Încheierea nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 67/F/ 2012
Ședința camerei de consiliu din 26 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I.-D. C.
GREFIER : S.-D. G.
S-a luat în examinare cererea formulată de recurenta SC. U. Ț. B. S. în contradictoriu cu intimatul T. A., având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 5203 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului.
În temeiul dispozițiilor art. 95 alin. 9 și 10 și art. 98 alin. 6 din
Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, având în vedere absența din instanță a domnului judecător S. B. aflat în concediu de odihnă, domnia sa nu participă la ședința de judecată din 19 iulie 2012 a completului S3 din a cărei compunere face parte, locul său fiind luat de domnul judecător I. D. C., conform planificării de permanență aferentă datei de 26 iulie 2012.
Cererea a fost soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Se constată că a fost atașat dosarul nr. (...)al C. de A. C., având ca obiect recurs.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2012, pârâta S. U. Ț. B. S. B., în contradictoriu cu reclamantul T. A., în temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (3) Cod proc.civ. raportate la dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C.proc.civ., a solicitat instanței suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 5203/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), până la momentul soluționării cererii de suspendare formulată în cadrul recursului pe care l-a declarat împotriva acestei sentințe.
În motivarea cererii de suspendare, pârâta a învederat că prin acțiunea introductivă de instanță intimatul-reclamant a solicitat instanței obligarea sa la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, deoarece prin acțiuni abuzive angajatorul i-ar fi încălcat dreptul la muncă, demnitatea la locul de muncă și i-ar fi știrbit autoritatea profesională și imaginea în fața colegilor.
Soluționând cauza dedusă judecății, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei la plata către intimatul- reclamant a sumei de 50.000 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, solicitând totodată
și suspendarea executării sentinței până la momentul soluționării cererii de recurs.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței recurate, invocând dispozițiile art. 403 (4) și 581 (1) C.pr.civ., pârâta susține că această măsură este justificată atât prin raportare la situația de fapt și de drept, cât și în vederea prevenirii unui prejudiciu patrimonial care nu ar putea fi reparat complet și într-un timp rezonabil. Astfel, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile în vederea dispunerii măsurii suspendării provizorii a executării sentinței civile nr. 5203/(...).
Pe de altă parte, chiar și fără a intra pe fondul cauzei, analizând sentința a cărei suspendare o solicită, pârâta, susține că instanța de fond a schimbat cauza juridică pe care se întemeiau pretențiile deduse judecății. Astfel, prin acțiunea formulată, reclamantul a arătat faptul că, angajatorul s-ar fi făcut vinovat de izolarea și discreditarea acestuia prin preluarea, în mod abuziv, a unor sarcini de serviciu și eliminarea sa din cadrul fluxului decizional și de comunicare (faptă delictuală proprie a angajatorului, săvârșită printr-o acțiune).
Cu toate acestea, instanța a soluționat cauza prin raportare la cu totul
și cu totul alte aspecte, în considerentele sentinței reținându-se următoarele:
- faptul că angajatorul ar fi responsabil inclusiv pentru faptele delictuale ale organelor sale de conducere (răspundere civilă pentru fapta altuia);
- faptul că angajatorul ar fi fost responsabil de neîndeplinire obligației de a lua toate măsurile prevăzute la art. 40 alin. 2 lit. b) și c) din Codul muncii (răspundere civilă pentru fapta proprie, săvârșită printr-o inacțiune);
- faptul că angajatorul ar fi fost responsabil de neluarea tuturor măsurilor în vederea eliminării riscului producerii unor situații prin care salariații săi să fie înlăturați de la exercitarea atribuțiilor de serviciu
(răspundere civilă pentru fapta proprie, săvârșită printr-o inacțiune);
- faptul că angajatorul ar fi fost responsabil de faptul că nu ar fi luat nicio măsură prin care să asigure protecția intimatului-reclamant și să-i asigure acestuia condiții normale de lucru;
Or, niciuna dintre aceste împrejurări și forme de răspundere civilă nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată.
Apoi, soluționând cauza, instanța de fond nu doar ca a avut în vedere alte împrejurări și forme de răspundere civilă decât cele invocate prin acțiune, dar nici măcar nu a pus în discuția părților aceste aspecte (pârâta neputând formula apărări sau administra probe).
În opinia pârâtei instanța de fond a făcut aplicarea unor texte de lege ce nu erau aplicabile raportului juridic dedus judecății. Astfel, soluționând cauza, instanța a făcut trimitere la dispozițiile art. 219 alin. (1) din noul cod civil (text de lege ce nu era aplicabil raportului dedus judecății).
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea de punere în aplicare a noului Cod civil, "actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor". Or, în cazul de față, fapta juridică a fost săvârșită în perioada 22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011, în condițiile în care, noul Cod civil intrat în vigoare la 01 octombrie 2011.
Pe de altă parte, instanța a dispus obligarea pârâtei la repararea unui prejudiciu moral a cărui existență nu fusese dovedită, deoarece reclamantul nu a administrat nici măcar o singură probă prin care să tindă la dovedirea suportării unui prejudiciu moral, astfel că instanța a reținut, în mod eronat, faptul că starea de izolare la care a fost supus reclamantul a fost de naturăa-i provoca acestuia unui prejudiciu moral. Or, această stare de izolare reținută de instanță, reprezintă doar o situație premisă, ce ar fi putut genera un posibil prejudiciu moral, iar nu dovada indubitabilă și efectivă a producerii acestuia.
În altă ordine de idei, pârâta a mai arătat că urgența dispunerii măsurii suspendării provizorii se impune și pentru faptul că sentința atacată este definitivă și executorie, îndreptățind pe reclamant să procedeze la executarea silită oricând dorește. Mai mult, reclamantul și-a manifestat intenția de a pune sentința în executare, comunicându-i o notificare prin care solicită achitarea sumelor menționate în dispozitivul sentinței civile nr.
5203/(...).
Prin urmare, există riscul ca pârâta să poată fi executată silit, chiar și înainte de soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5203/(...) (în condițiile în care, dosarul nu a fost trimis încă către Curtea de A. C.).
Având în vedere și cuantumul sumei la care a fost obligată, respectiv
50.000 lei și faptul că, calitatea de creditor o are o persoană fizică, pârâta consideră că în măsura în care ar fi executată silit înainte de soluționarea recursului formulat, s-ar crea riscul major ca reclamantul să nu mai poată fi în măsură să restituie sumele încasate. În aceste condiții, o repunere a părților în situația anterioară ar fi destul de dificil de realizat și ar presupune o durată destul de îndelungată.
Mai mult, măsura suspendării executării nu este de natură a-l prejudicia pe creditor, în condițiile în care solvabilitatea pârâtei este de notorietate, neexistând practic riscul ca acesta să nu poată obține executarea sumei stabilită prin dispozitivul sentinței atacate.
Referitor la vremelnicia măsurii solicitate, pârâta menționează faptul că a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 5203/(...) doar până la momentul soluționării cererii de suspendare formulată în cadrul recursului (măsura solicitată având un caracter vremelnic).
Totodată, a făcut și dovada formulării unei cereri de recurs împotriva sentinței civile nr. 5203/(...), precum și dovada formulării unei cereri de suspendare a executării acestei sentințe, până la momentul soluționării cererii de recurs.
În final, pârâta arată că și condiția consemnării unei cauțiunii impuse de lege a fost îndeplinită prin O. nr. 272/(...) care confirmă consemnarea la dispoziția C. de A. C., a cauțiunii în cuantum de 5.300 lei, reprezentând 10% din valoarea sumei cu privire la care solicită suspendarea executării.
Față de toate aceste împrejurări, pârâta solicită admiterea cererii formulată și suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.
5203/(...), până la momentul soluționării cererii de suspendare formulată în cadrul recursului declarat împotriva acestei sentinței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 300 (3); art. 403 (4); 581 (1)
Cod proc.civ .
Analizând cererea formulată, Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă S. U. Ț. B. S. B., în contradictoriu cu reclamantul T. A., a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (3) Cod proc.civ. raportate la dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C.proc.civ., suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 5203/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), până la momentul soluționării cererii de suspendare formulată în cadrul recursului pe care l-a declarat împotriva acestei sentințe.
Art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă parte finală face trimitere la dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 care se aplică corespunzător.
Art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă prevede că „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. C. care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani."
Din acest text se deduce că o condiție a admiterii cererii, dacă și celelalte condiții sunt îndeplinite, este plata unei cauțiuni, care este fixă, anume 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani.
Plata trebuie făcută anterior analizării cererii, de obicei odată cu depunerea acestei cereri, dar oricum anterior soluționării cererii, pentru că stabilirea cauțiunii pentru suspendarea provizorie se face de textul legal anterior indicat, art. 300 alin. 3 parte finală cu raportare la art. 403 alin. 4
Cod procedură civilă, iar nu de către instanță, cum se prevede pentru cererea de suspendare reglementată de art. 300 alin. 3 prima parte cu raportare la art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cât timp pentru suspendarea provizorie reglementată de art. 300 alin.
3 parte finală cu raportare la art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă nu se indică o procedură de stabilire a cauțiunii precum cea stabilită pentru suspendarea prevăzută de art. 300 alin. 3 prima parte cu raportare la art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă, ci se indică doar faptul că „dacă s-a plătit cauțiunea" se poate suspenda provizoriu executarea și că această cauțiune este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, prin urmare este fixă și nu mai trebuie stabilită de instanță, rezultă că o procedură de stabilire a cauțiunii pentru suspendarea provizorie nu există și că instanța doar constată depunerea sau nu a cauțiunii ca și o condiție a soluționării cererii.
Neplata cauțiunii are drept consecință respingerea cererii, aceași fiind soluția și pentru neregularități în ce privește depunerea cauțiunii, respectiv se constată că aceasta nu a fost depusă conform cu normele aplicabile în materie.
Art. 7231 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că „In cazurile prevazute de lege, suma datorata de parte cu titlu de cautiune se fixeaza de catre instanta si se depune, dupa caz, la T. S., C. de E. si C. C. - S. sau la orice alta institutie bancara pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau, dupa caz, a executorului judecatoresc." În speță recurenta a depus un ordin de plată (fila 7 dosar) prin care recurenta S. U. Ț. B. S. depune la recurenta S. U. Ț. B. S. suma de 5.300 lei, beneficiar fiind consemnat Curtea de A. C. Un astfel de ordin de plată nu îndeplinește condițiile art. 7231 alin. 1 Cod procedură civilă pentru că suma de bani nu este indisponibilizată prin mențiunea „la dispoziția instanței", care are semnificația că doar instanța poate dispune de aceasta. F. că s-a depus pe numele instanței nu are aceași semnificație pentru că instanța nu poate fi sub nici o formă beneficiarul sumei, doar părțile putând fi beneficiari ai acesteia, în condițiile art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă, de acea suma se depune cu mențiunea „la dispoziția" iar nu „pe numele" instanței. O altă neregularitate este acea că suma nu a fost depusă la T. S., C. de E. si C. C. - S. sau la orice alta instituție bancara ci a fost depusă chiar la parte. F. că recurenta este întâmplător și instituție bancară nu îi dă dreptul de a-și depune chiar la ea suma de bani cu titlu de cauțiune pentru că depunerea la T. S., C. de E. si C. C. - S. sau la orice alta instituție bancara se face cu scopul de a oferi garanții pentru folosirea cauțiunii în scopul prevăzut de art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă, ori depunerea la una dintre părțile dosarului prin definiție nu conferă aceste garanții de indisponibilizare și obiectivitate. F. că T. S., C. de E. si C. C. - S. sau orice alta instituție bancara trebuie să fie terț față de cauză rezultă și din raționamentul invers rezultat din ipoteza în care o parte care nu este T. S., C. de E. si C. C. - S. sau la orice alta instituție bancara păstrează la sediul sau domiciliul său sau depune într-un cont al său suma cu titlu de cauțiune, și poate dispune oricând de aceasta. Este evident că partea ar putea dispune oricând de sumă, instanța nu are drept de dispoziție asupra cauțiunii, și atunci rolul acesteia este disipat. Pentru aceasta cauțiunea trebuie depusă la T. S., C. de E. si C. C. - S. sau la orice alta instituție bancara care sunt terțe față de cauză și cu mențiunea „la dispoziția instanței". Față de dispozițiile legale arătate Curtea constată că ordinul de plată depus nu întrunește condițiile legale spre a se putea constat depunerea cauțiunii iar fără depunerea cauțiunii cererea de suspendare provizorie nu poate fi admisă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge cererea formulată de recurenta S. U. Ț. B. S., pentru suspendarea provizorie a executării silite a sentinței civile nr. 5203/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică din 26 iulie 2012. PREȘEDINTE GREFIER I.-D. C. S.-D. G. Red.I.D.C. (...)/2 ex. Dact.H.C. (...)
| ← Decizia nr. 5141/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3018/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
