Sentința nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I C.

Dosar nr. (...)

SENTINȚA C. Nr. 32/D/2012

Ședința Camerei de C. din data de 12 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.

GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj-N. și Tribunalul Sălaj cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul S. „. I. AL P. DE L. DIN D. DEJ T. în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. CFR M., având ca obiect litigiu de muncă, înregistrată inițial pe rolul T. C.

Conflictul negativ de competență s-a soluționat conform art. 22 alin.5

C.proc.civ., în Camera de C., fără citarea părților.

C U R T E A,

Prin sentința civilă nr. 3506 din 21 oct.2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții, T. V., C. T. S., M. N. R., R. G. și T. I. prin S. L. I. AL P. DE L. DIN D. DEJ T. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S. și S. CFR M. SA S. C.

S-a admis excepția necompetenței teritoriale a T. C. cu privire la cererea reclamanților cu domiciliul în raza T. S..

S-a declinat competența de soluționare a cauzelor privind pe acești reclamanți în favoarea T. S..

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul S. L. I. AL P. DE L. DIN D. DEJ T. în numele și pentru membrii de sindicat T. V., C. T. S., M. N. R., R. G. și T. I., împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S. și S. CFR M. SA S. C., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat, pentru anii 2007, 2008 și

2009, a câte un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat în raport cu rata inflației.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni civile, având ca obiect un conflict de drepturi, respectiv obligarea angajatorului la plata unor drepturi materiale prevăzute de C. colective de muncă. Fiind un litigiu ce are ca obiect un conflict de muncă cu privire la executarea contractului colectiv de muncă, competența teritorială aparține, în conformitate cu prevederile art. 284, alin. 2 C. Muncii, tribunalului unde reclamantul, respectiv membrii de sindicat reprezentați, își au domiciliul ori sediul, după caz.

În ședința publică din 21 octombrie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art.137 al.1 C. proc. Civ.

Astfel, membrii de sindicat, reprezentați de reclamant, T. V., C. T. S., M. N. R., R. G. și T. I. au domiciliul în localități din județul S., respectiv în raza T. S..

Având în vedere că reglementările privitoare la competența teritorială stabilite în Codul Muncii au caracter derogatoriu de la dreptul comun, în temeiul art. 284 al.2 din Codul Muncii, instanța a disjuns din dosarul nr. (...) al T. C. cererea formulată de membrii de sindicat, reprezentați de reclamant, T. V., C. T. S., M. N.

R., R. G. și T. I., a admis excepția necompetenței teritoriale a T. C., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. S. și a trimis cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 629 din 23 ian. 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...)* s-a admis excepția invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de: S. L. I. al P. de L. din D. Dej-T. județul C. - în numele angajaților: T. I., T. V., C. T. S., M. N. R. și R. G. - în contradictoriu cu pârâtele: S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA - B. ȘI S. N. DE T. F. DE M. - CFR M. SA S. C. - în favoarea T. C.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, care arată prin alin. 1 faptul că organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii proprii sau aleși. Astfel, conform alin. 1 al articolului menționat, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.

Potrivit art. 284 din Codul Muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de P. C., iar cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Având în vedere faptul că reclamantul, federație sindicală, își are sediul în

C., față de prevederile legale mai sus menționate, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine T. C.

În aceste sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 943 din 15 februarie 2010 și nr. 885 din 885 din 3 februarie 2011.

Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a declinat competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea T. C.

Prin sentința civilă nr.5898 din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...)* s-a admis excepția necompetenței teritoriale a T. C. cu privire la cererea reclamanților T. V., C. T. S., M. N. R., R. G. și T. I. prin S. L. I. AL P. DE L. DIN D. DEJ T. formulată în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S. și S. CFR M. SA S. C.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe acești reclamanți în favoarea T. S..

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Curtea de A. C. pentru stabilirea competenței teritoriale.

Examinând sesizarea T. C., Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm.

C.pr.civ., constată că în speță, așa cum a arătat și Tribunalul Cluj, competența de soluționare a cauzei revine T. S., pentru considerentele expuse în sentința pronunțată de prima instanță sesizată.

Astfel, se constată că acțiunea a fost înregistrată inițial la data de 8 februarie 2010 pe rolul T. C., și ca atare sunt incidente dispozițiile ce reglementează competența de soluționare a cauzei, inclusiv sub aspect teritorial,de la data sesizării instanței, cu alte cuvinte, raportarea se va face la acele prevederi legale incidente în materie, în vigoare la acea dată.

Or, potrivit prevederilor art. 284 alin. 2 Codul muncii, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul";.

Prin raportare la prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, care stipulează că „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";, se concluzionează că membrii de sindicat aveau, sub legislația în vigoare la data promovării acțiunii, calitatea de reclamanți în acțiunile inițiate în numele lor de către sindicatele ai căror membri erau, iar sindicatul reprezenta doar mandatarul acestora.

Ca urmare, instanța competentă a soluționa cauza privitoare la drepturi salariale ale unor membri de sindicat cu domiciliul în județul S. aparține T. S., chiar dacă sediul sindicatului este la C., întrucât reclamanți sunt salariații.

Aceasta a fost practica și interpretarea constantă în materie, sub prevederile legislației în vigoare la acea dată.

Sub același aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia S. I civilă nr. 6. stabilind competența teritorială în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului, însă aceste dezlegări au fost date în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Legea nr.

62/2011, care stipulează:

„(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale

au calitate procesuală activă ";.

Or, aceste dezlegări și prevederi legale nu sunt aplicabile în speță, raportat la momentul introducerii acțiunii, când Legea nr. 62/2011 nu intrase în vigoare.

Sunt de invocat dispozițiile de principiu ale art. 725 alin. 2 teza I C.proc.civ., potrivit cărora „procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe";.

Văzând și dispozițiile art. 20 și 22 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul S. L. I. AL P. FR L. DIN D. DEJ T. în numele membrilor de sindicat T. I., T. V., C. T. S., M. N. R., R. G. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. C. având ca obiect litigiu de muncă, înregistrată inițial sub nr. (...) pe rolul T. C., în favoarea T. S..

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.

Dată în Camera de C. și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.

PREȘEDINTE GREFIER

D. C. G. N. N.

Red.DGC Dact.SzM/2 ex.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă