Decizia nr. 936/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 936/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T. JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : I. T. G. : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1986 din 28 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții intimați G. CU P. P. N. 8 B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1986 din 28 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.
Local B. M. și P. municipiului B. M. invocată de aceștia prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 8, C. Local B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MFP a fostconsiderată întemeiată în condițiile inexistenței unui raport juridic care săjustifice chemarea în judecată a acestui pârât, reținând și incidența Deciziei nr. 10/(...) pronunțate de către Î. în soluționarea recursului în interesullegii.
Prima instanță a găsit neîntemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții C. și P., apreciind că aceștia au fost chemați în judecată în calitate de finanțatori.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut că OUG nr. 1., așa cum aceasta afost modificată prin dispozițiile L. 2. a produs efecte până la finele anului
2009, ulterior, respectiv, începând cu data de (...), aceasta a fost abrogată, astfel că, nu mai poate fi aplicată.
Potrivit dispozițiilor art. 7 al. 2, art. 30 al. 5 din L. nr. 330/2009, membrii de sindicat, reprezentați în cauză, sunt îndreptățiți, începând cu data de (...), la calcularea salariului potrivit Legii 330/2009, fără însă a se putea aplica dispozițiile Legii 2. abrogată la această dată, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în noua lege.
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada 01.01-(...), respectiv L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 1., instanța a apreciat nefondată acțiunea, astfel că a respins-o ca atare. De asemenea, a fost respins și petitul subsidiar datorită caracterului accesoriu în raport de acțiunea principală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat, solicitând respingerea excepției lipseicalității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Reclamantul critică modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, apreciind că în cauză s-a reținut în mod eronat incidența deciziei nr. 10/(...) a Î. privind recursul în interesul legii, în condițiile în care decizie evocată privește doar cererile de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu acest pârât, iar nu și cererile în care acesta are calitate procesuală de pârât.
Consideră că, chemarea în judecată a acestui pârât este justificată de necesitatea finanțării, în măsura în care acțiunea de fond ar fi admisă.
Referitor la fondul cauzei, învederează reclamantul că în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului
1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat si în prezent, în raport de dispozițiile art. 7 al. 2, art. 12 al. 3 și art. 30 al. 5 din L. nr.
330/2009, act normativ care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Utilizarea valorii de 400,00 se perpetuează așadar în anul 2010, în temeiul dispozițiilor legale, care nu pot fi ignorate de către pârâți.
Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010 - data intrării în vigoare a legii unitare - în salariul brut al fiecărei persoane căreia i se aplică prevederile acestei legi, trebuie să se regăsească majorările salariale recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare prin hotărâri judecătorești. Astfel, aceste drepturi de natură salarială trebuie să se regăsească în continuare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în salariul brut al fiecărui cadru didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, menționează că potrivit art. 7 al. 2 din legea nr.
284/2010 coroborat cu art. 1 al. 1 din L. nr. 285/2010, și în anul 2011, respectiv până la data de (...), data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, calculul salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din sistemul de învățământ trebuia să se facă la valoarea majorată conform prevederilor Legii nr. 2..
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin
D. G. a F. P. M., a solicitat menținerea sentinței atacate în ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale pasive proprii.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul es te p arț ial f ondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP este fondată.
Astfel, potrivit obiectului acțiunii și având în vedere motivația, în fapt și în drept, pe care aceasta se fundamentează, Curtea apreciază că cerereade chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către ordonatorii secundari, sau după caz, terțiari de credite a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate. Prin urmare, partea reclamantă are în vedere raporturile care subzistă între pârâții - unitățile de învățământ, ca ordonatori finali de credite și M. F., ca ordonator principal de credite.
Însă aceste raport nu are caracterul unui raport obligațional, respectiv, calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P. nu presupune existența obligației implicite a acestuia de a aloca fondurile necesare către ordonatorii secundari/terțiari de credite, în sarcina cărora s- au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor legale.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea opinează că efectele acesteia pot fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității similare pe care o au cele două tipuri de cereri.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că prin D. nr. 3 din (...), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din (...), pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 2. de aprobare a O. G. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr.
136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de recursul în interesul legii, referitor la salarizareapersonalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr. 877/(...) publicată în Monitorul Oficial nr. 706/(...) că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de (...) se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la (...), stabilit în conformitate cu L. nr. 2..
Reținând și dispozițiile art. 7 al. 2 și art. 30 al. 5 din legea nr.
330/2009, precum și prevederile evocate, Curtea apreciază că pentru anul
2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți săbeneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009,stabilit în conformitate cu L. nr. 2.. Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că prin demersul dedus judecății reclamantul nu a urmărit aplicarea unui act normativ abrogat, în speță L. nr. 2. (abrogată începând cu 1 ianuarie 2010, conform art. 48 din legea nr. 330/2009 ), ci acesta a dorit să valorifice majorările salariale care au fost acordate prin această lege, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie 2009, când L. nr. 221/2009 producea încă efecte. Prin intrarea în vigoare la data de (...) a Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, L. nr. 330/2009 a fost abrogată. Conform art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%. Începând cu data de (...) a intrat în vigoare L. nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ. Prin urmare, în intervalul (...) - (...) salarizarea personalului didactic sididactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin L. nr. 2. producea efecte. Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere perioada în care membrii de sindicat reprezentați în cauză și-au exercitat activitatea în cadrul unităților școlare pârâte, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului. Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. municipiului B. M. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat A. M. F., D. M., H. V., H. E. S., I. A. S., F. M., P. F., P. G. M., R. Ana, S. M., Z. M., T. H. împotriva sentinței civile nr. 1986 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr.(...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat reprezentați, în contradictoriu cu pârâții G. cuprogram prelungit nr. 8 B. M., C. local al M. B. M. și I. P.ui M. B. M. și în consecință: Obligă pârâta G. cu program prelungit nr.8 B. M. la calculul și plata către membrii de sindicat reprezentați de reclamant a diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Obligă pe pârâții C. Local al municipiului B. M. și I. primarului M. B. M. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI G. L. T. D. C. G. I. T. G. N. N. Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3464/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
