Decizia nr. 805/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 805/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 3463 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente delegația avocațială seria B 289955/2012, în original și contractul de asistență juridică nr. 351976/(...) ale apărătorului ales.
De asemenea, se constată că la data de 22 februarie 2012, prin fax, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Având în vedere înscrisurile depuse de pârâta recurentă, respectiv delegația avocațială și contractul de asistență judiciară, instanța respinge excepții lipsei calității procesuale active a recurentei și excepția lipsei calității de reprezentant invocate de reclamantul intimat prin întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, constatând că prin cererea de recurs s-a solicita judecarea și în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3463 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului G. C. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 13/(...) emisă de pârâta S. C. SA B. reprezentată de administratorul judiciar B. B. R. S. și reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii a reclamantului și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale indexate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la reîncadrare cu dobânda legală de la data scadenței până la data achitării efective.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 13/(...) încheiată de pârâta SC C. SA având ca administrator judiciar B. B. R. S. B. având în vedere faptul că prin sentința civilă nr.5270/2008, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva SC C. SA, s-a dispus în temeiul art.86 alin.6 din L. nr.8. rap.la art.65 alin.1 din C. Muncii, încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu (...), acordându-se un preaviz de 20 zile lucrătoare.
D. de desfacere a contractului de muncă a fost semnată de administratorul judiciar B. B. R. S. - prin N. B.
Aceasta în condițiile în care din 27 august 2010 este numit ca și administrator special al pârâtei H. S., iar mandatul administratorului judiciar este conducerea parțială de activitate întrucât prin sentința comercială nr.4952/30 iunie 2010 Tribunalul București a ridicat în parte dreptul de administrare a debitorului dispunând ca efectuarea plăților curente și încheierea de contract să se efectueze cu avizarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor din Dosar 368/2011 a T.ui S..
Dacă încheierea contractului se face cu avizarea administratorului judiciar rezultă că și desfacerea acestora la fel, și intră în atribuția administratorului special în condițiile în care art.18 lit.e din L. nr.8. prevede că administratorul special are ca atribuție administrarea activității debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar.
Atribuția de administrare a activității a activității cuprinde și măsura închiderii sau desfacerii contractului de muncă și conform textelor de mai sus administratorul special este cel care trebuie să ia această măsură cu avizarea administratorului judiciar.
Cum decizia de desfacere a contractului de muncă nu a fost semnată decât de administratorul judiciar nu rezultă că aceasta a avizat măsura luată de administratorul special, ci rezultă că această măsură s-a luat doar de către administratorul judiciar deși acestuia îi revenea atribuția de a aviza măsura luată de administratorul special, condiție în care decizia de desfacere a contractului de muncă a reclamantului apare ca nelegală și a fost anulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C. SA solicitândmodificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și că în mod greșit a apreciat că mandatul administratorului judiciar este conducerea parțială de activitate a societății revenindu-i atribuția de a aviza desfacerea contractelor de muncă și nu de a desface efectiv contractele de muncă ale salariaților, această atribuție revenindu-i administratorului special.
Arată că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura generală a insolvenței, iar în vederea creșterii valorii averii debitoarei s-a procedat la disponibilizări de personal.
La nivelul Sucursalei Z. a fost dispusă măsura restructurării de personal de către administratorul judiciar motivată de analiza financiară a activității economice astfel că măsura reducerii personalului prin desființarea unor posturi, ca urmare a reorganizării judiciare a societății apare ca fiind absolut necesară.
A. în cuprinsul deciziei de concediere contestată s-au invocat dispozițiile art.86 alin.6 din Lege anr.8. privind procedura insolvenței, dispozițiile art.65 din C.
În speță reclamantul nu a criticat deciziei de concediere sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de textele de lege invocate în chiar cuprinsul deciziei de concediere, ci a susținut nelegalitatea măsurii dispuse de angajator din prisma faptului că acesta trebuia semnată de către administratorul special al pârâtei.
Conform art. 86 alin. 1 din L. nr.(...), administratorul judiciar/. poate să mențină sau să denunțe orice contract în derulare. În acest sens sunt și dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. j din L. nr. 8. care prevăd ca și atribuții ale administratorului judiciar menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor.
Concedierea angajaților intervine din motive care nu țin de persoana angajatului ci este o urmare a intrării societății în insolvență.
Față de cele expuse măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului apare ca fiind întemeiată, fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, nefiind necesară semnătura administratorului special pentru legalitatea măsurii de concediere, A., decizia de concediere estelegală, fiind emisă și semnată de către administratorul judiciar conform dispozițiilor Legii insolvenței.
Procedurii desfacerii contractului de muncă prin denunțarea acestora de către administratorul judiciar nu îi sunt aplicabile prevederile C. muncii referitoare la concediere, astfel că măsura disponibilizării reclamantului este o măsură de oportunitate adoptată de administratorul judiciar.
Având în vedere că pârâta se află în procedura generală a insolvenței, toate măsurile întreprinse de către aceasta în desfășurarea activității sale sunt reglementate de dispozițiile speciale ale Legii nr. 8. privind procedura insolvenței, aceasta aplicându-se cu prioritate față de orice alte norme cu caracter special.
Reclamantul G. C. prin întâmpinare (f.12-13) a solicitat respingerearecursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unei societăți cu privire la care s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de L. nr. 8., perioadă în care administratorul judiciar a emis decizia nr. 13/(...) prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul dispozițiilor 86 alin. 6 din L. nr. 8., raportat la art. 65 alin. 1 din C.
Potrivit prevederilor art. 86 alin. 6 din L. nr. 8., privind procedura insolvenței, „prin derogare de la prevederile nr. 5. - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/. va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.";
Așadar, voința legiuitorului a fost de a crea o procedură simplifică în cadrul căreia să permită administratorului judiciar sau lichidatorului de a lua măsura concedierii salariaților, fără a fi necesară respectarea dispozițiilor legale imperative în materia concedierii salariaților stabilite de C.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea reține că printre atribuțiile conferite prin L. nr. 8. administratorului special, nu se regăsește și cea privind desfacerea contractelor individuale de muncă, astfel că în mod legal decizia contestată în speță a fost emisă de administratorul judiciar în temeiul prerogativelor conferite de prevederile art. 86 alin. 6 din lege.
Împrejurarea susținută de reclamant prin cererea de chemare în judecată că procedura de insolvență a fost deschisă cu mai mult de 2 ani anterior emiterii deciziei contestate, nu este de natură să conducă la nelegalitatea măsurii dispuse de către administratorul judiciar, deoarece aplicabilitatea dispozițiilor art. 86 alin. 6 nu este limitată în timp, în funcție de data deschiderii procedurii.
Deși s-a invocat de către reclamant la fondul cauzei că nu se justifica desființarea postului întrucât societatea își continua activitatea, prin derularea și încheierea de noi contracte, precum și întrucât este necesară menținerea unei unități de pompieri datorită obiectul de activitate a angajatorul, Curtea reține că singurul îndreptățit să decidă și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru societatea debitoare care se află în procedura de insolvență, este administratorul judiciar sau lichidatorul, în speță interesul legitim al acestuia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității.
Cum în cadrul procedurii administratorul judiciar este îndreptățit să adopte măsurile de ordin organizatoric vizând plata datoriilor, creștereaveniturilor, nu poate fi negat dreptul acestuia de eficientiza activitatea prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați.
Singura condiție impusă de către legiuitor prin L. nr. 8. - respectiv acordarea preavizului de minim 15 zile lucrătoare - a fost respectată, motiv pentru care Curtea apreciază că în mod greșit s-a constatat de către instanța de fond nelegalitatea desfacerii contratului individual de muncă a intimatului reclamant.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite cu opinie majoritară recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul G. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite cu opinie majoritară recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 3463 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul G. C.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie separată în sensul respingerii recursului
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: K. M.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea respingerea recursului formulat de pârâta S. „. S..
A., apreciez că soluția primei instanțe, prin care aceasta a dispus anularea deciziei nr.13/(...) emisă de către pârâtă, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale indexate de care acesta ar fi beneficiat începând cu data concedierii și până la reîncadrare este corectă, impunându-se însă substituirea motivării acesteia.
D. contestată în c auză, nr.13/(...), p rin care s -a dispus încetarea
contractului individual de muncă al re clamantul G. C., în cepând cu data de
(...), a fost emisă de către pârâta S. „. S., prin administrator judiciar B. B. R. S.
B., avându-se în vedere faptul că prin sentința civilă nr.5270/2008, s -a
deschis procedura generală de insolvență împotriva societății.
În decizie s-au invocat, ca temei de drept, dispozițiile art.86 alin.6 din L.
nr.8. și ale art.65 alin.1 din C. Muncii.
Reclamantului-intimat i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare. Recurenta consideră că decizia contestată a fost emisă cu respectareatuturor cerințelor legale, prevăzute atât în legislația muncii, cât și în L. nr.8. privind procedura insolvenței.
Se apreciază de către recurentă că: „Procedurii desfacerii contractului de muncă prin denunțarea acestora de către administratorul judiciar nu îi sunt aplicabile prevederile C. muncii referitoare la concediere, astfel că măsura disponibilizării reclamantului este o măsură de oportunitate adoptată de administratorul judiciar.";
În acest sens, recurenta are în vedere disp.art.86 alin.6 din L. nr.8., care prevede că, „Prin derogare de la prevederile legii nr.5.-C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/. va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.";
În speță, opinez că, observând modalitatea în care angajatorul și-a motivat decizia, precizând doar că se află în procedura insolvenței și indicând ca temei de drept, disp.art.86 alin.6 din L. nr.8., dar apreciind și asupra modului în care acesta și-a motivat cererea de recurs, rezultă cu certitudine că acesta a considerat că se află în situația de a constata o încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantului.
Privită din acest punct de vedere al angajatorului, dacă legea ar fi prevăzut că intrarea oricărei societăți în procedura de insolvență, ar avea ca efect încetarea de drept a contractului de muncă a angajaților săi, decizia contestată în prezenta cauză ar fi perfect valabilă.
Î nsă disp.art.86 alin.6 din L. nr.8. se referă la „. contractelor individuale
de muncă"; și nu la încetarea de drept a acestora, astfel încât chiar legea
specială invocată în cauză stabilește că ne aflăm în situația unei concedieri , astfel cum aceasta este definită de art.58 din C. muncii republicat, respectiv a unei încetări a raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului, nu a uneia ce operează de drept, în temeiul unei dispoziții legale.
Că aceasta a fost intenția legiuitorului, rezultă și din art.56 alin.1 lit.a)din C. muncii republicat, care prevede ca fiind un caz de încetare de drept a
contractului de mu ncă, doar dizolvarea an gajatorului perso ană juridică, de la
data la care angajatorul și -a încetat existența, potrivit legii.
Prin urmare, nu se poate considera ca fiind legal și cu bună-credință întocmită o decizie de încetare a contractului de muncă emisă pentru singurul motiv al intrării societății în insolvență, în termen de 2-3 ani de la data la care, prin hotărâre judecătorească, s-a deschis această procedură.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar legiuitorul, prin art.56 alin.2 din
C. muncii republicat, a considerat necesară reglementarea expresă a unui termen de 5 zile de la intervenirea cazului de încetare de drept, pentru constatarea acestuia în scris, prin decizie a angajatorului.
De altfel, în cauză recurenta a invocat în decizia contestată și disp.art.65 din C. muncii, fără a preciza însă în concret care a fost motivul real și serios care a impus concedierea reclamantului, astfel încât decizia nu cuprinde o mențiune esențială prevăzute de art.74 din C. muncii, art.76 din C. muncii republicat și fără a dovedi, în speță, deși sarcina probei îi revine în acest litigiu,că măsura concedierii intimatului respectă cerințele alin.2 al art.65 din C. muncii.
Consider că tocmai lipsa de interes a recurentei de a proba în cauză în
vreun fel că locul de muncă al reclamantului a f ost în mod efectiv desființat, și
că această măsură a avut o cauză real ă și serioasă, denot ă că angajatorul a
apreciat că se află î ntr -o situație de înc etare de drept a con tractului individual
de muncă .
Practic, ceea ce apreciază recurenta este că, în situ ația în care procedura
insolvenței s -a declanșat, chiar dacă aceasta durează ani de zile, astfel cum
este situația și în speță, fiecare salariat trebuie să presteze munca așteptându -
se zilnic la probabilitatea comunicării unei decizii de concediere, execut area
contractului său de muncă fiind afe ctată de o perma nentă situație de
incertitudine, fără ca angajatorului să -i revină obligațiile legale de a proba
legalitatea și temeini cia concedierii sale, chiar dacă aceasta i ntervine după 2 -3
ani de la inițierea p rocedurii.
De altfel, durata îndelungată în care s -a considerat că raportul de muncă
al reclamantului po ate continua, deși s ocietatea se afla în i nsolvență încă din
anul 2008, face ca doar „. în sine - de altfel, singurul motiv de concediere invocat prin decizia contestată - să nu poată fi considerată ca fiind un motiv
real și serios ce a fost determinant pentru luarea măsurii desfacerii
contractului de muncă al reclamantului în anul 2011.
Consider că orice decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din C. muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu are în vedere nicio culpă a acestuia, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.77 din C. muncii, art.79 din C. muncii republicat, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Mai consider că, ceea ce art.86 alin.6 din L. nr.8. a p revăzut a fi derogatoriu față de dispozițiile C. muncii a fost doar exceptarea angajatorilor
aflați în insolvență d e la parcurgerea pro cedurii de concedier e colectivă, nu de la respectarea disp.art.65 alin.1 și 2 din C. muncii, ori în cauză nici nu ne
aflăm în situația u nei concedieri colective, iar excepțiile prevăzute de către
legiuitor sunt de strictă interpretare, cu atât mai mult cu cât acestea prevăd
însemnate garanții pentru persoanele care au calitatea de salariați.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților care prestează
o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împo triva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta social ă europeană reviz uită, pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acest ora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația I nternațională a Muncii a statuat c ă lucrătorul
nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de co ncedier e, legat de
aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pac tul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale p revede că: „Statele p ărți la prezentul pac t recunosc dr eptul
la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea
să-și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau a cceptată și vor lua
măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația n ațională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta să poată fi const atată în mod real și să
prezinte o asemen ea însemnătate, în cât să facă impos ibilă continuarea
raporturilor de muncă dintre părți.
A., pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, chiar și în situația în care se află în insolvență, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
Având în vedere faptul că în cauză recurenta nu a probat în niciun fel că a luat o măsură de concediere legală și temeinică, consider că se impunea respingerea recursului formulat de pârâta S. „. S. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M.;
3ex.-(...).
| ← Decizia nr. 3112/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 386/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
