Decizia civilă nr. 1112/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1112/R/2013
Ședința publică din 11 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTORI: L. D.
: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta Ș. (căs. M. ) C. împotriva sentinței civile nr. 12687 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. "C. M. " S. B. și S. "C. M. " S. - S.
T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 25 februarie 2013, când s-a dispun amânarea pronunțării recursului pentru data de 04 aprilie 2013, apoi pentru data de azi, încheierii care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12687 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta Ș. (căsătorită M. ) C. în contradictoriu cu pârâtele S. "C. MARFĂ"; SA
B. și S. "C. MARFĂ"; SA - S. T. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 3CZ2.1/116/_, reclamanta a fost concediată în temeiul art. 65 alin. l din Codul Muncii. Reclamantei i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei.
Conform Hotărârii nr.8/_ a A.G.A. în cadrul societății intimate de rândul 1 s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare, forma finală,cuprinzând o nouă structură a societății, atât la nivel central cât și în teritoriu.
Reclamanta a fost angajata pârâtei de rândul 2 la Biroul Resurse Umane unde,anterior reducerii postului său,existau un număr de 2 de posturi de economist III, ce au fost desființate.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acesteia.
Motivele care impun concedierea vizează acel loc de muncă și nu un loc de muncă de natura celui ocupat de către reclamantă, distincție ce exclude posibilitatea selecției salariaților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a
locului de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice
precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Astfel, în condițiile în care desființarea a 2 posturi de economist III din cadrul instituției intimate de rândul 2, între care și cel deținut de către reclamantă, a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, instanța consideră că Decizia nr.3CZ2.1/116/_ contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context am reținut că, desființarea postului de economist III deținut de către reclamantă a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post.
Acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât, desființarea locului de muncă ocupat de către aceasta a fost una efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții rezultă că postul deținut de reclamantă a fost desființat.
În această situație pârâtul nu poate reînființa un post doar pentru reclamantă, în cadrul unui compartiment complet reorganizat unde efectiv au fost suprimate cele 2 de posturi. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct. a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Din Adresa nr.3CZ2._ a rezultat că pe raza Sucursalei T. au existat, după desființarea postului reclamantei, 11 posturi vacante între care unul de economist IV în cadrul Stației Dej Triaj, post oferit acesteia care însă l-a refuzat, așa cum chiar aceasta recunoaște în acțiunea introductivă.
Pârâții au depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantei, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din instituție instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către aceasta, întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la plata unor daune compensatorii reprezentând echivalentul a 6 salarii brute negociate, trebuie arătat că în cazul reclamantei a avut loc o concediere individuală și ca atare nu-i sunt aplicabile prevederile art.67 din Codul Muncii și prevederile art.60 alin.7 din C.C.M. aplicabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Ș. C.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond
, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod greșit s-a reținut că decizia de concediere este legală și temeinică întrucât la întoarcerea din concediul de maternitate i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia de concediere nr. 3CZ 2.1/116/_ . În art. 3 al deciziei de concediere se arată că postul ocupat de aceasta a fost desființat prin hotărârea AGA nr. 8/_, iar angajatorul nu dispune de alte locuri disponibile. În cuprinsul hotărârii AGA nr. 8/_, punctul 2, se menționează că "Referitor la: Notă privind reducerea programului de lucru - Aprobă ... mandatarea Directorului General al C. M. S. în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul muncii ... până la finalizarea procedurilor de concediere colectivă"; - prin urmare, hotărârea prin care s-a desființat postul reclamantei a fost o concediere colectivă.
Modalitatea de selecție (sau criteriile) prin care posturile din cadrul serviciului Resurse umane au fost desființate nu este clară, în sensul că nu s-a organizat un concurs, nu au fost realizate fișe de evaluare sau interviuri pentru ocuparea posturilor rămase. Ce rezultă cu claritate din statul de funcții de la data de_, cu aplicare din_ (depus la dosarul cauzei de către pârâte), este că pârâtele au desființat posturile de munci economist I și economist III de la serviciul resurse umane, dar au creat postul de economist II. Acest post a fost ocupat de către colega recurentei care lucra pe postul de economist I în cadrul serviciului resurse umane. La momentul respectiv existau și alte posturi noi în cadrul instituției, respectiv la Serviciul contabilitate, unde a fost creat postul de Economist IV, post inexistent inițial. Pentru aceste posturi create după restructurare nu s-a dat concurs și nu s-au folosit criterii de selecție pe baza fișelor de evaluare. Având în vedere că au rămas posturi de economist disponibile și chiar au fost create noi posturi în cadrul departamentelor existente după restructurare, recurenta ar fi putut ocupa unul din aceste posturi. Menționează că, așa cum rezultă din actul adițional la contractul de muncă I.B/393/_, în urma unui concurs, a obținut postul de ECONOMIST II, Serviciul Contabilitate, Birou Decontări terți și clasa 38. În urma restructurării din_, prin actul adițional la contractul de muncă I.B/3337/_ locul de muncă al acesteia a fost mutat la Serviciul Resurse Umane, ca și ECONOMIST III, clasa 37, fapt care poate fi considerat o retrogradare, împreună cu o reducere de salariu.
Deoarece în organigramă a rămas postul de economist II, acesta putea fi oferit recurentei înapoi, sau, eventual, putea fi anunțată să se prezinte la un concurs.
S-a mai invocat că prin desființarea postului reclamantei la data de_, pârâtele au modificat unilateral contractul de muncă în timp ce acesta era suspendat de drept potrivit art. 50 lit. a) Codul muncii, recurenta fiind în concediu de maternitate.
Pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de a proteja o mamă întoarsă din maternitate, ci i-au oferit un post în cadrul Dej Triaj, pe care îi era dificil să îl ocup deoarece trebuia să se deplaseze de la C. -N. la Dej în fiecare zi, în condițiile în care copilul pe care l-a născut are nevoie de atenția și îngrijirea acesteia pentru a crește.
Subliniază faptul că existau posturi nou create după concedierea colectivă din 2011, dar pârâtele au oferit posturile altor salariați, fără niciun criteriu de evaluare.
S-au criticat constatările instanței de fond referitoare la concedierea individuală a reclamantei, precizându-se că pârâtele au recunoscut că decizia de concediere nr. 3CZ 2.1/116/_ a survenit în baza desființării postului prin hotărârea AGA nr. 8/_, care a reprezentat o decizie de concediere colectivă. Motivul de fapt menționat în decizia de concediere este desființarea postului ocupat de salariat în temeiul hotărârii AGA nr. 8/_ . Practic, pârâta a realizat o concediere colectivă la data de_, pe care a comunicat-o la data de_, motiv pentru care datorează plăți compensatorii în temeiul art. 67 din Codul muncii și art. 60 din CCM, în valoare de minimum 6 salarii de bază brute negociate.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în contractul colectiv de muncă, ea nu are caracterul unei clauze, rezultat al negocierii părților contractante, întrucât obligația angajatorului este una izvorâtă din lege, prin contractele colective de muncă, încheiate anual ori pe alte perioade de timp, la nivel de ramură și nivel de unitate, părțile contractante negociind numai condițiile și cuantumurile acestora, scopul fundamental al unor astfel de clauze fiind acela de a stipula drepturi la un nivel superior față de cel prevăzut În
normele legale, pentru a fi atenuate consecințele concedierilor individuale sau colective pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Prin urmare, salariatul concediat din motive care nu țin de persoana sa poate beneficia cumulativ atât de compensațiile prevăzute de lege și suportate din bugetul asigurărilor de șomaj cât și de compensații bănești individuale din partea angajatorului, din resursele financiare ale acestuia, dacă astfel de compensații sunt prevăzute în CCM aplicabil. Așadar, la data concedierii, angajatorul avea obligația să plătească subsemnatei plata compensatorie minimă prevăzută în CCM.
S-a solicitat și indexarea plăților compensatorii cu rata inflației, pentru perioada cuprinsă între data scadenței, care este data concedierii și data plății efective.
În drept s-au invocat prevederile art. 58, 65, 66, 67, 69 din Codul muncii,
art. 242, art. 274, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin. 3 Cod proc. Civilă, art.
60, art. 80 CCM.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 februarie 2013 (f.12-14) pârâta
S. "C. M. "; S.A
a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, cu menținerea în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea de Apel reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii " concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia";.
Drept urmare, din chiar definiția legală a concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, rezultă că aceasta reprezintă desființarea locului de muncă ocupat de salariat, respectiv suprimarea sa din structura organizatorică (organigramă sau din statul de funcții) a angajatorului.
Conform art. 60 alin. 1 lit. e din Codul muncii "concedierea nu poate fi dispusă pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani";, art. 78 din același act normativ prevăzând că sancțiunea pentru nerespectarea procedurilor prevăzute de lege în cazul concedierii este nulitatea acesteia.
Rațiunea instituirii acestei interdicții la concediere o reprezintă protecția salariatului într-o perioadă vulnerabilă, chiar în detrimentul intereselor angajatorului, de esența acestei interdicții fiind obligația angajatorului de a nu desființa postul ocupat de salariatul care este în concediu pentru îngrijirea copilului până la doi ani, pe toată durata suspendării contractului din acest motiv.
Verificând îndeplinirea acestor dispoziții legale în cauza dedusă judecății, Curtea reține că, așa cum a apreciat și instanța de fond și cum rezultă chiar din decizia de concediere contestată în prezenta cauză (filele 10 verso -11 dosar fond), postul ocupat de reclamantă (de economist III în cadrul Sucursalei T. - Centrul Zonal M. C. ) a fost desființat prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 8/_, valabilă de la data de 0_ (filele 27-49 dosar fond). La data desființării postului său, reclamanta era în concediu pentru îngrijirea copilului până la doi ani (fapt ce reiese și din Notificarea emisă de pârâtă de la fila 10 dosar fond), astfel încât contractul său individual de muncă era suspendat conform art. 51 lit. a din Codul muncii.
Deși strict formal concedierea reclamantei, respectiv emiterea deciziei de concediere, s-a realizat după încetarea suspendării contractului său individual de muncă (respectiv începând cu data de_ ), Curtea apreciază că întrucât
desființarea postului s-a realizat anterior, interdicția prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost încălcată, ceea ce atrage conform art. 78 și 80 alin.
1 din Codul muncii nulitatea Deciziei de concediere nr. 3/CZ2.1/116/_ emisă de intimată.
În consecință, reținând și faptul că față de temeinicia motivului de recurs examinat anterior nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de reclamantă cu privire la legalitatea și temeinicia deciziei de concediere și la capătul de cerere subsidiar referitor la acordarea plăților compensatorii, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 12687 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, care va fi modificată în întregime și, în consecință, se va anula Decizia de concediere nr. 3CZ 2.1/116/_ emisă de pârâta SNTFM "C. MARFĂ"; SA.
De asemenea, în temeiul art. 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii se va dispune reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii (_ ) și până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 12687 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime și, în consecință, anulează Decizia de concediere nr. 3CZ 2.1/116/_ emisă de pârâta SNTFM "C. MARFĂ"; SA, dispune reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. | G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
