Decizia civilă nr. 1057/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1057/R/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 1985/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată D. M. D.
, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 5 martie 2013, prin fax, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1985 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de necompetență materială a T. ui M. - Secția I civilă, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. M. D. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M., și s-a dispus anularea Deciziei nr. 573 din data de 15 decembrie 2011, emisă de pârâta D.
G. a F. publice M. .
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior și a fost obligată pârâta la plata către aceasta a unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data de 16 decembrie 2011 până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a T. ui M.
- Secția I civilă, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a apreciat-o ca nefiind întemeiată, raporturile dintre părți fiind raporturi de dreptul muncii, întemeiate pe contractul individual de muncă încheiat, iar nu raporturi de drept administrativ.
Așa fiind, instanța a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
În baza contratului individual de muncă înregistrat sub nr. 991 din_ și a deciziei nr. 445 din 31 august 2007, reclamanta D. M. D. a fost angajată în funcția de inspector specialitate debutant la Serviciul inspecție fiscală persoane juridice 2 din cadrul Administrației F. P. a municipiului B. M.
, pe o durată determinată, începând cu data de 1 septembrie 2007 și până la organizarea concursului pentru postul respectiv, concurs care nu a mai avut loc. Începând cu data de 27 octombrie 2008, în temeiul deciziei nr. 596 din 23 octombrie 2008, s-a dispus detașarea reclamantei la Compartimentul de achiziții publice, ca urmare a faptului că titularul postului de inspector principal clasa I, treapta 3 a rămas în concediu de maternitate și, în continuare, în concediu plătit
pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Potrivit deciziei nr. 445 din data de 29 august 2008, începând cu data de 1 septembrie 2008, reclamanta a promovat în gradul profesional imediat superior debutantului de inspector specialitate gradul IV.
Prin decizia nr. 9 din_, reclamanta a fost reîncadrată în funcția contractuală teritorială de inspector de specialitate gradul II, gradația 5.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată, care se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului de muncă pe durată determinată, acesta nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
Potrivit mențiunii inserate la punctul 2.3 din contractul individual de muncă nr. 991 din_, acesta a fost încheiat pe o durată determinată, până la organizarea concursului pentru postul ocupat de reclamantă.
Astfel, doar detașarea reclamantei la Compartimentul achiziții publice, conform deciziei nr. 596/2008, s-a făcut până la întoarcerea titularului postului, aflat în concediu de maternitate și pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
În condițiile în care angajatorul nu a respectat prevederile legale referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât raporturile de muncă dintre părți au continuat și după expirarea acestuia, natura reală a contractului este cea a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
De altfel, prin Sentința civilă nr. 525 din data de 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta D. M. D. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. și s-a constatat că începând cu data de 1 septembrie 2009 contractul individual de muncă încheiat între părți nr. 991 din_, pentru funcția contractuală de inspector de specialitate în cadrul Administrației F. P. a Municipiului B. M. - Serviciul de inspecție fiscală, este pe durată nedeterminată.
Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat, conform deciziei civile nr. 3503/R/2012, pronunțată de Curtea de Apel C. .
Reținându-se, în mod irevocabil, durata nedeterminată a contractului individual de muncă încheiat între părți nr. 991 din_, tribunalul a apreciat că acesta nu putea înceta de drept, prin ajungere la termen, conform art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, astfel încât decizia nr. 573 din 15 decembrie 2011 a fost nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. M.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că reclamanta a fost angajată în funcția de inspector specialitate debutant, pe perioada determinată, conform Deciziei nr. 445/_, încheindu-se Contractul individual de muncă nr. 991/_ .
Conform contractului de munca a fost angajat pe perioada determinata începând cu data de_ până la organizarea concursului pe postul respectiv.
Având în vedere că titularul postului inspector specialitate clasa I, treapta 3 Compartimentul de achiziții publice a rămas în concediu maternitate începând cu data de_ și în continuare în concediu plătit pentru îngrijirea copilului mic până la vârsta de 2 ani și pentru buna desfășurare a activității Compartimentului de achiziții publice precum și cererea doamnei D. M. D. nr. 21.407/_, s-a dispus detașarea reclamantei la acest compartiment, începând cu data de _
.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2289/_ până la data de_ .
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2365/2011:
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 D. G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea ca nu sunt bugetare și ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Faptul că în preambulul deciziei de concediere s-au menționat aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, aceste împrejurări fiind prezentate pentru a indica întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinată.
De asemenea, consideră că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă însă, de drept, contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată.
Totodată recurenta invocă prevederile art. 22 alin. 1 din OG nr. 34/2009 și art. III alin. 2 din OUG nr. 229/2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Intimata D. M. D.
, a solicitat respingerea recursului declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Decizia nr. 573/_ , emisă de pârât reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art. 56 alin.1 lit. i C.muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată.
Împrejurările învederate de recurentă privind necesitatea reducerii posturilor vacante ce a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat pe durată determinată, nu pot fi luate în considerare atât timp cât temeiul încetării contractului individual de muncă, potrivit deciziei emisă de angajator, îl constituie prevederile art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 alin.1 lit. i C.muncii, în raport de temeiul indicat fiind analizată legalitatea și temeinicia măsurii concedierii.
În condițiile în care contractul individual de muncă al reclamantei este unul încheiat pe durată nedeterminată, potrivit constatărilor primei instanțe, corecte de altfel, raportat la prevederile art. 82 din C.muncii, angajatorul nu putea dispune încetarea acestuia întemeiat pe dispozițiile art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 alin.1 lit. i C.muncii.
Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că s-a păstrat caracterul determinat al contractului individual de muncă al reclamantei ulterior expirării termenului pentru care acesta a fost încheiat, atât timp cât încheierea contractului pe durată determinată reprezintă, potrivit normelor de drept al muncii, excepția de la regula încheierii contractului pe durată nedeterminată, astfel că durata determinată a acestuia trebuie să se încadreze în situațiile prevăzute în mod expres și limitativ prin prevederile art. 82 C.muncii.
În condițiile în care s-a constatat neîndeplinirea cerințelor legale pentru continuarea raporturilor de muncă în baza contractului individual de muncă pe durată determinată și, întrucât acestea au continuat și după expirarea duratei contractului, concluzia firească este aceea a considerării contractului ca fiind unul încheiat pe durată nedeterminată.
În ceea ce privește invocare de către recurentă a prevederilor art. 22 alin. 1 din OG nr. 34/2009 și art. III alin. 2 din OUG nr. 229/2008, referitor la ocuparea posturilor vacante din instituțiile publice, Curtea constată că aceste acte normative sunt ulterioare începerii derulării raporturilor de muncă dintre părți, ele având incidență pentru noile angajări care s-ar face la nivelul instituției.
Prin urmare, soluția instanței de anulare a deciziei de concediere este temeinică și legală.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și obligării pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de D. G. a F. P.
M. împotriva Sentinței civile nr. 1985 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. | B. |
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: H. D. M.
