Decizia nr. 2659/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2659/R/2012
Ședința 8 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul recurent S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. împotriva sentinței civile nr.
3791 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. SA B.", având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 21 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3791 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. invocată de către pârâtă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. M. DE L. DIN D. CFR
C. N. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat așa cum aceștia sunt indicați în tabelul depus în copie la dosar (f.16).
Conform datelor din acest tabel, aceștia îndeplinesc funcția de mecanic locomotivă și mecanic ajutor locomotivă,
Potrivit art. 112 din C. M., în vigoare la data formulării acțiunii, „pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii, se poate stabili prin negocieri colective sau individuale, ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de lucru mai mică sau mare de 8 ore pentru anumite sectoare de activitate între unități sau profesii.
Instanța a constatat că reclamantul nu a depus copia C.ui de muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2011-2012 insă instanța l-a studiat de pe internet si din acesta nu rezultă că cei pe care îi reprezintă ar beneficia de reducerea programului de lucru cu o oră pe zi. E. vorba de salariații încadrați în funcțiile de mecanic locomotivă-automotor, mecanic ajutor locomotivă - automotor si mecanic instructor.
Referitor la C. colectiv de muncă la nivel de ramură si transporturi pe anii
2008-2010, așa cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/(...) emisă de M. M., F. și P.
S. la data de (...), acesta a fost denunțat de către părțile contractante si ca atare, si-a încetat aplicabilitatea în conformitate cu prevederile art. 33 alin.l lit.c din L. nr. 130/1996, în vigoare la data denunțării.
Cu privire la prevederile art. I din L. nr. 31/1990, trebuie arătat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar pentru activitatea prestată în locuri deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, iar nu si pentru activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă. Trebuie arătat în acest context că există diferențe între condițiile deosebite de muncă si condițiile speciale de muncă, fapt care este reliefat fără putință de tăgadă de art. 3 din L. nr. 2.. Astfel, locurile de muncă deosebite sunt acele locuri de muncă în care expunerea la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice de muncă, pe toată durata timpului normal de muncă poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante in activitate cu consecința asupra sănătății și securității în muncă.
Locurile de muncă în condiții speciale se caracterizează printr-un grad de expunere la factori de risc profesional sau la condiții specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de lucru, expunere ce poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante in activitate cu consecința asupra sănătății si securității în muncă.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Așa fiind, instanța a considerat că acțiunea formulată de către reclamant în numele membrilor de sindicat din tabelul anexat cererii este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 283 și urm. din C. M. o va respinge ca neîntemeiată. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. M. DE L. DIN D.
CFR C.-N., solicitând în temeiul art. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă casarea sentinței primei instanțe și admiterea cererii formulate și obligarea pârâtei să aplice un program redus al timpului normal de lucru de la 8 ore pe zi la 7 ore pe zi, iar media lunară să fie de 35 ore pe săptămână, pentru salariații care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă stabilite potrivit reglementărilor legale, respectiv pentru funcțiile de mecanic locomotivă- automotor, mecanic ajutor locomotive-automotor și mecanic instructor.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență că în mod eronat a reținut instanța de fond că în raport de dispozițiile art. 1 din L. 31/1991 doar salariații care își desfășoară activitatea în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase pot beneficia de reducerea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi, întrucât la data adoptării Legii 31/1991 locurile de muncă în condiții deosebite se încadrau în grupa I de muncă conform prevederilor Legii 3/1977.
S-a mai precizat că pârâta nu contestă încadrarea funcțiilor de mecanic de locomotivă-automotor, mecanic ajutor de locomotivă-automotor și mecanic instructor în condiții speciale, dar refuză să negocieze reducerea timpului de lucru pentru aceste categorii de salariați, deși Federația M. de L. din România a solicitat prin adresa nr. 4323/(...) (înregistrată la pârâtă sub nr. 75/(...)) reducerea timpului de lucru la 7 ore.
Recurentul a mai invocat că în mod greșit prima instanță a dispus respingerea acțiunii, omițând să aibă în vedere, pe de o parte adresa nr.140/DDS/(...) emisa de M. M., F. si P. S., depusa la dosarul de fond, iar pe de altă parte prevederile art. 4 (2) din CCM Unic la N. de R. T. pe anii 2006-2010.
Cum CCM-ul evocat nu a fost denunțat de către toate părțile părți semnatare, ci doar de către C. N. a P. Roman, nu se poate reține că valabilitatea acestuia a încetat la data de (...).
Mai mult, C. N. a P. Roman a înștiințat M. despre denunțarea CCM Unic la N. de R. T. prin adresa nr. 307 /(...) si nu cu 30 de zile înainte de expirarea lui - așa cum prevede art. 4 al. 2. M. nu are calitatea de a interpreta contractulcolectiv de munca, ci doar sa ia la cunoștința documentele puse la dispoziție, așa cum rezulta din adresa nr. 140/DDS/(...) depusa la dosarul de fond.
S-a mai arătat că prevederile art. 13 din CCM Unic la N. de R. T. trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 25 al. 1 și art. 24 al. 2 și art. 42 al. 1 din același contract, solicitându-se să se aibă în vedere și rezultatele expertizării locurilor de muncă în vederea încadrării în condiții speciale conform HG 1025/2003, care confirmă existența unor factori de risc care nu pot fi înlăturați deși s-au luat toate măsurile organizatorice necesare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Contrar celor reținute de instanța de fond, se apreciază că datorită modificărilor legislative cu privire la grupele de muncă, respectiv condițiile de muncă, modificări care au implicat inclusiv schimbarea denumirilor acestora, nu există identitate între condițiile deosebite reglementate de HG nr. 2., L. 1. sau L.
2. și cele la care se referă L. 31/1991. Astfel în timp ce în reglementarea primelor trei acte normative citate anterior condițiile deosebite reprezintă a doua categorie
(după condițiile speciale) de locuri de muncă care pot afecta esențial capacitatea de muncă datorită gradului mare de expunere la risc, sintagma „condiții deosebite"; din L. 31/1991 se referă la condițiile vătămătoare, grele sau periculoase conform dispozițiilor exprese ale art.1.
Cu toate acestea, soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 115 alin. 1 din C. M. republicat ( art. 112 alin. 1 din C. M. anterior), pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
După cum se poate remarca prin C. muncii nu s-a prevăzut expres procedura de reducere a timpului de lucru ci statuează că aceasta se va stabili
„prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice";.
În ceea ce privește negocierile colective, Curtea constată că prin dispozițiile art. 13 alin. 1 din CCM Unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-
2010, s-a prevăzut că „salariații care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții deosebite sau speciale beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condițiile prevăzute de lege, și nu pot efectua ore suplimentare";.
Dincolo de faptul că părțile semnatare au stabilit doar ca o posibilitate reducerea timpului de muncă, fără a concretiza condițiile și durata reducerii acesteia, Curtea apreciază că aceste prevederi au încetat să mai producă efecte la data de (...), ca urmare a denunțării acestui contract de către una dintre părțile semnatare, respectiv de către C. N. a P. Roman(CNPR).
Contrar celor susținute de către recurent, Curtea constată că din conținutul adresei nr. 171/DDS/(...) emisă de M. M. și P. S. rezultă fără nici o urmă de dubiu că CCM-ul menționat a fost denunțat de către C. N. a P. Roman
(CNPR), această denunțare fiind notificată la data de (...) părților semnatare
Alianța Sindicatelor T. din România, respectiv C. S. N. a T. din România.
În acest sens sunt și mențiunile din adresa nr. 307/(...), înregistrată la M. sub nr. 77/(...) la care face trimiteri reclamantul recurent, în cadrul căreia se face referire la aceeași notificare din (...).
Reclamantul recurent este în eroare cu privire la data notificării denunțării, întrucât acesta se raportează la momentul înregistrării adreselor de informare cu privire la denunțarea contractului la M., iar nu la data înregistrării notificării la cele două părți semnatare.
Ceea ce prezintă relevanță în cauză nu este data înregistrării la M. a notificării CNPR, ci momentul la care notificarea denunțării a fost înregistrată la cele două părți semnatare amintite, aceasta în contextul în care, din prevederile art. 4 al. 2 din CCM nu rezultă obligația părților de a notifica denunțarea și la M.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 al. 2 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010 au fost respectate, acest contract fiind denunțat cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, încetând practic să mai producă efecte la data de (...), în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Trimiterea recurentului-reclamant la dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. a) din
CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011 este nerelevantă în cauză, urmând sa fie respinsă, întrucât aceste prevederi reglementează acordarea sporului de 25% pentru condiții speciale, ceea ce nu face obiectul cauzei deduse judecății.
Ca act normativ specific în sensul art. 115 alin. 1 din C. M. republicat, se evidențiază L. nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează in condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, care la art. 1 prevede că „salariații care desfășoară efectiv și permanent activitatea în locuri de munca cu condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - beneficiază de reducerea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi, în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
Prin dispozițiile art. 2 și următoarele din același act normativ se instituie o procedură specifică, care presupune negocieri între sindicate sau reprezentanți ai salariaților și patronat.
Or, contrar celor invocate în memoriul de recurs, probele administrate în cauză nu confirmă existența unor astfel de negocieri în baza acestui temei legal, astfel că pretențiile întemeiate pe acest act normativ nu pot fi validate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat.
Deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, recurentul nu a dezvoltat acest motiv de recurs, iar criticile formulate împotriva sentinței de fond nu permit încadrarea în acest motiv de recurs.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041
și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3791 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. I.-R. M.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:Emil Belean
| ← Decizia nr. 1892/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1067/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
