Decizia nr. 547/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 547/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. U. și P. C. U. împotriva sentinței civile nr. 4596 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. și pe pârâtele intimate Ș. CU C. I-V. U. și Ș. CU C. I- V. B., având ca obiect
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimat, av. G. P., lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3098/117/(...) pe rolul T. C. reclamanții: F.
S., V. E., F. M., R. A., C. D. E., M. E., K. E., M. E., N. E., F. I., K. T., B. E., S. E., K. M., N. M., D. T. M., T. ANA M., C. E. J., EKE I., R. ANA, D. M. A. P. M., A. V., N. C., L. I., M. I., D. N., M. I., B. G., P. L., O. E., reprezentanti de S. L. AL Î. P. C., au chemat in judecată pe parații: S. CU C. I-V. U., S. CU C. I-V. B., C. LOCAL AL C. U., P. C. U. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate unitățile de învățământ, în calitate de angajatori, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru anii școlari (...)-2009, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-a mai solicitat și obligarea pârâților C. Local si P. comunei U. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În motivarea cererii s-a arătat, că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar se face,conform prevederilor Legii nr. 1., care prevede în art. 50 alin. 12 că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art. 146 personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă. Prima de vacanță este prevăzută în art. 59 din C. C. de M. U. la N. N., în art. 29 alin. 4 din Contractu colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la N. de R. Î. C.
Art. 241 alin. 1 din Codul muncii stipulează în mod indubitabil că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar potrivit art. 8 alin. 2 din C. C. de M. la nivel N., în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat. Având în vedere și prevederile art. 243 din Codul muncii coroborat cu art. 30 alin. 1, 2 din L. nr. 130/1996, concluzia care se desprinde este aceea că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie. Pe de altă parte, L. nr.
329/2009 prevede că pentru anul 2009 prima de vacanță se poate acorda până la data de (...).
Prin întâmpinarea formulată, pârății: C. Local al comunei U. și P. comunei U. au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune in ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru intervalul 15 septembrie 2007-
18 aprilie 2008.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât dreptul reclamanților la beneficiul primei de vacanta nu este prevăzut de lege, astfel că, în ce privește acordarea acestuia părțile raportului de munca nu puteau conveni prin contractul colectiv de muncă acordarea acestui drept.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4596 din 24 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C. Local U., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: F. S., V. E., F. M., R. A., C. D. E., M. E., K. E., M. E., N. E., F. I., K. T., B. E., S. E., K. M., N. M., D. T. M., T. ANA M., C. E. J., EKE I., R. ANA, D. M. A. P. M., A. V., N. C., L. I., M. I., D. N., M. I., B. G., P. L., O. E. reprezentanti de S. L. AL Î. P. C., unitatea deînvățământ pârâtă S. CU C. I-V. U. fiind obligată la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : F. S., V. E., F. M., R. A., C. D. E., M. E., K. E., M. E., N. E., F. I., K. T., B. E., S. E., K. M., N. M., D. T. M., T. ANA M., C. E. J., EKE I., R. ANA, D. M. A. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : F. S., F. M., R. A., C. D. E., M. E., K. E., P. M., M. E., N. E., K. T., B. E., S. E., K. M., N. M., T. ANA M., K. I., L. C., P. A. D., EKE I., R. ANA, D. M. A.
Unitatea de învățământ pârâtă S. CU C. I-V. B. a fost obligată la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : P. M., A. V., M. I., P. L., Z. E., D. M., ROMAN S., O. E. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : P. M., A. V., N. C., L. I., M. I., D. N., M. I., B. G., P. L., O. E.
S-a mai stabilit că pentru sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta, se va calcula si dobânda legală, începând cu data promovării atiunii-(...)-si până la data achitării efective.
De asemenea, pârâții C. LOCAL AL C. U. și P. C. U. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor slariale solicitate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu precădere, in temeiul art.137 Cod procedura civila, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocata pe cale de întâmpinare, instanța a respins-o întrucât termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin1 lit. c) Codul muncii a început sa curgă ulterior datei de 15 iunie
2008.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai unităților de învățământ pârâte.
Potrivit art. 59 alin. 3 din C. C. de M. U. la nivel național pe anii 2007-
2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabilica, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte as c ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din Contractele C.e de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari
2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabileascădrepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoarela drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Instanța de fond a reținut că, în situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
S-a mai reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Prin urmare, s-a concluzionat că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
În C. colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituriproprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";. De asemenea, prin C. colectiv de muncă unic județean la nivel de ramurăînvățământ 2007-2008 precum și în C. colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), partenerii sociali au convenit că: „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâții C. Local al comunei U. si P. comunei U. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1088 cod civil la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neeexecuare nu pot cuprinde decât dobanda legală ,astfel încât, la sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta, se va calcula si dobanda legala , începand cu data promovarii atiunii-(...)-si pâna la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții C. LOCAL AL
C. U. și P. C. U., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
Dreptul reclamanților la beneficiul primei de vacanta nu este prevăzut de lege, astfel că, în ce privește acordarea acestuia părțile raportului de munca nu puteau conveni prin contractul colectiv de muncă acordarea acestui drept.
Se mai arată că părțile au convenit, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii, astfel încât acordarea acestui drept reprezintă doar o posibilitate, nu o obligație a unității școlare.
Se mai susține că, mai mult, sursa din care trebuiau plătite aceste drepturi excludea posibilitatea obligării recurenților la alocarea de fonduri în vederea plății acestora.
De asemenea, se mai susține că, în bugetul comunei nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest scop.
Analizând recursul formulat de pârâții C. LOCAL AL C. U. și P. C. U.,se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești
prevăzute de lege ș i de contractul cole ctiv de muncă , art.157 alin.2 din
Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a
personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude
stabilirea prin contr actele colective de muncă a unor prim e de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege , „în măsura în care prezentul statut
nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din
legislația muncii";.
Se reține astfel că în mod corect prima instanță a analizat posibilitatea stabilirii unor premii în favoarea personalului din învățământ prin contracte colective de muncă.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățăm ânt.
Curtea reține însă că, la data de (...), a fost înregistrat la D. de M. și P.
S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit
până la (...), care la art.36 lit.g) prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o pri mă de vacanță, în c ondițiile legii. Prima se acordă odată
cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al
angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară, în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că, pen tru anii școlari 200 7 -2008 și
2008-2009, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul disp. art.36 lit.g) C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia
de existența veniturilor proprii ale uni tăților școlare.
Se reține astfel, că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind fondată și cererea reclamanților de obligare a C. local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Se reține astfel că recurenților C. LOCAL AL C. U. și P. C. U. le revin atribuții însemnate chiar în fundamentarea fondurilor ce sunt necesare unităților din învățământ, conform prevederilor legale și convenționale în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să se
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții: C. LOCAL AL C. U. și P. C. U. împotriva sentinței civile nr. 4596 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.C.M:;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: M.F.B..
| ← Decizia nr. 5060/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3174/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
