Decizia nr. 5066/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 5066/R/2012
Ședința publică din data de 11 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C., respectiv recursul declarat de P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 9858 din
27 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimații pârâți C. LOCAL AL M. C. N. și Ș. CU C. I - V. „. V. V. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentului - avocat P. G. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului depune la dosar o adeverință emisă de unitatea de învățământ cu privire la plata drepturilor salariale pentru luna martie 2009, respectiv precizarea că acestea au fost acordate la data de 10 aprilie 2009. Arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința admiterii acțiunii și pentru perioada (...) - (...). Raportat la recursul declarat de P. solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9858 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. V. V. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. CU C. I-V. „. V. V. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membrele de sindicat O. L. și Ș. L. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat, cadre didactice.
Cum rezultă din răspunsul la adresa instanței, încadrarea profesorilor, personalului auxiliar și nedidactic, s-a făcut conform O. nr. 15/2008, respectiv O. nr. 1. iar aceștia nu au beneficiat de drepturile salariale conform Legii nr. 2..
Referitor la acțiunea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a R. prin decizia nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea O.G. nr. 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis O.U.G. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 1..
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.2 și
3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi, conform deciziei nr.3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor deciziilor Curții Constituționale nr.12., nr.842/(...) și nr.989/(...), prevederile O.G. nr.15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr.2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Reținând incidența dispozițiilor art. 156 și art. 163, art.166 alin.4 din versiunea nemodificată a Codului Muncii, având în vedere că cei reprezentați de reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr.
62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art.269 din Codul Muncii și i- a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. L. AL Î. P. C. și pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N.
Prin recursul declarat de P. municipiului C.-N. s-a solicitat modificareasentinței, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare s-a arătat, în esență, că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent.
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a) din L. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
De asemenea, că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. Educației
Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. Educației Naționale prevede în mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. Unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a F. P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 - acesta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin .6 din L. nr. 273/2006.
În subsidiar, invocă dispozițiile Legii nr.128/1997, potrivit cărora unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pe de alta parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5., însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, L. nr. 293/(...) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a F. P. Județene după consultarea consiliului județean și a primarului
și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N. s-a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii față de recurent.
În motivare a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, cu aceleași argumente ca și în recursul P.ui mun. C.-N., subliniindu-se că pentru ca pârâtul recurent să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. DIN Î. P. C., s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii pentru perioada (...) - (...).
În motivare s-a arătat că este greșită poziția instanței întrucât termenul de
3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O. M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5-15 aprilie 2009.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este când creanța este certă, lichidă și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul când urmau a fi acordate drepturile.
În ipoteza drepturilor bănești care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată (lună) în parte.
Prin raportare la data introducerii acțiunii (...), nu sunt prescrise drepturile salariale aferente perioadei 1 aprilie - 11 aprilie 2009.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) și al admiterii acțiunii pentru această perioadă, pentru care acțiunea a fost respinsă în primă instanță.
Se reține, în acest sens, faptul că termenul de prescripție începe să curgă împotriva celui care are deschisă calea de atac în instanță, fiind un mijloc procedural prevăzut pentru sancționarea pasivității celui care poate să ceară constatarea sau realizarea unui drept, un mijloc de a-l capacita să se încadreze într-un termen defipt de lege pentru a solicita realizarea sau constatarea dreptului său.
Or, dreptul litigios fiind unul salarial, momentul în care începe să curgă acest drept este cel în care angajatorul era în întârziere, raportat la textele de lege incidente, pentru plata acestuia, și deci de la care se putea cere în instanță plata acestuia.
Potrivit art. 166 Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit O. nr. 86 din 28 ianuarie 2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, „. principalide credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă";. Prin adresa emisă la solicitarea de clarificări din partea instanței, unitatea școlară pârâtă a arătat că drepturile salariale pentru luna martie 2009 s-a făcut la data de 10 aprilie 2009.
Ca atare, pentru luna martie 2009, dată fiind înregistrarea acțiunii la data de 11 aprilie 2012, deci în termenul de 3 ani calculat de la prima zi în care debitorul era întârziere pentru plata salariului, se constată că pretențiile nu sunt prescrise. De asemenea, pentru perioada 1-11 aprilie 2009, scadența drepturilor salariale fiind, în mod evident, în luna mai 2009, drepturile salariale nu erau prescrise la 11 aprilie 2012.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Raportat la recursurile pârâților, se rețin următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Argumentele pârâților recurenți C. local și P. mun. C.-N. vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestora la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 al Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Nu s-a dispus prin sentință plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. drepturilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C. împotriva sentinței civile nr.
9858 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentruperioada (...) - (...) și în consecință obligă pârâta Ș. CU C. I-V. „. V. V. C.-N. și la plata diferențelor salariale aferente perioadei (...) - (...).
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.- N. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. E. B.
| ← Decizia nr. 3174/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3918/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
