Decizia nr. 5058/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5058/R/2012
Ședința din 10 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L. T. "C. R. V." T. împotriva sentinței civile nr. 1. din 19 august 2012, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. I., precum și pe pârâții intimați C. LOCAL AL C. T. și P. C. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 05 decembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată B. I. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1512 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr.
(...), a fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanta B. I. împotriva pârâților L. T. „. R. V. T., C. LOCAL AL C. T. și P. C. T. și în consecință a fost obligat pârâtul L. T. „. R. V. T. să plătească reclamantei suma brută de
3.158 lei cu titlu de indemnizație pentru pensionare, actualizată cu indicele de inflație de la data formulării acțiunii până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL C. T. și P. C. T. la alocarea fondurilor bănești necesare efectuării plății acestei sume.
A fost obligat pârâtul L. T. „. R. V. T. la plata către reclamantă a sumei de
500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului L. T. „. R. V. T., fiind pensionată pentru limită de vârstă de la data de (...), conform deciziei nr. 118880/2010.
Așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr.1543/2012, emisă de fostul angajator, în luna iunie 2010 reclamanta a avut un salariu de bază de 1.830 lei.
Referitor la cuantumul salariului de bază tribunalul a reținut că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, acesta s-a determinat conform Legii nr.330/2009, anexa II pct.1.2, potrivit căreia, în speță, salariul de bază este format din salariude încadrare, de 1435 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 395 lei iar indemnizația de dirigenție și sporul de mediu rural nu se includ în salariu de bază.
Prin urmare salariu de bază avut de reclamantă este mai mare decât cel arătat de mandatarul acesteia, care a susținut că salariu de bază este de doar
1579 lei, rezultat ca urmare a calculării greșite a salariului de bază, potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr.330/2009, cuprinse în Legea nr.128/1997, care și-au încetat aplicabilitatea la data de 1 ianuarie 2010.
Urmare a pensionării reclamantei nu i s-a acordat indemnizația de pensionare, pârâtul arătând că Legea nr.330/2009 nu-i permite acest lucru.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. din 29 decembrie 2006, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Reclamanta nu a beneficiat de o asemenea indemnizație, deși, potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantei toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, cât timp a avut încheiat un contract de muncă cu pârâtul care s-a derulat până la data pensionării.
Prin urmare reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare reglementată în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii în forma în vigoare în anul 2010
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu, sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății indemnizației de pensionare, potrivit art. 243 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Așa cum rezultă din dispozițiile fostului art. 238 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. În același timp, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă echivalentul a două salarii de bază avute în luna pensionării sale (2 x 1830 lei, adică suma brută de 3660 lei, suma solicitată de reclamantă prin acțiune fiind mai mică decât la ce a la care este îndreptățită, respectiv a solicitat 3158 lei.
Prin urmare, având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil și dispozițiile art.129 C.pr.civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe doar în limitele învestirii, acțiunea a fost admisă și pârâtul L. T. „. R. V. T. a fost obligat să plătească reclamantei suma brută de 3.158 lei (sumă din care se vor deduce contribuțiile datorate), cu titlu de indemnizație pentru pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data formulării acțiunii până la data plății efective, conform art.166 alin.4 din Codul muncii, având în vedere plata cu întârziere a acesteia.
Potrivit art.104 alin.2 din Legea nr.1/2011, legea educației naționale, finanțarea cheltuielilor legate de plata salariilor și a altor indemnizații se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de careaparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația iar P. unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
În consecință, chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL comunei
T. și P. comunei T. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamantă a indemnizației pentru pensionare în cuantumul arătat.
În temeiul art.274 C.pr.civ. fostul angajator, pârâtul L. T. „. R. V. T. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. T. „. R. V. T., solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare pârâtul susține că reclamanta B. I. nu a depus cerere la unitatea școlară pentru acordarea indemnizației de pensionare, iar conform Legii nr. 118/2010 art.9, nu se acordă indemnizația respectivă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 decembrie 2012 reclamanta B. I. solicită respingerea recursului deoarece motivele invocate nu pot fi primite, întrucât Legea nr. 118/2010 a intrat în vigoare la data de (...), ori aceasta s-a pensionat cu data de (...) când erau în vigoare prevederile Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum corect a constatat prima instanță, reclamanta a fost cadru didactic la unitatea școlară pârâtă, iar la data de (...), conform deciziei nr. 118880/(...) eliberată de C. J. de P. B. N., s-a pensionat (fila 4 dosar fond).
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. din 29 decembrie 2006, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea apreciază că Legea 118/2010 nu este incidentă în cauză, întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie
2010, a intrat în vigoare în data de (...) (conform art. 12 alin. (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative), iar recurenta s-a pensionat în data de (...).
În consecință, dacă s-ar aplica Legea 118/2010 anterior intrării sale în vigoare, s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar în lipsa unei proceduri specifice de acordare a indemnizației de pensionare, nu se poate condiționa acordarea acestui drept de depunerea unei cereri la angajator.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind incident în cauză, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L. T. „. R. V. T. împotriva sentinței civile nr. 1512 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. R.-I.
| ← Decizia nr. 3617/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4225/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
