Decizia nr. 5044/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5044/R/2012
Ședința publică din data de 5 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN și de către pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 9859 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. Ș. PENTRU E. I. C.-N. și G. S. C.-N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulată de S., modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrii de sindicat încadrați la unitatea de învățământ pentru perioada (...) - (...), pentru drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., arătând în motivare că în sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă, astfel că drepturile salariale aferente lunii martie 2009 se achită în perioada 5-15 aprilie
2009, termenul de prescripție de 3 ani raportându-se la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la momentul în care urmau să fie acordate anumite drepturi salariale, instanța de fond apreciind greșit starea de fapt dedusă judecății. Cu privire la recursul pârâtului C. J. C. solicită respingerea acestuia, motivat pe faptul că acesta ordonator principal de credite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9859 din 27 septembrie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului materialla acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii în contradictoriu cu pârâții C. Ș. PENTRU E. I., G. S. și C. J. C..
Pârâtul C. Ș. PENTRU E. I. a fost obligat în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat C. V. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâta G. S. în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și la plata către membra de sindicat M. L. A. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâtul C. J. C. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, anterior Curtea
Constituțională prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG
15/2008 este constituțională, s-a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Conform Deciziei nr.3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr.12., nr.842/(...) și nr.989/(...), prevederile O.G.nr.15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr.2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis în parte cererea acestuia, în conformitate cuprevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.268 lit. c și art.269 din Codul Muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru cei reprezentați de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs S. L. DIN Î. P. C.EAN și pârâtul
C. J. C..
S. L. DIN Î. P. C.EAN a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrilor de sindicat pentru perioada (...) - (...).
În motivare, s-a arătat că instanța a admis prescripția dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...).
Instanța a admis excepția prin raportare la faptul că acțiunea a fost înregistrată în data de (...).
Recurenta apreciază ca fiind greșită poziția instanței, deoarece termenul de
3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii martie 2009 se achită în perioada 5-15 aprilie 2009.
Apreciază că momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariului, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În practica judiciară s-a statuat că în ipoteza drepturilor bănești cu caracter de continuitate care nu au fost acordate și care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată în parte.
Pârâtul C. J. C. a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Temeinicia excepției rezultă din cuprinsul art.167, alin. 1 din L. învățământului nr.84/1995, art.7, alin.3 din L. nr.84/1995, art. 48, alin. 1-4 din L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Având în vedere faptul că fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat, consideră că instituția nu poate fi chemată în judecată pentru a răspunde de modul în care suma distribuită prin bugetul de stat pentru salarizare este administrată, respectiv pentru modul în care sunt calculate salariile cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar și administrativ, C. J. C. neavând atribuții în acest sens.
Față de toate dispozițiile legale invocate, rezultă că, nu poate fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituții de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația la plata salariului ca element principal al contractului individual de muncă - obligație ce ar reveni subscrisului recurent, raportat la faptul că între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Raporturile de muncă sunt stabilite între salariați și unitățile unde aceștia sunt încadrați și se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, iar încălcarea de către una dintre părți a obligațiilor ce revin atrage răspunderea juridică a acesteia. Deoarece între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, nu poate fi angajată răspunderea juridică a instituției, cu atât mai mult cu cât acesta nu este răspunzător de încadrarea în gradul de salarizare și calculul salariilorpersonalului didactic. Cadrele didactice și personalul auxiliar și administrativ sunt angajații unităților de învățământ, care au personalitate juridică. Unitățile de învățământ sunt subordonate M.ui E.i, Cercetării și Inovării prin intermediul I. Ș., așa cum prevedea L. învățământului nr.84/1995.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de S. L. al Î. P. C. este fondat.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești invocate de reclamante, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care instituie in termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat.
Termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la scadenței plății drepturilor salariale care se situează în intervalul 5 - 15 a lunii pentru luna precedentă potrivit O.ui MFP nr. 86/2005.
Văzând că acțiunea a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2012 și că reclamantele solicită drepturile salariale și pentru perioada (...) - (...), se constată că pentru această perioadă, acțiunea nu este prescrisă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este în parte nelegală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ. va admite recursul declarat de sindicat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifică în parte în sensul că va obliga unitățile de învățământ pârâte să plătească reclamantelor și diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. și pentru perioada 01.03. - (...), urmând a menține restul dispozițiilor din sentință.
Recursul declarat de pârâtul C. J. C. este nefondat.
Prin motivele de recurs invocate de pârât, acesta a înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantelor.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 167 al. 19 din L. nr. 84/1995 republicată, „finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat";, dispoziție legală care se reia prin art. alin. (3) din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de Î. preuniversitar de stat.
Prima instanță a apreciat că reclamantele sunt îndreptățite la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care au fost lipsite în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere și de către consiliile județene în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului special.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantelor de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la calculul sau plata salariilor direct către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2..
De asemenea, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamante nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantelor care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Așadar, critica pârâtului recurent cu privire la faptul că sumele pretinse nu au fost prevăzute în buget, nu poate justifica apărarea acestuia și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantelor, pârâtul având obligația de a finanța cheltuielile instituțiilor de învățământ special potrivit art. 167 alin. 19 din L. nr.
84/1995, în vigoare la data la care s-a născut dreptul la acțiune.
Se mai reține că L. educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Așadar, în mod just s-a apreciat de către tribunal ca fiind fondată cererea de obligare a C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J.
C., în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 9859 din 27 septembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă unitățile de învățământ pârâte să plătească reclamantelor și diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. și pentru perioada 01.03. - (...).
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de C. J. C. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
| ← Decizia nr. 1995/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4583/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
