Decizia nr. 4971/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4971/R/2012
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
S. D.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. D. B. împotriva sentinței civile nr. 3760 din 9 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată O. N. R. C.-N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic Z. D., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 noiembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente copia cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestație decizie de concediere înregistrată sub numărul de dosar (...).
Pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei recurente să se prezinte, instanța lasă cauza a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. L. N. și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic
Z. D., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, arătând în motivare că deși legea specială permite încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată prin derogare de la prevederile C. muncii prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul instituției părțile au stabilit că un contract individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni și de cel muncă două ori consecutiv. La solicitarea instanței, cu privire la durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă, face precizarea că nu s-au reluat negocierile, acesta neîncetând de drept, fiind prelungit tacit. Contestă susținerile pârâtei cum că ar fi fost denunțat unilateral în anul 2010, acesta fiind valabil și în continuare, angajații instituției beneficiind și azi de drepturile prevăzute în acest contract, astfel că nu a existat o denunțare a contractului, nu există alt contract care să-l înlocuiască și nu există nici o încercare a angajatorului de a-l înlocui. Mai arată că din cele 54 contracte de muncă pe durată determinată, 53 au fost prelungite, mai puțin cel al reclamantei recurente care a fost angajată prin concurs pe un post de violonist, pe care l-a ocupat în mod succesiv și pe care în prezent este angajată o altă persoană, care participând la concursul organizat la data de (...) a ocupat locul 1, iar reclamanta locul 2, însă nu cunoaște dacă postul este pe durată determinată sau nedeterminată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că, contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM sub nr.
115/(...) a fost denunțat de S. T. Art, obligându-se să depună o copie a procesului-verbal prin care au fost citați, după care s-a stabilit în cadrul Comisiei un alt contract colectiv de muncă, astfel contractul din 2010 nu mai produce efecte și solicită reprezentantului reclamantei să precizeze care sunt angajații și drepturile de care aceștia beneficiază în baza acelui contract.
Curtea învederează reprezentantei pârâtei intimate că astfel de cereri se formulează în cadrul probațiunii.
Reprezentanta pârâtei în continuarea susținerilor arată că, contractul a fost încheiat în anul 2007 cu valabilitate până în 2008 și posibilitatea de prelungire până în 2009. S. a solicitat în scris reluarea negocierilor însă acestea au eșuat. Cu privire la faptul că cele 53 contracte au fost prelungite, arată că acest lucru s- a făcut ca urmare a cererilor formulate de angajații care erau prezenți în țară în cursul lunii iunie. C. de muncă al reclamantei nu a fost prelungit deoarece acesta nu era în țară la acel moment și exista o cerere de suspendare a contractului de muncă pentru motive personale. Mai arată că nu s-a organizat concurs pentru prelungirea acestor contract și nici nu s-au dat probe de aptitudini. R. la postul de violonist pentru care s-a organizat concurs în luna septembrie arată că acesta a fost tot un post pe perioadă determinată, concurentul care a luat punctaj mai mare fiind angajat pe perioada (...) - (...).
Reprezentantul reclamantei recurente arată că angajatorul poate încheia contracte de muncă pe durată determinată doar pe perioada stagiunii, iar în lunile iulie - august nu este stagiune, opera fiind închisă, rezultând astfel că nu au fost respectate prevederile legale la încheierea acelui contract.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3760 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulata de reclamanta G. D.-B. în contradictoriu cu pârâta O. N. R.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul individual de munca nr. 1095 din (...) în temeiul căruia reclamanta a fost angajata pe postul de instrumentist. C. a fost încheiat pentru o perioada determinata de 3 luni, având in vedere prevederile art. 81 lit. e din Codul muncii și art. 13 din OG nr. 2..
C. individual de munca a fost modificat succesiv, atât în ce privește durata contractului cât și în ce privește funcția și salariul reclamantei. Cea din urma modificare a duratei contractului a survenit la data de (...) când părțile au convenit prelungirea contractului până la data de (...).
S-a avut în vedere prevederilor art. 30 din Codul muncii și art. 1 alin 1 din
OUG nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, în vigoare la data încheierii contractului individual de munca.
Dat fiind contextual legislativ la data de (...) dar și necesarul de personal al pârâtei, raportat la obiectul de activitate al acesteia, singura opțiune pentru angajarea unui instrumentist era aceea de încheiere a unui contract de munca pentru perioada determinate, în condițiile OG nr. 2..
S-au avut în vedere prevederile art. 13 din OG nr. 2. privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.
Ținând seama de derogările de la prevederile C. muncii, astfel cum acestea au fost reglementate prin OG nr. 2., în condițiile în care s-a menținut și înăsprit contextul legislativ nefavorabil încheierii unui contract de munca pentru perioada nedeterminata, instanța constată că pârâta a procedat deplin legal și temeinic prelungind durata contractului reclamantei prin încheierea de acte adiționale succesive.
Apare ca irelevant raportat la voința părților cu privire la durata contractului, faptul ca reclamanta a susținut o audiție anterior încheierii contractului individual de munca în condițiile în care nicio dispoziție legala nu interzicea angajatorului verificarea aptitudinilor salariatului în vederea încheierii contractului de munca pentru perioada determinata.
Pentru considerentele expuse instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. D. B. solicitândmodificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei- pârâte să încheie contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut greșit că a fost angajată fără concurs și a invocat prevederile art. 30 din Codul muncii, care sunt de altfel imperative și au fost respectate.
Termenul maxim de 24 de luni pentru care putea fi încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată, s-a împlinit la (...), când, potrivit art. 84 alin. 1 din Codul muncii (forma în vigoare la acea dată), pe postul respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 223/2008, pe care le invocă tribunalul, sunt anterioare, pentru anul 2009 și nu se aplică speței întrucât postul nu s-a vacantat, iar încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată persoanei angajate prin concurs pe perioadă determinată, pe același post, era permisă de lege.
În ce privesc dispozițiile derogatoare ale art. 13 alin. 1 din OG nr. 2., recurenta apreciază că trebuiau coroborate cu prevederile C.ui colectiv de muncă la nivel de instituție înregistrat la M. M. - D. C. sub nr. 115/(...), întrucât potrivit art. 154 din L. nr. 62/2011 (în vigoare la data încheierii celui de-al treilea act adițional), raporturile de muncă stabilite între angajatori și angajații acestora se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.
P. art. 23 pct. 3 din C. colectiv de muncă la nivel de instituție, contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni și de cel mult două ori consecutiv.
C. de muncă încheiat inițial pe perioadă determinată de 3 luni a fost prelungit apoi de 3 ori consecutiv, iar termenul de 24 luni s-a împlinit la 3..2011, așadar prin încheierea celui de-al treilea act adițional termenul legal a fost depășit. P. art. 23 pct. 7 din C. colectiv de muncă la nivel de instituție CIM pe perioadă determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni, cu excepția situației în care salariatul optează în mod excepțional pentru CIM pe perioadă determinată, formulând o cerere scrisă în acest sens către angajator. Recurenta nu a formulat o astfel de cerere.
P. art. 1 din L. nr. 168/1999 (în vigoare la data încheierii celui de-al treilea act adițional la contractul individual de muncă), raporturile de muncă stabilite între salariați și unitățile la care aceștia sunt încadrați se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.
P. art. 97 din C. colectiv de muncă la nivel de instituție, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. P. art. 30 alin. (1) din L. nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii celui de-al treilea act adițional la contractul individual de muncă), executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. P. art. 132 alin. (4) din L. nr. 62/2011, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
În concluzie, se susține că la (...) când s-a încheiat cel de-al treilea act adițional, contractul individual de muncă trebuia încheiat pe durată nedeterminată, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Pârâta O. N. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului și menținerea în întregime a sentinței ca temeinică și legală, considerând că instanța de fond în mod corect a soluționat cauza dedusă judecății.
Apreciază că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de instituție invocate de reclamantă nu pot fi aplicabile, deoarece CCMI înregistrat la
D. C. sub nr. 115/(...) a fost denunțat în luna septembrie 2010, fără ca ulterior să încheie un alt contract colectiv de muncă la nivel de instituție.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin C. individual de muncă nr. 1095 din (...) recurenta reclamantă a fost angajată pe postul de instrumentist la intimata pârâtă O. N. R. C.-N., pe perioadă determinată de 3 luni, de la data de 1 aprilie 2009 până la data de 30 iunie 2009.
Ulterior, prin actul adițional încheiat la data (...), contractul individual de muncă a fost prelungit până la 30 iunie 2010, iar prin cel de-al doilea act adițional încheiat la data de (...), contractul individual de muncă a fost prelungit până la data de 1 iulie 2011.
La data de (...), între părți s-a încheiat și un al treilea act adițional, prin care s-a convenit prelungirea contractului individual de muncă până la (...).
Prin demersul său judiciar, reclamanta a considerat că se impune obligarea angajatorului la încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în condițiile celui inițial, invocând prevederile art. 23 pct. 3 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căruia „contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni și de cel mult două ori consecutiv"; și faptul că prin prelungirea contractului de muncă inițial, termenul legal de 24 luni s-a împlinit la 31 martie 2011, fiind depășit.
Într-adevăr, prin încheierea celui de-al doilea act adițional, părțile au convenit practic o durată dotală a contractului individual de muncă mai mare de
24 luni (1 aprilie 2009 - 1 iulie 2011), fapt ce aparent ar veni în contradicție cu clauzele contractului colectiv de muncă.
Însă, pe întreg parcursul derulării raporturilor de muncă dintre părți a fost în vigoare OG 27/2007, privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum si desfășurarea activității de impresariat artistic, în cuprinsul căreia s-a prevăzut la art. 13 alin. 4 că ";Datorită specificului activității, încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată se poate face și prin derogare de la prevederile art. 80 alin. (3) și (4), respectiv ale art. 82 alin. (1) și art. 84 alin. (1) din L. nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare";.
Regulile privitoare la durata maximă legală de 24 luni a contractului individual de muncă pe durată determinată, prelungirea de cel mult 2 ori a acestui contract, încheierea a cel mult 3 contracte succesive pe perioadădeterminată și la obligativitatea încheierii unui contract pe durată nedeterminată la expirarea termenului de 24 luni sau la încetarea celui de-al treilea contract pe durată determinată, instituite de art. 80 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 1 și art. 84 alin.
1 C.muncii (în forma în vigoare la data încheierii primelor două acte adiționale) au fost preluate și în cuprinsul art. 23 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale.
Însă, dispozițiile cuprinse în art. 80 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 1 și art. 84 alin. 1 C.muncii și în art. 23 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu sunt incidente în speță, întrucât printr-un act normativ cu caracter special - art. 13 alin. 4 din OG nr. 2., aplicabil și la nivelul instituției pârâte, s-a prevăzut cu titlu de excepție, dreptul de angajatorului de a încheia contractele individuale pe perioadă determinată pentru o durată mai mare de 24 de luni și dreptul de a prelungi un contract pe durată determinat de mai mult de 2 ori.
Într-adevăr, potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziții identice fiind cuprinse și în art. 97 C. colectiv de muncă, însă în condițiile în care prevederile inserate în art. 23 din C. colectiv de muncă vin în contradicției cu dispozițiile cu caracter derogator ale OG nr. 2., se constată că pretențiile reclamantei întemeiate pe acest contract colectiv sunt nefondate, deoarece conform art. 7 alin. 1 din L. nr. 130/1996 doar contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
De asemenea, în mod nefondat se susține prin motivele de recurs că la data de 1 iulie 2011 când s-a încheiat cel de-al treilea act adițional, contractul individual de muncă trebuia încheiat pe durată nedeterminată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 84 alin. 1 din Codul muncii, republicat, în forma în vigoare la data încheieri celui de al treilea act adițional, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată pe o perioadă de cel mult 36 de luni, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 82 alin. 3 C.muncii între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
Conform art. 83 alin. 5 din C.muncii republicat, în urma modificărilor aduse prin L. nr. 4., contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare, dispoziții față de care se poate concluziona că durata maximă legală a contractelor pe durată determinată încheiate între același părți poate fi de 60 de luni, această cifră rezultând din însumarea duratei primului contract de 36 luni cu câte 12 luni pentru fiecare dintre cele două contracte succesive.
Practic, odată cu încheierea ultimului act adițional din data de 1 iulie 2011 prin care s-a convenit prelungirea duratei contractului individual de muncă, a rezultat o durată a contractului individual de muncă de 3 ani și 3 luni (1 aprilie
2009 - 1 iulie 2011), astfel încât nu se poate concluziona că ar fi existat o depășire a duratei maxime legale a contractelor de muncă încheiate pe durată determinată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. D. B. împotriva sentinței civile nr. 3760 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. S.-C. B. S. D.
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: M. F. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 3420/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2236, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
