Decizia nr. 5015/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.5015/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă B. M. împotriva sentinței civile nr. 1500 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata reclamantă S. O. P. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - avocat Contra D. M. din cadrul Baroului M. și reprezentantul intimatei - avocat V. S. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentei depune la dosar o precizare în sensul solicitării exprese în cadrul recursului de respingere a acțiunii formulate și obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs de 300 lei respectiv 500 lei.
Nefiind formulate cereri în probațiune Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentului susține recursul solicitând admiterea lui astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței atacate cu recurs, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs. Arată în esență că sumele solicitate au făcut obiectul unei executări silite, că hotărârea nu s-a schimbat pentru a avea loc întoarcerea executării și nu întreaga sumă solicitată de reclamantă a reprezentat drepturi salariale.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și păstrarea sentinței pronunțate de tribunal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1500/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC O. P. SA, îm- potriva pârâtei B. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3.167, 72 lei actualizată la data plății efective, în raport deindicele de inflație.
1
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 868/(...) pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...) s-a admis cererea reclamantei B. M. și a altor reclamanți împotriva pârâtei SC P. SA, aceasta fiind obligată să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și de C. începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Pârâta SC P. SA a fost obligată să plătească reclamanților suma de 29.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței susmenționate.
La data de (...) reclamanții din dosarul nr. (...) au solicitat T.ui M. să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/(...) în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată pârâta SC P. SA, respectiv:
• 980 lei pentru C.ul din anul 2004,
• 1.400 lei pentru Paștele și 1400 lei pentru C.ul din anul 2005;
• 1.850 lei pentru Paștele și 1.850 lei pentru C.ul din anul 2006;
• 1.850 lei pentru Paștele din anul 2007, cererea acestora fiind admisă prin încheierea din data de (...).
Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA nu a formulat recurs.
La data de (...) SC P. SA, a cărei succesoare în drepturi este reclamanta SC O. P. SA, i-a achitat pârâtei din prezenta cauză suma netă de 5.003 lei, apreciind că aceasta este suma ce o datora în baza hotărârii judecătorești, după achitarea către bugetul statului a taxelor și obligațiilor legale.
La data de (...), pârâta, alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. (...), s-a adresat executorului judecătoresc M. M. solicitând executarea silită a sentinței civile nr. 868/(...).
În dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. M. la data de (...) s-a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei SC P. SA, deschise la mai multe unități bancare pentru suma de 300.427,95 lei datorată creditorilor cu titlu de drepturi salariale suplimentare conform sentinței civile nr. 868/(...) și a încheierii din data de (...).
Debitoarea a fost înștiințată la data de (...), în conformitate cu prevederile art. 454 al. 1 Cod procedură civilă.
S-a dovedit și nu s-a contestat, că la data de (...), anterior încheierii din (...), prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului reclamanta a achitat obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr.
868/(...), de bună voie, deci anterior cererii de executare silită.
La data de (...) s-a procedat la eliberarea sumelor obținute prin executarea silită, pârâta creditor B. M., primind suma de 2.958 lei și cheltuieli de executare, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc M. M. la aceeași dată.
Faptul că reclamanta nu a formulat contestație la executare în dosarul e- xecuțional nr. 20/2009 al BEJ M. M., nu înseamnă că această poziție a sa, înlătură posibilitatea reclamantei de a recupera suma plătită în plus, în cadrul acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 256 alin. 1 C. muncii.
Potrivit art. 256 alin. 1 C. muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația de restituire instituită de acest text legal are la bază plata lucrului nedatorat.
În speță, suma de 3.167,27 lei încasată de pârâtă pe calea executării silite în condițiile în care titlul executor a fost deja pus în executare la data de (...) de
2 către reclamantă de bună voie, apare ca o plată nedatorată, astfel că instanța a apreciat întemeiată acțiunea și în consecință a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta B. M.,solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței; să se constate că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 868/(...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), s-a admis cererea pârâtei reclamantă B. M. și a altor reclamanți împotriva pârâtei SC. P. S. aceasta fiind obligata să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și de C., începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Pârâta S. P. S. a fost obligată să plătească reclamanților suma de 29.500, lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins recursul declarat de pârâta S. P. S. împotriva sentinței sus-menționate.
La data de (...) reclamanții din dosarul nr. (...) au solicitat T.ui M. să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/(...) în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată S. P. S. respectiv: 980 lei pentru C.ul din anul 2004; - 1400 lei pentru Paștele și 1400 lei pentru C.ul din anul 2005; - 1850 lei pentru Paștele și 1850 pentru C.ul din anul 2006; - 1850 lei pentru Paștele din anul 2007, această cerere fiind admisă prin încheierea din data de (...).
Împotriva acestei încheieri pârâta S. P. S. nu a formulat recurs.
La data de (...) S. P. S., a cărei succesoare în drepturi este reclamanta S. O.
P. S., i-a achitat pârâtei din prezenta cauză suma de 5.003 lei apreciind că îi datora acesteia în baza hotărârii judecătorești suma brută de 8170,27 lei.
La data de (...), pârâta alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. (...), s-a adresat executorului judecătoresc M. M., solicitând executarea silită a sentinței civile nr. 868/(...) pentru diferențele de drepturi salariale neachitate de bună voie, actualizate cu indicele de inflație, în cazul său în cuantum de 3.167,27 lei.
Pârâta B. M. a încetat raportul de muncă cu S. P. S. la data de (...).
În dosarul execuțional nr. 20/2009 a BEJ M. M. la data de (...) s-a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei S. P. S., deschise la mai multe unități bancare pentru suma de 300.427, 95 lei datorată creditorilor cu titlu de drepturi salariale suplimentare neachitate în baza sentinței civile nr.
868/(...) și a încheierii din data de (...).
Debitoarea a fost înștiințată la data de (...), în conformitate cu prevederile art. 454 al. 1 Cod procedură civilă.
Deși pretinde că obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 868/(...), lămurită prin încheierea din data de (...), a fost executată integral de bună voie la data de (...), deci anterior cererii de executare silită, debitoarea S.C P. S. nu a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. M.
Prin cererea formulată și ulterior modificată în prezentul dosar, succesoarea în drepturi a debitoarei S. P. S., S. O. P. S., solicită obligarea creditoarei pârâte, în baza prevederilor art. 256 C. muncii, la restituirea sumei de
3.167,27 lei încasate prin executare silită.
Potrivit art. 256 al 1 C. muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația de restituire instituită în
3 acest text legal are la bază plata lucrului nedatorat, reglementată prin dispozițiile art. 992-993 și art. 1092 din vechiul Cod Civil.
Așa cum reiese din cuprinsul art. 993 Cod civil, pentru a se naște obligația de restituire, plata nedatorată trebuie făcută din eroare: "acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are dreptul la repetițiune în contra creditorului".
Or, în speță, suma de 3.167,27 lei încasată de pârâtă pe calea executării silite a fost datorată conform titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Reclamanta S. O. P. S. a avut cunoștință de executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. M. și nu s-a opus acesteia, deși avea posibilitatea ca, pe calea contestației la executare, să invoce stingerea obligației de plată prin executarea de bună voie intervenită anterior hotărârii ce se executa.
Achiesând la executarea silită derulată împotriva ei, reclamanta a recunoscut implicit datoria de 3.167,27 lei față de creditoarea pârâtă B. M., astfel că solicitarea sa de restituire a sumei menționate în baza art. 256 al. 1 C. muncii, este nefondată.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și
3041 C.pr.civ.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că a executat întocmai și de bună credință dispozitivul sentinței 8., plătind sumele nete datorate recurentei, iar după încasarea sumelor legal datorate, aceasta, cu vădită rea credință, a pus în executare sentința pentru a obține în mod nelegal și plata sumelor reprezentând contribuții obligatorii la bugetul asigurărilor sociale.
Mai arată intimata că instituția achiesării la executarea silită nu există, că nu a efectuat nici un act sau fapt juridic menit a fi interpretat ca o renunțare la dreptul de a obține sumele executate în mod nelegal de către pârâtă. Faptul că O. P., din rațiuni logistice, a fost în imposibilitate de a promova în termen contestație împotriva executării silite nelegale nu poate fi asimilată unei achiesări la o hotărâre judecătorească saula o pretenție a creditorului.
Referitor la aplicabilitatea art. 256 alin. 1 codul munci intimata menționează că prin dispozitivul sentinței civile nr. 8. nu a fost obligată la plata unei sume certe, lichide și exigibile către recurentă, modul legal de punere în executare a acestei sentințe este acela al plății către salariați a sumelor nete cuvenite și virarea către bugetul statului a sumelor reprezentând contribuții sociale aferente primelor achitate.
Suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată reprezintă suma obținută de recurentă prin executarea silită ce a purtat asupra diferenței între suma brută rezultată din sentința indicată ca fiind datorată acesteia și suma efectiv plătită de P., reprezentând suma netă la care era îndreptățită în temeiul sentinței după deducerea impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii, care potrivit legii au fost reținute la sursă de P. și virate la bugetul statului, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a face aplicarea art. 256 din codul muncii, precum și al art. 992 din vechiul cod civil.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de apel constată că recursul este fondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 868 din 9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), reclamanta a fost obligată să plătească unui număr de 169 de angajați, printre care și pârâta, suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și C., începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu, actualizate în funcție de rata inflației la data
4 plății, precum și să plătească suma totală de 29.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă din data de 17 octombrie 2008 pronunțată de
Tribunalul Maramureș s-a lămurit dispozitivul hotărârii judecătorești mai sus amintite, în sensul reținut de instanța de fond.
În temeiul acestor hotărâri judecătorești, pârâta, împreună cu ceilalți salariați, au formulat cererea de executare silită înregistrată sub nr. 20/2009 la
B. E. J. M. M.
Drept urmare, s-a înființat poprirea asupra conturilor bancare ale reclamantei, iar la data de 9 februarie 2009 s-a recuperat suma totală de
335.794,01 lei reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de executare (onorariu avocat, taxe de timbru și onorariu executor).
La data de 26 februarie 2009 executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumelor recuperate în urma executării silite, recurentei pârâte fiindu-i acordate atât drepturile salariale, dar și o sumă cu titlu de cheltuieli de executare, sens în care a fost încheiat procesul-verbal depus la filele 26-27 din dosarul de fond.
Prin demersul său judiciar reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.167,27 lei, încasată de aceasta din urmă prin executare silită, susținând că aceasta este o sumă necuvenită și nedatorată, deoarece anterior a executat hotărârea plătind voluntar suma netă la care a fost obligată și a virat la bugetul de stat impozitul și contribuțiile sociale aferente.
Raportat la motivele de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că, dincolo de verificarea caracterului datorat sau nedatorat al sumei la restituirea căreia a fost obligată pârâta prin sentința atacată, dezlegarea litigiului impune stabilirea prealabilă dacă, raportat la împrejurările în care s-a făcut plata și la relevanța lor juridică, se poate solicita restituirea, în condițiile în care nu s-a uzat de instrumentul juridic specific pentru opunerea la executare, respectiv, contestația la executare.
În această analiză Curtea reține că în situația încălcării unor prevederi legale în cadrul executării silite, persoana interesată are posibilitatea să sesizeze instanța de executare, urmărind să obțină anularea actelor de executare silită contrare legii, iar mijlocul procedural pe care legea îl pune, în acest scop, la dispoziția celui interesat este contestația la executare, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 399 și urm. C.
În ceea ce îl privește pe debitor, contestația la executare reprezintă singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea unor drepturi și pentru exercitarea controlului judecătoresc asupra legalității măsurilor dispuse de executorul judecătoresc, în ultima fază a procesului civil, aceea a executării silite. Astfel, potrivit art. 399 alin. 1 C. "împotriva executării silite însăși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare". De asemenea, potrivit art. 61 din Legea nr.
188/2000: "Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. de procedură civilă".
În situația în care debitorul pierde termenul de contestație, acesta nu mai are posibilitatea conferită cu titlu de excepție de art. 401 alin. 3 C. doar terțelor persoane, de a putea recurge și la calea procedurală a unei cereri separate, în ipoteza în care ele nu au introdus contestația la executare înăuntrul termenului legal.
Așadar, controlul instanței la cererea creditorului sau debitorului cu privire la actele de urmărire silită se declanșează doar în cazul aceștia formulează contestație împotriva actelor de executare.
5
Așa cum a arătat și reclamanta prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată în fața instanței de fond, contestația la executarea propriu- zisă poate privi nerespectarea formelor pentru investirea cu formulă executorie, nerespectarea condițiilor prevăzute pentru încunoștințarea debitorului, prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, invocarea compensației legale, precum și alte motive de nulitate, însă reclamanta omite a arăta faptul că pe calea contestației se poate invoca și faptul că debitorul și-a executat de bunăvoie obligația înscrisă în titlul executoriu, aceasta fiind una dintre apărările de fond, ce privesc cauze de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ce au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii și pot fi invocate în cadrul contestației.
Deși nu există nici un text de lege explicit care să interzică solicitarea restituirii unei sume, prin ipoteză executate silit și care tot ipotetic, nu era datorată, fiind achitată de bună voie anterior începerii executării silite, Curtea notează că o atare cerere nu poate fi primită întrucât se întemeiază pe invocarea propriei culpe, aceea de a nu fi uzat în termen de calea de atac specifică împotriva unei executări silite afirmate ca superflue. Or, nemo propriam turpitudinem allegans.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii ar semnifica admiterea unei contestații la executare în afara termenului imperativ impus de art. 401 C., ceea ce nu se poate dispune.
Ca urmare, efectul neformulării în termen a unei contestații la executare este același cu cel al unei achiesări din partea reclamantei la justețea plății cerute pe această cale de către pârâtă, situație în care reclamanta nu mai poate susține caracterul nedatorat al acestei plăți și să ceară întoarcerea ei, fără a periclita în mod inacceptabil stabilitatea circuitului civil și protecția de care se bucură lucrul judecat și executat.
Împrejurările invocate de reclamanta intimată în sensul că a fost în imposibilitate de a promova contestația la executare din rațiuni logistice sau datorită numărul mare de reclamanți nu sunt de natură a justifica răsturnarea prezumției de legalitate a executării silite necontestate în termen; acestea puteau fi eventual invocate în cadrul unei cereri de repunere în termenul de formulare a contestației la executare, pentru a putea produce efect. În plus, aceste împrejurări nu au o asemenea anvergură, încât să fie asimilabile unui caz de forță majoră și nici nu exclud culpa recurentei, pentru a se putea trece în domeniul cazului fortuit și a putea fi invocate fără încălcarea principiului indicat mai sus, nemo propriam turpitudinem allegans.
Constatând astfel că nu sunt întrunite în cauză condițiile impuse de art. 256 C. muncii pentru restituirea sumelor nedatorate, în temeiul art. 312 alin. 1-
3, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
În baza art. 274 C., intimata reclamantă va fi obligată la plata sumei de 800 lei favoarea recurentei pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanțele depuse la dosar (fila
44 dosar fond și fila 17 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
6
Admite recursul declarat de pârâta B. M. împotriva sentinței civile nr.1500 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta S. O. P. S. în contradictoriu cu pârâta B. M.
Obligă pe intimata S. O. P. S. să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
7
| ← Decizia nr. 2795/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
