Decizia nr. 1829/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1829/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din: P.: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva sentinței civile nr. 2183 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâtul C. M., privind și pe pârâtul intimat C. N. PENTRU C. D., având ca obiect alte cereri.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 24 aprilie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamanta G. Ana D. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., în calitate de director al C. T. T. B. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea calificativului „nesatisfăcător";, aferent activității pe anul 2010, adus la cunoștința reclamantei prin adresa nr. 1359 din (...) și menținut prin adresa nr. 1837 din (...); obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 10.000 lei, pentru prejudiciul moral suferit, cauzat de influența negativă a calificativului acordat, de frustrările provocate de nepunerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate, de comportamentul abuziv și umilitor al pârâtului, prin care au fost profund afectate prestigiul, onoarea, demnitatea, imaginea publică și reputația profesională a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii formulate reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 1359 din data de (...), pârâtul i-a adus la cunoștință faptul că a obținut calificativul „nesatisfăcător"; pentru activitatea desfășurată în anul 2010, în urma punctajului de 3 punte obținute.
Între părți s-au derulat mai multe conflicte de muncă.
În urma unui proces care a demarat la 1 iunie 2008, instanța de judecată a dat câștig de cauză reclamantei, care urma să fie repusă în drepturile avute anterior, respectiv în funcția de conducător al comportamentului financiar contabil.
E.a reclamantei pe anul 2010 s-a făcut cu toate că acesteia i s-au luat sarcinile pe care le avea, respectiv de a aduna abonamentele de la elevi. Prin urmare, din culpa pârâtului, reclamanta nu a avut niciun fel de activitate în anul
2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 82, coroborat cu art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă.
Pârâtul C. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că procedura de evaluare a performanțelor individuale ale personalului nedidactic și auxiliar a respectat în totalitate prevederilor legale în materie, respectiv H. nr.7., L. nr. 3., L. nr.284/2010 precum și Ordinul nr. 3860/(...) transmis unităților de învățământ de către M. E., C., T. și S.
A., conform procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajaților nr. 805/(...), într-o primă etapă s-a constituit o comisie de evaluare a posturilor existente în unitate. În etapa a doua, comisia a procedat la întocmirea fișei de evaluare și la determinarea punctajelor minime, respectiv maxime în funcție de criteriile de evaluare (conform anexei nr. 1 la H. 7.), pentru fiecare post existent în unitate. După calcularea punctajelor medii (media aritmetică a punctajelor minime și maxime), s-a obținut ierarhizarea posturilor, pe structura de organizare a instituției.
Fișele de evaluare au fost întocmite conform anexei nr. 3 la H. nr. 7., pentru fiecare angajat. Procedura de măsurare și evaluare a performanțelor profesionale s-a aplicat fiecărui angajat, în raport cu cerințele postului ocupat, respectiv notarea s-a făcut în limitele minime și maxime ale postului (rezultate în urma evaluării posturilor).
Reclamanta cu rea credință înțelege să invoce nelegalitatea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale, deoarece pe perioada desfășurării evaluării reclamanta a fost singurul angajat care a refuzat întocmirea și depunerea raportului de autoevaluare. De altfel, prin răspunsul nr. 986/(...), i s-au prezentat reclamantei consecințele neîntocmirii raportului de evaluare.
Prin adresa nr. 1298/(...), Comisia de evaluare a luat act de faptul că raportul de autoevaluare întocmit de reclamantă și înregistrat sub nr. 1279/(...), nu răspunde solicitărilor Comisiei de E., fiind de fapt o înșiruire de adrese înregistrate pe parcursul anilor 2010, respectiv 2011, nicidecum prezentarea activității desfășurate de d-na G. D., sens în care i-a fost acordat un punctaj de 3 puncte.
Punctajul total obținut în fișa de evaluare s-a folosit la calcularea coeficientului de multiplicare corespunzător performanței profesionale individuale realizate de fiecare salariat în parte pentru postul pe care îl ocupa (formula din Cap. IV, art. 27 din H. 7.). În urma acestei proceduri reclamanta a obținut calificativul „Nesatisfăcător"; și un punctaj de evaluare minim.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de (...) (filele 87-90), reclamanta a chemat în judecată și pe pârâtul C. N. pentru C. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că toate actele care stau la baza evaluării aferente anului 2010 sunt întocmite cu rea-credință, în mod defectuos și aduc prejudicii reclamantei; să constate că reclamanta este hărțuită, abuzată la locul de muncă și este o victimă a discriminării; să constate că prin aceste acte întocmite în mod nelegal și abuziv i s-a îngrădit reclamantei dreptul la o retribuție pe măsura capacității și experienței sale profesionale, la ora actuală beneficiind de minimum de retribuție de 698 lei, după 29 de ani de muncă, fără să fi avut vreodată o sancțiune sau să fi produs vreun prejudiciu instituției; să constate că prin aceste acțiuni abuzive i s-a îngrădit dreptul reclamantei la întocmirea dosarului pentru gradație de merit; să oblige pârâtul să plătească sub formă de despăgubiri contravaloarea gradației de merit pe toată perioada începând cu anul 2011; să constate că s-a anexat laîntâmpinarea depusă fișa postului falsificată; să constate că i s-au adus reclamantei grave acuzații cum că a refuzat să lucreze sau să întocmeascăraportul de autoevaluare; să constate constituirea nelegală a C. de A. și, pe cale de consecință, să constate nulitatea tuturor actelor emise de acest C. de A.
În motivare reclamanta a arătat că prin adresa nr. 912 din (...) a argumentat faptul că nu poate să întocmească un raport de autoevaluare, din moment ce nu are atribuții de serviciu.
În perioada 29 martie - 2 aprilie 2011 a avut loc o verificare din partea
Corpului de control al ministrului, care a constatat că documentele întocmite nu sunt înregistrate în conformitate cu dispozițiile legale, precum și constituirea nelegală a consiliului de administrație.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de (...) (filele 112-115), reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata contravalorii gradației de merit începând cu luna iulie 2011 pe o durată de 5 ani, întrucât prin acordarea calificativului „nesatisfăcător"; reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a-și întocmi dosarul pentru obținerea gradației de merit.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2183/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D., invocată de instanță din oficiu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D., în contradictoriu cu pârâtul C. N. pentru C. D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D., în contradictoriu cu pârâtul C. M., în calitate de director al C. T. T.
A fost anulat calificativul nesatisfăcător acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2010, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajaților.
A fost obligat pârâtul C. M. la plata către reclamanta G. Ana D. a sumei de
1.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
Au fost respinse celelalte cereri formulate.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. N. pentru C. D. instanța a reținut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâtul C. N. pentru C. D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoana acestuia și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, atâta timp cât nu s-a probat discriminarea reclamantei în raport de alte persoane aflate într-o situație identică sau comparabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între părți s-au derulat mai multe conflicte de muncă, soluționate prin hotărârile judecătorești depuse la dosar.
A., prin sentința civilă nr. 248 din data de 6 martie 2009, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul G. Ș. T. B. M., în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. și S. și G. Ana-D., prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 14/2008 a C. central de disciplină.
Prin sentința civilă nr. 302 din data de 20 martie 2009, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. T. B. M., prin care s-a solicitat anularea deciziilor de sancționare disciplinară nr. 1046/(...), nr. 1047/(...) și nr.1048/(...), ca urmare a revocării acestora prin decizia nr. 56 din (...), emisă de către pârât ulterior înregistrării contestației pe rolul T. M..
Prin sentința civilă nr. 611 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea G. Ana D. împotriva deciziei nr. 1 din (...), emisă de intimatul G. Ș. T. B. M., s-a constatat nulitatea absolută a acestei decizii și a fost obligat intimatul la plata diferenței de salariu ce a fost reținută, ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, începând cu luna februarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 92 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis contestația formulată de contestatoarea G. Ana D., în contradictoriu cu intimatul G. Ș. T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 81 din (...), emisă de intimat, prin care i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea disciplinară a diminuării salariului de bază pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data de (...) și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale reținute ca urmare a aplicării deciziei de sancționare.
Prin sentința civilă nr. 783 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D. și a fost obligat pârâtul G. Ș. T. B. M. să îi plătească acesteia contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta B.-B. M. și retur.
Prin sentința civilă nr. 1458 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)9, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea G. Ana D., în contradictoriu cu intimatul G. Ș. T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 253 din data de (...) de sancționare disciplinară a contestatoarei, a fost obligat intimatul la plata către aceasta a drepturilor salariale reprezentând diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 1 octombrie 2009, precum și la plata drepturilor salariale aferente zilelor de 8 septembrie 2009, 20 noiembrie 2009 și
15 ianuarie 2010.
Prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., s-a dispus, la solicitarea reclamantei
G. Ana D., anularea deciziei nr.637 din (...), emisă de pârâtul G. Ș. T. B. M., care a fost obligat să plătească reclamantei sporul de 25% pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu începând cu data de (...) și până la pronunțarea hotărârii.
Prin decizia nr. 199/R/2011 a C. de A. C., s-a dispus anularea calificativului nesatisfăcător acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2009, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajaților și a fost obligat pârâtul G. Ș. T. B. M. să efectueze evaluarea performanțelor profesionale individuale ale reclamantei pentru anul
2009, în raport de atribuțiile și sarcinile stabilite prin fișele postului din (...) și
(...).
Prin sentința penală nr. 1730 din data de 16 august 2011, pronunțată de
Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...), a fost admisă plângerea formulată de petenta G. Ana D. împotriva rezoluției din (...), pronunțată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2982/P/2010, menținută prin rezoluția prim-procurorului P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare din (...), în dosar nr.439/II/2/2011, care au fost desființate, iar cauza trimisă P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare în vederea redeschiderii urmăririi penale și continuarea cercetărilor.
Reclamanta a solicitat în repetate rânduri punerea în aplicare a acestor hotărâri judecătorești, astfel cum rezultă din conținutul adreselor depuse la dosar.
De asemenea, reclamanta a solicitat repartizarea unor sarcini de serviciu, astfel cum rezultă din adresa nr. 1831 din (...) (fila 100), adresa nr. 2435 din (...) (fila 101), adresa nr. 860 din (...) (filele 102-104), adresa nr. 975 din (...) (fila 105),adresa nr. 1149 din (...) (fila 106), adresa nr. 164 din (...) (filele 118-119), adresa nr. 8158 din (...) (filele 120-121), adresa nr. 461 din (...) (filele 122-123), adresa nr. 498 din (...) (fila 124).
Pârâtul nu a făcut dovada contrară acestor susțineri, cu toate că, potrivit art.272 din Codul muncii, sarcina probei îi incumbă, angajatorul fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Potrivit art. 41 alin.1 din Constituția României, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, principiu care este reluat și în cuprinsul art. 3 C. muncii.
De asemenea, art. 23 pct. 1 din Declarația universală a drepturilor omului statuează că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a profesiei și a felului muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de prestare a acestei munci.
Analizând probele administrate în cauză, înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că pârâtul a încălcat dreptul la muncă al reclamantei, activitatea acesteia neputând fi evaluată în mod legal pentru anul 2010, în condițiile în care nu i-au fost repartizate sarcini de serviciu, aspect necontestat.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. M., în calitate de director al C. T. T. și a dispus anularea calificativului nesatisfăcător acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2010, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajaților.
În temeiul art. 253 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
T. a apreciat că sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de lege pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului pentru prejudiciul moral cauzat reclamantei prin acordarea calificativului nesatisfăcător, cu toate că nu i- au fost atribuite sarcini de serviciu, prin sancționarea disciplinară abuzivă în mod repetat a acesteia, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar, prin nepunerea în executare a hotărârilor irevocabile pronunțate, toate acestea lezând prestigiul, onoarea, demnitatea, imaginea publică și reputația profesională a reclamantei.
Instanța a apreciat suma de 1000 lei ca reprezentând o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.
În ceea ce privește capetele de cerere din cuprinsul precizării de acțiune din
(...), privind constatarea faptului că toate actele care au stat la baza evaluării reclamantei aferente anului 2010 sunt întocmite cu rea-credință, în mod defectuos și aduc prejudicii reclamantei, constatarea faptului că reclamanta este hărțuită, abuzată la locul de muncă și victimă a discriminării, constatarea faptului că prin actele întocmite în mod nelegal și abuziv s-a îngrădit dreptul reclamantei la o retribuție pe măsura capacității și experienței sale profesionale, constatarea faptului că s-a anexat la întâmpinarea depusă fișa postului falsificată și a faptului că s-au adus reclamantei acuzații grave, respectiv ea a refuzat să lucreze sau să întocmească raportul de evaluare, tribunalul le-a apreciat ca fiind inadmisibile în maniera în care au fost formulate.
În raport de prevederile art. 111 C.pr.civ., instanța a reținut că acțiunea nu poate fi formulată pentru constatarea existenței unei stări de fapt și nici dacă reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în realizare.
Reținând că din probele administrate în cauză nu a rezultat că acordarea unui alt calificativ ar fi condus în mod automat la îndreptățirea reclamantei la gradația de merit, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la contravaloarea acestuia pe o durată de 5 ani.
Cu privire la capetele de cerere privind constatarea constituirii nelegale a C. de A. și a nulității tuturor actelor emise de acesta, tribunalul a reținut că obiectul acestei cereri nu este suficient determinat, nefiind indicate actele a căror nulitate se solicită, iar, pe de altă parte, nu au fost dovedite motivele de nulitate, astfel încât au fost respinse.
În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reținând că efectuarea și cuantumul acestora nu au fost probate cu documente justificative.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta G. Ana D., cât și pârâtul C. M.
Prin recursul formulat, reclamanta G. Ana D. a solicitat modificarea în partea sentinței recurate, în sensul obligării intimatului pârât la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În motivarea recursului a arătat că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtului pentru prejudiciul moral cauzat, însă consideră că în mod incorect a apreciat instanța suma de 1000 lei ca reprezentând o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat.
Menționează recurenta că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de
10000 lei pentru prejudiciul moral suferit deoarece i-au fost afectate profund prestigiul, onoarea, demnitatea, imaginea publică, reputația profesională.
Prin recursul declarat, pârâtul C. M. a solicitat ca în temeiul art. 312 alin. 1teza 1, 312 alin. 2 C.pr.civ., modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul pârât a arătat că prin acțiunea introductivă de instanța reclamanta nu a contestat fișa de evaluare, din considerentele expuse reținându-se doar ca aceasta este nemulțumită de evaluare.
Invocarea de către reclamanta a existentei unei Plângeri penale formulate împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu nu are de asemenea relevanță în prezenta cauză, deoarece prin R. pronunțata la data de (...) in dosar nr. 29B2/P /2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, întrucât fapta ce a făcut obiectul urmăririi penale nu a fost săvârșita de recurent.
Așa cum a rezultat din înscrisurile pe care le-a depus in probațiune, evaluarea justifică luarea deciziilor cu caracter administrativ legate de promovări, menținerea unui post, restructurări de personaj, demitere sau transfer. Criteriile de evaluare a performantelor profesionale individuale sunt prevăzute art.5) lit. c) din L. nr.248/2010: cunoștințe si experiența: complexitate, creativitate si diversitatea activităților; judecata si impactul deciziilor; influenta, coordonare si supervizare; contacte si comunicare; condiții de munca; incompatibilități si regimuri speciale.
Procedura de evaluare a performantelor individuale ale personalului nedidactic si auxiliar a respectat in totalitate prevederile legale in materie, respectiv H. 7. L. nr.3., L. nr.284/2010 precum si Ordinul nr.3860/(...) transmis unităților de învățământ de către M. E., C., T. si S.
Instanța de fond greșit se prevalează in motivare de dispozițiile cuprinse in
Sentințele civile pronunțate in alte dosare care s-au soluționat anterior prezentului dosar, deoarece obiectul dedus judecății a fost acela cu privire la anularea calificativului obținut de către intimata reclamanta pentru anul 2010.
A., conform procedurii de evaluare a performantelor profesionale individuale ale angajaților nr.805/(...), intr-o prima etapa s-a constituit o comisie de evaluare a posturilor existente in unitate. Sens in care reținerea de către instanța de fond a faptului ca in speța ar fi întrunite condițiile prevăzute de legepentru antrenarea răspunderii patrimoniale a directorului unității de învățământ este nelegală, atât timp cât această procedură de evaluare s-a efectuat de către o comisie de evaluare.
In etapa a doua comisia a procedat la întocmirea fișei de evaluare si la determinarea punctajelor minime, respectiv maxime in funcție de criteriile de evaluare, pentru fiecare post existent in unitate. După calcularea punctajelor medii s-a obținut ierarhizarea posturilor, pe structura de organizare a instituției.
Fisele de evaluare au fost întocmite pentru fiecare angajat.
Procedura de măsurare si evaluare a performantelor profesionale s-a aplicat fiecărui angajat, in raport cu cerințele postului ocupat, respectiv notarea s-a făcut in limitele minime si maxime ale postului (rezultate in urma evaluării posturilor).
Reclamanta cu rea-credință înțelege să invoce nelegalitatea procesului de evaluare a performantelor profesionale individuale, deoarece, așa cum rezulta si din corespondența avută cu aceasta pe perioada desfășurării evaluării (a se vedea in acest sens Nota informativa nr.986/(...), Nota informativa nr. 1001/(...)) reclamanta a fost singurul angajat care a refuzat întocmirea si depunerea raportului de autoevaluare. De altfel prin răspunsul nr. 986/(...) i s-au prezentat reclamantei consecințele neîntocmirii raportului de autoevaluare.
Prin adresa nr. 1298/(...) Comisia de evaluare a luat act de faptul ca raportul de autoevaluare întocmit de intimata reclamanta si înregistrat sub
1279/(...) nu răspunde solicitărilor Comisiei de E., fiind de fapt o înșiruire de adrese înregistrate pe parcursul anilor 2010, respectiv 2011, nicidecum prezentarea activității desfășurate de Dna G. D., sens in care i-a fost acordat un punctaj de 3 puncte.
Punctajul total obținut in fisa de evaluare, s-a folosit la calcularea coeficientului de multiplicare corespunzător performanței profesionale individuale realizate de fiecare salariat in parte pentru postul pe care îl ocupa. In urma acestei proceduri reclamanta a obținut calificativul „Nesatisfăcător" si un punctaj de evaluare minim.
Conform prevederilor legale fiecare angajat are dreptul să conteste evaluarea și, respectiv, punctajul total rezultat, iar contestația se depune la secretariatul unității școlare in termen de 5 zile de la comunicare, si se soluționează în prezenta părților de către conducătorul imediat superior persoanei care a decis asupra evaluării finale contestate, în termen de 10 zile.
Contestația formulata de către reclamanta a fost soluționată la data de (...), fiind menținut calificativul "Nesatisfăcător".
Subliniază recurentul că întreaga procedura de evaluare a personalului din cadrul instituției a fost legala, reclamanta fiind singurul angajat nemulțumit de modalitatea de evaluare si de calificativul obținut.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, hotărârea instanței de fond este nelegala prin prisma obligării pârâtului la plata unor daune morale in cuantum de 1.000 lei raportat la prevederile art.1349 cod civil privind răspunderea delictuală.
Analizând starea de fapt prezentată, apreciază ca nu sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale așa cum acestea rezulta din prevederile legale menționate. A., in ceea ce privește existenta faptei ilicite ca manifestare exterioara de voința, aceasta este pusa la îndoiala, având in vedere ca așa zisa activitatea generatoare de prejudicii, respectiv emiterea unei dispoziții, nu are natura unei fapte ilicite in sensul dispozițiilor legale in materie. A. pârâtul nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
In legătura cu prejudiciul cauzat reclamantei, solicita sa se constate caracterul incert al acestuia, atât in privința existentei, cat si a posibilităților de evaluare.
Apreciază că nu există nici culpa pârâtului, întrucât acesta si-a îndeplinit întocmai obligațiile de serviciu. A. vinovăția sa este necesar a fi dovedita, ea nu poate fi prezumata, trebuind sa îmbrace forma intenției.
În cauză nu a fost probată nici culpa paratului, nici legătura de cauzalitate dintre fapta imputată lui de către reclamanta si presupusul prejudiciu suferit de către aceasta.
Pentru angajarea răspunderii pârâtului trebuie dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, motivele invocate de reclamanta în susținerea acțiunii promovate, relative la răspunderea civilă a directorului unității de învățământ și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanță.
În drept, recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 C.pr.civ. și ale art. 3041 C.pr.civ..
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea de A.constată următoarele:
În ce privește excepția tardivității recursului declarat de pârât Curtea de A. reține că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 41 dosar fond) pârâtul și-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului ales, respectiv la S. „. & A., însă din dovada de comunicare a sentinței către pârât (fila 198 dosar fond) rezultă că aceasta a fost comunicată la sediul unității de învățământ, actul de procedură fiind îndeplinit prin afișare.
În raport de această situație și având în vedere dispozițiile art. 93 Cod procedură civilă, Curtea de A. apreciază că nu se poate reține o comunicare valabilă a hotărârii către pârât la sediul unității de învățământ, astfel că se reține că termenul de exercitare a căii de atac nu a început să curgă de la data menționată în dovada respectivă.
În consecință, în lipsa dovezii comunicării hotărârii primei instanțe la domiciliul ales, Curtea reține că recursul declarat de pârât la data de (...) a fost promovat în termenul legal.
Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile recurentului pârât în ceea ce privește soluția instanței de fond de anulare a calificativului nesatisfăcător acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2010, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajaților.
În acest sens se reține ca aspect preliminar faptul că reclamanta a chemat în judecată pârâtul C. M., în calitate de director și președinte al C. de administrație al C. T. T. B. M.
În raport de prevederile art. 14 din Codul muncii Curtea reține că unitatea de învățământ cu personalitate juridică al cărei salariat este reclamanta, respectiv C. T. T., are calitatea de angajator al reclamantei.
Chiar dacă atribuțiile concrete de efectuare a procedurii de evaluare a activității profesionale și de acordare a calificativului, respectiv de soluționare a contestațiilor, revin conducătorului unității de învățământ și comisiei constitute în acest scop, Curtea reține că evaluarea activității profesionale este un act al angajatorului, astfel că și contestarea acesteia în fața instanței de judecată se impune a fi judecată în contradictoriu cu angajatorul.
Cum pârâtul C. M. are calitatea de director al unității de învățământ menționate, se reține că acesta a stat în proces în calitate de reprezentant al angajatorului reclamantei, astfel că sub aspectul acestui capăt de cerere se apreciază că hotărârea pronunțată este opozabilă angajatorului, care a fost reprezentat în cauză prin reprezentantul său legal.
Curtea constată că instanța de fond a anulat calificativul acordat reclamantei în urma evaluării activității pe anul 2010 pentru considerentul că activitatea reclamantei nu a putut fi evaluată în mod legal pentru anul 2010 întrucât acesteia nu i-au fost repartizate sarcini de serviciu, aspect necontestat de pârât.
Prin motivele de recurs recurentul reiterează aspectele invocate și în primă instanță referitoare la procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale, susținând că întreaga procedură de evaluare a personalului din cadrul unității de învățământ a fost legală, însă nu formulează nici o critică referitoare la aspectul principal reținut de instanța de fond în fundamentarea soluției de anulare a calificativului acordat în urma evaluării, respectiv acela că în cursul anului 2010 reclamantei nu i-au fost repartizate sarcini de serviciu.
Din actele dosarului Curtea reține că prin adresa nr. 886/(...) emisă de C.
T. T. (fila 14 dosar fond) s-a solicitat reclamantei întocmirea raportului de autoevaluare pe anul 2010, menționându-se ca în acest raport să aibă în vedere următoarele: gradul de îndeplinire a standardelor de performanță - exprimat prin rezultate măsurabile ale activității sale; asumarea responsabilității, care implică pentru activitatea de conducere evaluarea nivelului, a riscului decizional, a modului de comunicare, a lucrului în echipă, comportamentului managerial, iar pentru activitatea de execuție: evaluarea gradului de implicare în executarea atribuțiilor de serviciu, rapiditatea intervențiilor, comportamentul la presiuni interioare și exterioare; - adecvarea la complexitatea muncii - exprimată prin nivelul activităților de concepție, de analiză, de sinteză și de rutină; - inițiativă și creativitate.
Totodată, s-a solicitat reclamantei să întocmească planul managerial personal, prin care să precizeze activitățile pe care și le propune să le realizeze în anul 2011.
Ca răspuns la această solicitare, reclamanta a adresat un memoriu către directorul adjunct al instituției, coordonator al comisiei de evaluare, prin care arăta că fișa postului nu a fost întocmită conform dispozițiilor legale și că până la data de (...) a îndeplinit sarcina de a aduna abonamente de la elevi și de întocmi tabelele de plată aferente acestora, însă începând cu data de (...) nu a mai primit nici aceste sarcini, reclamanta precizând că a solicitat prin mai multe adrese oficiale sarcini de serviciu, însă nu a primit nici un răspuns.
În raportul de autoevaluare depus la data de (...) la comisia de evaluare (filele 17-18 dosar fond) reclamanta și-a acordat calificativul maxim la fiecare dintre criteriile menționate în adresa nr. 886/2011, menționând totodată că i-a fost îngrădit dreptul la muncă și nu i se dă de lucru, deși a solicitat în repetate rânduri acest lucru, prin adrese oficiale care au fost indicate în raportul respectiv.
Din fișa de evaluare a activității reclamantei pe perioada (...)-(...) (filele 71-
73 dosar fond) rezultă că s-a acordat reclamantei un punctaj total de 3 puncte, fiindu-i acordate 2 puncte la indicatorul - R. regulilor de protecția muncii în școală și 1 punct la indicatorul - P.
Din procesul verbal al comisiei de evaluare nr. 1299/(...) rezultă că la acordarea calificativului s-a avut în vedere faptul că raportul de autoevaluare este lacunar și nu răspunde solicitărilor comisiei de prezentare a activității desfășurate în anul 2010.
Din raportul de autoevaluare Curtea reține însă că salariata reclamantă a indicat faptul că în cursul anului 2010 „nu i s-a dat de lucru";, astfel că este evident că reținerea comisiei de evaluare referitoare la faptul că reclamanta nu și-a prezentat activitatea desfășurată în cursul anului 2010 nu putea constitui fundament pentru acordarea punctajului 0 la toate celelalte criterii menționate înfișa de evaluare, câtă vreme nu s-a constatat că reclamanta a avut sarcini de serviciu, pe care, eventual, să se constate că nu și le-a îndeplinit.
Și prin contestația adresată C. de administrație al C. T. T. reclamanta a invocat același aspect privind faptul că nu i se dă de lucru, reclamanta contestând și faptul că la evaluarea performanțelor pentru anul 2010 nu s-a ținut cont de punctajul pe care și l-a acordat la autoevaluare.
Având în vedere că nici prin recursul de față recurentul nu contestă susținerile reclamantei în sensul că nu i-au fost repartizate sarcini de serviciu în cursul anului 2010 și nu arată care sunt sarcinile de serviciu ale reclamantei a căror neîndeplinire s-a reținut în vederea acordării punctajului 0 în fișa de evaluare a activității, Curtea de A. apreciază că în mod temeinic a reținut instanța de fond că reclamantei nu i-au fost repartizate sarcini de serviciu în cursul anului 2010, iar în lipsa analizei sarcinilor concrete de serviciu care trebuiau îndeplinite de către reclamantă, evaluarea activității profesionale a acesteia nu poate fi considerată ca fiind legală.
În ce privește modul de soluționare a cererii formulate de reclamanta G.
Ana D. având ca obiect acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale, Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a obligat pârâtul C. M. la plata către reclamanta G. Ana D. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
În motivarea acestei soluții instanța a reținut incidența prevederilor art. 253 din Codul muncii republicat, care reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului pentru prejudiciul material sau moral cauzat salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Însă, astfel cum s-a arătat mai sus, calitatea de angajator al reclamantei aparține unității de învățământ, respectiv C. T. T., unitate cu personalitate juridică.
Spre deosebire de cele reținute anterior privitor la anularea calificativului de evaluare profesională, în ce privește capătul de cerere având ca obiect despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul moral suferit, nu se poate considera că dispoziția de obligare a pârâtului C. M. (chiar în calitate de director al unității de învățământ) la plata de despăgubiri către reclamantă este echivalentă cu obligarea unității de învățământ înseși la plata acestor despăgubiri.
În raport de modul ambiguu de formulare a acțiunii „împotriva pârâtului C. M., director și președinte al C. de A. al C. T. T., deși a fost posibilă interpretarea cererii de chemare în judecată ca îndreptată împotriva angajatorului - unitate școlară pentru petitul vizând evaluarea, nu același lucru se poate face cu privire la petitul privind plata daunelor morale, întrucât în motivarea acestei cereri reclamanta invocă atitudini pe care le atribuie direct directorului, nefiind clar dacă vizează persoana acestuia sau fapte ale angajatorului, reprezentat prin director.
Văzând și considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea acestui capăt de cerere și având în vedere și faptul că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al cererii privind acordarea de despăgubiri, Curtea de A. apreciază că în cauză era necesar ca instanța de fond să clarifice dacă reclamanta a înțeles să solicite despăgubiri de la pârâtul C. M., pentru pretinsele fapte ale acestuia sau dacă a înțeles să solicite antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru prejudiciul moral care a susținut că i-a fost cauzat.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, deși aparent există o cercetare pe fond a acestui capăt de cerere, ea nu poate fi considerată ca efectivă, în lipsa clarificării aspectului privitor la persoana despre care se afirmă că are calitate procesuală pasivă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și alin. 5 cod procedură civilă, Curtea de A. apreciază că sub acest aspect se impune admiterea recursurilor declarate de părți și casarea în parte a sentinței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va solicita reclamantei precizări conform celor de mai sus, iar în raport de acestea va proceda la soluționarea acestui capăt de cerere cu aplicarea dispozițiilor legale incidente.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 și art. 276 cod procedură civilă, având în vedere că recurentul pârât este partea căzută parțial în pretenții, Curtea de A. va obliga pe acest recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 80 de lei aferente recursului, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată justificate în recurs, conform dovezilor depuse la filele 27 și 28 din dosar, urmând ca diferența de cheltuieli să fie avute în vedere de instanța de fond, în raport modul de soluționare a capătului de cerere trimis în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta G. ANA D. și recursul declarat de pârâtul C. M. în calitate de director al C. T. T. împotriva sentinței civile nr. 2183 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la aceeași instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimatul pârât să plătească recurentei reclamante suma de 80 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
P. JUDECĂTORI
D. G. G.-L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 4123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2044/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
