același sens nu era necesară dovedirea de către salariați a cheltuielilor efectuate cu achiziționarea cadourilor pentru copii, atare condiții nefiind inserate în cuprinsul art. 71 al C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA împotriva sentinței civile nr. 1478 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. S.-C. B. S. D.
G. C.
GREFIER
Red. SCB. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. I.
| ← Decizia nr. 4024/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2951/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
