Decizia nr. 3918/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3918/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta H. S. S. M. împotriva sentinței civile nr. 672 din 6 aprilie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. C. T. B. și C. T. B. prin P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța din oficiu invocă, ca motiv de ordine publică, prescripția dreptului la acțiune în privința drepturilor salariale pretins a fi acordate nelegal în perioada (...) - (...)
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, atât pe motivul de ordine publică invocat, cât pe recurs, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-
N. formulată de reclamanții P. C. T. B. și C. T. B., în contradictoriu cu pârâta H. S. S. M., s-a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 7971 lei, reprezentând drepturi salariale acordate nelegal în perioada (...)-(...), potrivit deciziei nr. 29/2010 emise de Curtea de Conturi a României - C. de C. a jud. B. N. și la plata dobânzii legale, calculată de la data acordării drepturilor salariale necuvenite și până la restituirea lor integrală.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a fost angajat în calitate de personal contractual-referent III la P. T. B. în perioada (...)-(...), așa cum reiese din copia carnetului de muncă.
Prin decizia nr.29/2010 a Camerei de C. a județului B.-N., s-a constatat că funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al P. comunei T. B., li s-au acordat în anul 2008 sporuri, indemnizații și sume de bani care exced cadrului legal. Astfel din bugetul primăriei s-au achitat:
- spor pentru fidelitate și loialitate față de instituție cuprins între 5% -25% din salariul de bază, pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea în muncă în cadrul instituției.
- spor de 10% din salariul de baza pentru personalul care desfășoară si activități în teren.
- spor 10% pentru activitatea desfășurata în mediul rural.
- spor de toxicitate în cuantum de 10% pentru salariații care, prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparate xerox.
- spor de 10% pentru personalul care desfășoară lucru sistematic cu publicul.
- prima pentru sărbătorile de P. și de C. echivalentă cu salariul mediu brut pe economie, pentru fiecare salariat.
- prima de vacanță, echivalentă cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu acordat personalului contractual fără a fi prevăzută în contractul de muncă.
- contravaloarea unei ținute decente pe an calendaristic.
În opinia organului de control suma de 7.971 lei acordată în anul 2008 pârâtei, reprezintă o sumă acordată fără bază legală, încălcându-se prevederile art. 12(1) din L 130/1996, art. 22 alin. l din H.G 833/(...), art.32 si art.72(l) din L nr.188/1999, OG 6/2007, OG 1., art.38, alin. l, alin.2 lit. d, alin 6 lit.b din L. administrației publice locale 215/2001 și pct.32 din L.286/2006, întrucât hotărârile prin care instituția a acordat sporurile și indemnizațiile menționate exced cadrului legal.
P. C. T. B. a emis dispoziția nr. 708/(...) prin care se aproba imputarea sumei de 7.971 lei pârâtei.
Întrucât până la data introducerii acțiunii pârâta nu a restituit suma de
7.971 lei, reclamantele au solicitat obligarea acesteia la restituirea drepturilor salariale acordate nelegal și a dobânzii legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 270 și următoarele din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 672/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C. T. B. și C. T. B. în contradictoriu cu pârâta ȘUT S. M. (căsătorită HOFMANN), pârâta fiind obligată să plătească reclamanților suma de 7.971 lei, reprezentând drepturi bănești salariale acordate nelegal în perioada (...)-(...) și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu (...) și până la plata integrală a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Începând cu data de (...) și până la (...), reclamanta a fost salariata
Primăriei T. B., pe funcția de referent I.
În cursul anului 2009, Curtea de Conturi a României - C. de C. a județului B.-N. desfășurat un control de audit financiar la P. comunei T. B. C. acestui organ de control au fost cuprinse în decizia nr. 29/2010, din care rezultă că în perioada ianuarie - noiembrie 2008 personalul din aparatul de specialitate al primarului a beneficiat în mod nelegal de sporuri și alte drepturi salariale suplimentare în baza contractului colectiv de muncă, nominalizate fiind: sporul de fidelitate și loialitate față de instituție, sporul de toxicitate de 10% pentru salariații care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox, prime de P. și de C., spor de mobilitate, spor pentru lucru sistematic cu publicul, indemnizația de hrană, spor pentru condiții vătămătoare (spor de ecran), respectiv prima de vacanță și pentru ținută.
S-a dispus recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2008 prin eliminarea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă, stabilirea diferențelor de sume nete încasate necuvenit de salariați și a plăților nelegale efectuate către bugetele publice și înregistrarea acestora în evidența contabilă.
C. T. B. a formulat contestație împotriva acestui act de control, contestația fiind însă respinsă prin încheierea nr. VI.132/(...) a C. de C. a R. R. a solicitat și instanțelor judecătorești competente desființarea celor două acte, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 6. a T. B.-N. din dosarul nr. (...), statuându-se că acordarea unor drepturi de natură salarială, precum și a unor sporuri de natura celor arătate, excede dispozițiilor legale privitoare la salarizarea personalului contractual, atâta timp cât nu sunt prevăzute în mod expres în actele normative care reglementează salarizarea. Curtea de A. C., la data de (...), a respins recursul declarat împotriva acestei sentințe civile.
Din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâta a încasat suma totală de 7.971 lei, acordată în anul 2008, alcătuită din elementele salariale individualizate în tabelul-centralizator depus la dosar, nefiind contestată încasarea acestor sume.
Conform art.157 alin.2 Codul muncii, (după republicare art. 162 alin. 3), sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Prima instanță a reținut astfel o interdicție cu privire la acordarea suplimentară a altor drepturi bănești de natură salarială, chiar prevăzute de contracte colective de muncă, întrucât drepturile salariale ale reclamantei sunt doar cele instituite expres prin lege. P. art.7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 și cele ale art.236 alin.4 din Codul muncii (după republicare art.229 alin.4), stipulează de asemenea că doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
T. B.-N. a statuat prin sentința civilă nr. 6., dată în dosar nr. (...) că autoritatea publică nu putea să instituie alte indemnizații, premii sau sporuri decât cele stabilite în lege.
S-a mai reținut că personalul contractual din sectorul bugetar avea stabilite salariile în anul 2008 conform OUG nr. 24/2000, în prezent abrogată prin L. nr. 3., de O. nr. 1. și de H. nr. 2.. Din examinarea coroborată a acestor acte normative se poate observa că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze dreptul personalului bugetar la plata sporului de fidelitate, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau la plata vreunei indemnizații pentru ținută decentă sau pentru hrană ori la premierea pentru sărbătoarea Paștelui și C.ului.
Codul muncii a stabilit în cuprinsul art. 272 alin.1 (art. 256 alin. 1 după republicare), că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Față de cele reținute, s-a constatat că pârâta a încasat în total suma de
7.971 lei în baza unui contract colectiv de muncă care nu respecta dispozițiile legale în vigoare, astfel încât acordarea acestei sume nu are nici un fundament legal sau convențional valabil.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei și la plata de dobânzi legale calculate de la data acordării drepturilor salariale necuvenite și până la achitarea integrală a acestora. În acest sens, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1088 cod civil (în vigoare la momentul plății drepturilor salariale) la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobândă legală, iar acestea nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, dobânda curge de drept. În cazul de față nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că dobânda ar curge de drept de la o dată anterioară celei introducerii cererii dechemare în judecată, astfel încât dobânzile legale în speță sunt datorate doar începând cu (...) și până la plata integrală a sumei datorate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C. T. B. și C. T. B.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta H. S. S. M., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a judecat cauza fără o legală citare a pârâtei-recurente, atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, astfel că nu a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
Astfel, recurenta a susținut că pentru termenul de judecată din data de (...) procedura de citare a pârâtei la adresa indicată de către reclamantă prin acțiune a fost returnată cu mențiunea "destinatarul este mutat de la adresă", respectiv că "noua adresă este în Germania", astfel încât citarea la domiciliul tatălui său este în afara normelor instituite prin dispozițiile art. 85 si urm. Codul de procedură civilă, situație în care instanța de fond ar fi trebuit să impună reclamantei să efectueze diligențele legale în vederea identificării și depunerii la dosar a adresei sale.
Se mai arată că, deși la termenul de judecată din 9 martie 2012 s-a prezentat în instanță tatăl său, Șut G., care a depus o procură de reprezentare cu caracter general pe care i-a dat-o recurenta la plecarea din țară, prezentarea în prezentul proces s-a făcut fără ca aceasta să aibă cunoștință despre obiectul litigiului.
De altfel, se arată că lipsa legalei sale citări, nu poate fi substituită nici de susținerile mandatarului reclamantului de la termenul când cauza s-a judecat în fond, conform cărora tatăl său ar fi înștiințat-o telefonic că nu se prezintă în instanță "la acel termen" întrucât este plecat la muncă în G.
În subsidiar, se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Dispoziția nr. 708/(...) prin care se aproba imputarea sumei de 7971 lei pârâtei este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, se mai arată că instanța și-a fundamentat soluția doar pe constatările C. de C. a R.-C. de C. B.-N., consemnate în conținutul deciziei nr.
29/2010 și pe considerentele sentinței civile nr. 6. a T. B.-N., menținută printr-o decizie a C. de A. C. din data de (...), însă a omis să aibă în vedere că aceste acte nu-i sunt opozabile, neavând posibilitatea legală a atacării lor, respectiv de a-și formula punctul de vedere și apărări.
Astfel, se arată că instanța a omis să analizeze incidența unei prevederi legale de natură imperativă, respectiv a art. 24 alin. 2 L. 30/1996, conform cărora: „Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.";
Recurenta mai susține că acordul colectiv în baza căruia au fost acordate drepturile sale salariale, respectiv hotărârile de consiliu local prin care s-a aprobat acordul colectiv și bugetul de venituri și cheltuieli care a inclus sumele în discuție, nu au fost revocate/denunțate de părțile semnatare contractante, nici nu și-au încetat efectele și nici nu au fost suspendate prin intervenția instanței de judecată, devenind astfel legea părților.
Se mai invocă adoptarea de către Senatul R. a proiectului Legii privind măsuri referitoare la drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, și de către Camera Deputaților, a formei modificate a proiectului de act normativ supus legiferării, legea nefiind însă promulgată până la data redactării prezentului recurs.
Analizând recursul declarat de pârâta H. S. S. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În cauză nu se poate reține judecarea cauzei în condiții de nelegală citare a pârâtei, cu încălcarea dreptului acesteia la apărare, având în vedere faptul că la termenul de judecată din 9 martie 2012 s-a prezentat în instanță tatăl său, prezentând un mandat general dat de către aceasta, autentificat sub nr.848/(...) la B. N. P. D. C. L., astfel încât, conform art.67 alin.3 Cod.proc.civilă, întrucât recurenta nu avea domiciliu sau reședința în țară, dreptul de reprezentare în judecată se presupune ca fiind dat.
Mai mult, din încheierea de ședință din data de (...), rezultă că s-au comunicat procuratorului pârâtei toate cererile și înscrisurile depuse în cauză.
Curtea mai reține că, în cauză, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii a început să curgă de la data la care erau scadente drepturile bănești a căror restituire s-a solicitat, drepturi detaliate în statele de plată depuse la filele nr.22-108 dosar de fond, și nu de la data emiterii deciziei nr.29/2010 a Camerei de C. a J. B.-N., în condițiile în care P. C. T. B. nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dispozițiile legale privind drepturile salariale ce puteau fi acordate personalului din aparatul propriu, respectiv condițiile prevăzute de lege pentru ca un contract colectiv de muncă să poată fi aplicat în mod legal.
Prin urmare, se constată că în cauză se impunea respingerea cererii reclamantei C. T. B., prin P., având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate pârâtei în perioada (...) - (...), ca fiind prescris dreptul la acțiune, având în vedere că în cauză acțiunea a fost formulată la data de (...).
În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate recurentei în perioada (...) - (...), având în vedere faptul că, în cursul judecării recursului a fost adoptată L. nr.84/2012, prin care, conform art.2, raportat la art.1, s-a aprobat exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite inclusiv prin hotărârile consiliilor locale, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii, se reține că se impune respingerea ca neîntemeiată a acestei cereri formulate de către reclamanta C. T. B., prin P.
Curtea reține că adoptarea acestei legi face de prisos analizarea motivelor de recurs privind legalitatea acordării acestor drepturi bănești recurentei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2
Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de pârâta H. S. S. M., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge cererea reclamanților P. comunei T. B. și C. T. B. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) - (...), ca fiind prescris dreptul la acțiune și se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect restituirea drepturilor bănești acordare în perioada (...) - (...) și plata dobânzii legale aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. (H.) S. M. împotriva sentinței civile nr. 672 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge ca fiind prescrisă cererea reclamanților P. comunei T. B. și C.
T. B. formulată în contradictoriu cu pârâta S. (H.) S. M., având ca obiect restituirea drepturilor bănești acordate în perioada (...) - (...) și plata dobânzii legale aferente.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect restituirea drepturilor bănești acordare în perioada (...) - (...) și plata dobânzii legale aferente.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: T. B.-N.: I.S.B.
| ← Decizia nr. 5066/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3106/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
