Decizia nr. 154/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/R/2012
Ședința din 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 4036 din 03 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC E. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente P. M., avocat B. M., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4036 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea reclamantei P. M. împotriva pârâtei S. E. S.A C.-N. având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din carnetul de muncă ale reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...)-(...) în meseriile de muncitor necalificat, presator metale la rece și bijutier.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta a avut meseriile de muncitor necalificat, presator metale la rece și bijutier care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apar a fi fost desfășurate în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speța , reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriilor în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamanta este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta P. M. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat jurisprudența Curții de A. C. în sensul admiterii unor acțiuni similare, susținându-se că încadrarea activității sale în grupa a II-a de muncă rezultă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul nr.(...).
În fine, în sprijinul susținerilor sale, reclamanta a invocat prevederile anexei II pct.37, 43, 69 di Ordinul nr.50/1990 și a anexei II pct.8 din Ordinul
125/1990.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente :
Reclamanta a depus ca dovezi în sprijinul acțiunii formulate la data de (...), copia carnetului de muncă (f.5-18 fond) și adeverința nr.153 din (...) emisă de pârâta referitor la imposibilitatea încadrării activității sale în grupa a II-a demuncă (fila 19), aceste înscrisuri nereprezentând prin urmare proba susținerilor reclamantei.
Din contră, reiese din înscrisurile menționate că activitatea reclamantei a fost încadrată în condiții normale de muncă, astfel încât în cazul în care reclamanta nu a mai solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică în fața primei instanțe cu ocazia dezbaterilor, nu mai are posibilitatea, conform art.129 alin.52 C.pr.civ., să invoce omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat în condițiile legii . În atare situație, Curtea reține că reclamanta nu a probat desfășurarea activității sale în condițiile grupei a II-a de muncă, nerăsturnând astfel aspectele contrare atestate de carnetul de muncă și adeverință. De altfel, reclamanta nu se poate prevala de o expertiză judiciară administrată în altă cauză, probă care a stat la baza admiterii unei acțiuni similare, ceea ce evidențiază că diferența de tratament este justificată de împrejurarea obiectivă a existenței unui mijloc de probă. Asupra cadrului juridic pe care se întemeiază demersul juridic al reclamantei, Curtea observă următoarele: Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, „în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2."; Conform art. 6 din același act normativ, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.). „ De asemenea, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de M. M. și O. S. În speță, deși reclamanta a indicat prin acțiune că locul său de muncă se încadrează în grupa a II-a de muncă conform pozițiilor 16, 23, 32 și 58 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990, Curtea observă că aceste susțineri nu sunt dovedite, fiind infirmate prin lipsa vreunei mențiuni în carnetul de muncă. Mai mult, activitățile prevăzute de pct. 16, 23, 32 și 58 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă doar în situația desfășurării lor cu caracter industrial, nu în cadrul unui atelier de bijuterie, ceea ce rezultă din enunțul legal al acestor norme. Astfel, pct. 16 reglementează „confecționarea garniturilor de etanșare din plăci de azbest, a rondelelor pentru valțurile mașinilor de tras și laminat geam, precum și strunjirea acestor valțuri."; Pct. 23 menționează „prepararea nisipurilor și a amestecurilor de formare și miezuire; confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile; curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afară halei curățătoriei; sablaj umed."; Pct. 32 se referă la „ decaparea cu acizi în băi cu suprafața totală de peste 20 mp sau în cazul în care suprafața produselor decapate însumează peste 40 mp/ora. Ameliorarea suprafeței metalelor pe cale chimica (brunare, fosfatare, patentare, oxidare, patinare cu sulfura), în cazul în care activitatea se desfășoarăîn ateliere special amenajate în acest scop și dacă se prelucrează piese cu o suprafață totală de cel puțin 5 mp/ora. Acoperiri metalice în metal topit, în cazul în care suprafața totală a pieselor care suferă aceasta operație depășește 20 mp/ora. Acoperiri metalice prin pulverizare la cald. Acoperiri metalice pe cale galvanica (galvanostegie și galvanoplastie) executate în instalații care utilizează o sursa de curent de cel puțin 300 A."; În fine, pct. 58 amintește „instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilena și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului."; Din aceste dispoziții rezultă că meseria de bijutier deținută de reclamantă și desfășurată într-un atelier de bijuterie nu poate atrage derularea activităților menționate anterior, caracterizate, în esență, prin încadrarea lor în industriile grele, fiind de fapt, tehnici și procedee industriale de producție în masă. Având în vedere și că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților, că niciunul dintre angajații societății nu a beneficiat de încadrare în aceste grupe de muncă, precum și că la dosar nu s-a depus de către reclamantă nicio dovadă scrisă în sensul celor susținute, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 4036 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. D. L. D. D. G. GREFIER C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
| ← Decizia nr. 1806/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2991/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
