Decizia nr. 5047/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5047/R/2012
Ședința publică din data de 5 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 10550 din 15 octombrie 2012, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. „. D.,
C. L.L T. DE J. și P. C. T. DE J., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10550 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. P. D. T. DE J., C. L.L T. DE J. și P. T. DE
J.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. T. DE
J. împotriva chematei în garanție DGFP C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere lipsa raporturilor de muncă ale membrilor de sindicat cu Ministerul Finanțelor Publice, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia invocată din oficiu.
S-a avut în vedere că potrivit art.8 din L. nr.2. privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi.
Față de practica C. (cauza Kechko contra Ucrainei) care arată că este la altitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, în sensul că statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor drepturi prin editarea unor modificări legislative, cererea reclamantului a fost apreciată neîntemeiată și a fost respinsă.
În ceea ce privește desconsiderarea principiului neretroactivității legii, instanța a atras atenția reclamantului că nu este în drept să soluționeze acest aspect.
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca lipsită de temei, instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată de către C. L.l ca lipsită de obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. S. D. Î. T.solicitând casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., arată că sentința este în mod evident pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - respectiv art. 25 din L. nr. 330/2009, a art. 8 din L. nr. 2., a art. 6 alin. 1 teza a II-a cod civil și art. 1 alin. 5, art. 15 și art. 20 din Constituția României.
Neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de C. civil (art. 1 din forma în vigoare la data nașterii dreptului, respectiv art. 6 alin. (1) din noul
Cod civil) si de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Prin respingerea cererii si validarea neplății premiului anual aferent anului
2010 este evident faptul că judecătorul fondului a ignorat si prevederile art. 20 alin. (1) din Constituția României și, pe cale de consecință, documentele internaționale ratificate de R. sau la care R. este parte.
În acest sens, solicită instanței să aibă în vedere prevederile art. 1 al
Protocolului adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. De altfel, instanțele de judecată din întreaga tară, în miile de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea L. nr.
221/2008, au reținut deja faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că .noțiunea de «., în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C., cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe, al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său". Sentințele respective sunt definitive și irevocabile. În același sens s-a pronunțat inclusiv Î. Curte de C. si
Justiție - S. U., prin D. nr. 3/(...), pronunțată în recurs în interesul legii.
Învederează că în virtutea respectării principiului statului de drept si al principiului constituțional consacrat la art. 1 alin. (5) din L. fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, plata premiului anual aferent anului 2010 este imperios necesară, prin prisma celor invocate anterior, pentru ca dreptul personalului din sectorul bugetar - categorie în care sunt incluși și membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, cadre didactice, personal didactic auxiliar si nedidactic - reglementat de un act normativ în vigoare (L. nr. 330/2009), să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
Judecătorul fondului a ignorat complet dispozițiile art. 8 din L. nr. 2., raportate la art. 25 din L. nr. 330/2009.
În raport de art. 25 din L. nr. 330/2009, premiul anual aferent anului
2010 a fost calculat ținându-se cont de respectarea tuturor condițiilor de acordare detaliate textul de lege, aplicate individual fiecărui bugetar în parte, după care însumând toate aceste premii anuale individuale, s-a obținut o sumă totală al cărei cuantum "a fost" avut în vedere pentru a se face o anticipare/preconizare, altfel spus o antecalculație, cu privire la un cuantum bănesc cu care urmau a se face una sau mai multe majorări ale salariului de bază, în anul 2011. Este deci evident că suntem în situația unor restrângeri de drepturi civile sub condiția promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestații, obligatoriu echivalentă si aplicată nediscriminatoriu fiecărui bugetar în parte - premiul aferent anului 2010 nu se plătește în anul 2011, pentru a se putea acorda majorări salariale.
Însă în fapt, aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat.
Aceasta deoarece "majorările salariale de 15%" dispuse prin art. 1 alin. (1)
și (2) din L. nr. 2., care au fost acordate începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar, nu au cuprins și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau reclamanților.
Subliniază faptul că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă
și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite Între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Ori, în anul 2011, pentru munca prestată, salariații bugetari - inclusiv cei din învățământ - depun activitate atât în contul fracțiunii din salariu ce reprezintă contraprestația muncii lor, cât și pentru acea parte din salariu care reprezintă premiul anual pentru anul 2010.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul art. 25 din L. nr. 330/2009, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Ca urmare a adoptării L. nr. 284/2010, prin art. 39 lit. w a fost abrogată în mod expres L. nr. 330/2009.
Prin dispozițiile art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod greșit corect instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere că la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr.
330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr. 2..
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere că în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr.
2., lege în vigoare la acea dată.
Prin decizia nr. 115/(...) a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2., reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
De asemenea, prin nr. 257 din 20 martie 2012 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012), Curtea a statuat că dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin 8 din L. nr. 2., a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute învedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea Constituțională a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.
În speță, reclamanții au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, se reține că reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul
2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile L. nr. 2. s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament.
Așadar, art.1 din Protocolul 1 din C. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de
15% acordată în anul 2011.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 10550 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red. S.C.B. Dact.V.R./2 ex. (...)
Jud.fond: P. U.
| ← Decizia nr. 1764/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1985/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
