Decizia civilă nr. 4539/2013. Cotestație decizie concediere

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4539/R/2013

Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: D. C. G.

G.: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.

M. împotriva sentinței civile nr. 1507 din 02 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată F.

M. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate F. M. M., avocat F. Miklos, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimat F. M. M. a depus la dosar întâmpinare.

Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și dovada comunicării întâmpinării pârâtei recurente și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform copiei chitanței pe care o depune la dosar.

Arată că așa cum reiese din recursul formulat, reclamanta intimată a fost angajată la data de 01 septembrie 2004 pe perioadă determinată în baza unui contract care este unicul și singurul act semnat între părți și care prevede la art. 2 pct. 3 că se încheie pe perioadă determinată până la momentul la care revine titularul postului. În acest sens s-a emis decizia nr. 272 din_, aflată la fila 91 din dosarul de fond, în care specifică foarte clar că reclamanta intimată a fost angajată pe perioadă determinată pe postul domnului T. G. D. .

În data de 15 noiembrie 2008 s-a emis decizia nr. 621, aflată la fila 92 din dosarul de fond, în care se specifică că raporturile de muncă cu domnul T. G.

D. s-au încheiat, astfel că la data respectivă contractul încheiat între părți a ajuns la termen, în această situație pârâta recurentă ar fi avut la dispoziție posibilitatea să invoce dispozițiile art. 155 din Codul muncii, și anume să invoce faptul că contractul a ajuns la termen și să dispună încetarea acestui contract, ceea ce nu s-a întâmplat.

În anul 2005 reclamanta intimată a participat la un concurs de promovare, în acest sens s-a emis decizia nr. 299 din_, aflată la fila 93 din dosarul de fond. La art. 2 pct. 4 din contract se specifică că în situația în care reclamanta

intimată va promova acest concurs contractul se va transforma dintr-un contract pe perioadă determinată într-un contract pe perioadă nedeterminată.

Având în vedere toate aceste aspecte este evident că contractul pe perioadă determinată a ajuns la termen în anul 2008, iar relațiile de muncă au continuat până la nivelul anului 2012. Consideră că după anul 2008 acest contract devenit unul perioadă nedeterminată, iar din acest punct de vedere poate invoca pentru prima dată un motiv de nulitate absolută și anume că reclamanta intimată a fost în concediu maternal când i s-a desfăcut contract de muncă.

Referitor la apărările invocate de către pârâta recurentă că reclamanta ar fi fost angajată pe postul deținut de doamna Cuc S., reprezentantul reclamantei

intimate arată că aceste apărări sunt total nefondate și nedovedite, deoarece nu a existat niciodată vreun act prin care reclamanta intimată să fie trecută pe postul deținut de doamna Cuc S. și că sarcina acestei probe i-ar fi aparținut strict pârâtei recurente.

Mai arată că acest contract nu putea să fie pe perioadă determinată din 2004 până în 2012 și apreciază că singura culpă ce se poate reține în această cauză aparține pârâtei recurente care nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile de a încheia contracte și acte în ceea ce privește relațiile cu angajatul.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1507 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea F. M. M. în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. M. și în consecință a fost anulată decizia nr. 1180 din_ emisă de intimată.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul de inspector de specialitate gr. II gradația 2, clasa de specializare 38 în cadrul A.P.F. pe perioadă nedeterminată.

A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale de care ari fi beneficiat contestatoarea începând cu data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă.

A fost respinsă cererea contestatoarei de acordare a daunelor morale.

A fost obligată intimata să plătească contestatoarei 2.500 lei cheltuieli de jude-

cată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia 1180 emisă de

intimată, s-a dispus ca începând cu data de_, să înceteze raporturile de muncă încheiate cu contestatoarea conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al.1 lit. i) Codul muncii la expirarea Contractului Individual de Muncă încheiat pe durată determinată.

În motivarea deciziei se menționează faptul că din data de_ d-na Cuc S. inspector asistent clasa I în cadrul Compartimentului compensări, restituiri - Administrația F. P. a municipiului B. M. revine la serviciu urmare a expirării concediului pentru creșterea copilului cu handicap ceea ce impune necesitatea încetării Contractului Individual de Muncă al contestatoarei F. M.

M. angajată pe perioadă determinată pe postul mai sus menționat.

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 941 din_ contestatoarea a fost angajată la pârâtă începând cu_ și până la revenirea titularului, ca și inspector de specialitate debutant la biroul de gestiune registru contribuabili și declarații fiscale persoane fizice.

În perioada_ -_ contestatoare a avut raportul de muncă suspendat pentru concediu de maternitate și concediu de creștere a copilului.

Intimata D. G. a F. P. M. susține că începând cu_ postul ocupat de reclamantă a devenit vacant având în vedere încetarea raportului de muncă al d-lui T. G. D. - inspector asistent clasa I, treapta 3, prin acordul părților, post ocupat ulterior de către contestatoare, acesta consimțind să desfășoare activitate în cadrul Direcției Generale a F. P. M. pe postul temporar vacant din cadrul aceluiași compartiment al d-nei Cuc S., care a avut raportul de serviciu suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, risc maternal, concediu de maternitate, concediu de creștere a copilului până la doi ani și ulterior concediu pentru îngrijirea copilului cu handicap.

În Contractul Individual de Muncă încheiat cu contestatoarea nu se menționează cine este titularul postului ce urmează a reveni, pendinte de care urmează a se dispune încetarea de drept a Contractului Individual de Muncă

"pretins"; a fi încheiat pe perioadă determinată.

Acest mod deficitar de încheiere a Contractului Individual de Muncă nu poate constitui decât un abuz de drept săvârșit de către acest angajator care nu a elucidat și nu a prevăzut expres durata încheierii Contractului Individual de Muncă corect cu contestatoarea.

Pentru protecția drepturilor salariaților și prevenirea abuzului de drept din partea angajatorului, legiuitorul româna a procedat la reglementarea contractului de muncă pe durată determinată armonizând treptat legislația națională cu aquis-ul comunitar, astfel cum rezultă chiar din preambulul O.U.G. nr. 65/2005, ce a modificat art. 82 alin. 1 și art. 84 alin.1 din Codul muncii și cel al O.U.G. nr. 55/2006 ce a modificat și completat art. 84 alin. 2 din Codul muncii, având în vedere deosebitele consecințe economice, psihologice și sociale ale precarității acestor raporturi de muncă pentru salariați, determinate de incertitudinea care apasă asupra locului de muncă.

S-a reținut astfel că, prin Directiva 1999/70/CE a Consiliului din_ privind Acordul-cadru CES, UNICE și CEEP asupra muncii cu durată determinată, avută în mod special în vedere la armonizarea legislației muncii în România cu cea comunitară, s-a prevăzut că,pentru a preveni abuzul ce poate rezulta din utilizarea contractelor sau relațiilor de muncă cu durată determinată succesive, statele membre pot introduce una sau mai multe măsuri prevăzute la Clauza 5 din acordul-cadru și anume: rațiuni obiective care să justifice reînnoirea unor astfel de contracte sau relații de muncă, durata maximă a contractelor sau relațiilor de muncă succesive și numărul de reînnoiri ale unor astfel de contracte sau relații de muncă.

Alineatul 2 al acestei clauze prevede că statele membre, după consultarea partenerilor sociali stabilesc în ce condiții: a) contractele sau raporturile de muncă sunt considerate " succesive";; b) sunt considerate contracte sau raporturi de muncă pe durată nedeterminată.

În elaborarea acestui acord-cadru. Părțile au luat în considerare următoarele: contractul individuale de muncă pe durată nedeterminată reprezintă forma generală pentru raporturile de muncă, contribuie la calitatea vieții lucrătorilor implicați și îmbunătățesc performanța, iar folosirea, doar din motive obiective, a contractelor pe durată determinată constituie un mod de a împiedica abuzurile.

Se mai prevede că Statele membre pot menține și/sau partenerii sociali pot menține sau introduce dispoziții mai favorabile pentru muncitorii avuți în vedere în acord ( Clauza 8).

Conform jurisprudenței CJCE ( Hotărârile Mandold, Adneler și alții) beneficiul stabilității locului de muncă este considerat un element major al protecției acordate lucrătorilor. Curtea a dedus din acesta că Acordul-cadru vizează să limiteze recurgerea succesivă la contractul de muncă pe durată determinată, considerată

drept o sursă potențială de abuz în detrimentul lucrătorilor prevăzând o serie de dispoziții minime de protecție destinate să evite incertitudinea situației salariaților.

S-a mai reținut prin aceste hotărâri că o dispoziție care nu justifică în mod specific folosirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive prin existența unor factori obiectivi legați de particularitățile activității respective și de condițiile exercitării sale, implică un risc real de a determina o recurgere abuzivă la acest tip de contracte și nu este, prin urmare, compatibilă cu obiectivul și cu efectul util al Acordului-cadru.

În speță, prin Contractul Individual de Muncă nr. 941 din_ depus la fila 53 s-a menționat că acesta a fost încheiat într-o situație de excepție prevăzut de art. 81 din Codul muncii, pe durată determinată, până la revenirea titularului. Durata îndelungată a acestui contract, începând cu_ -_, pe lângă faptul că încalcă prevederile art. 82 al.1 din Codul muncii potrivit căruia Contractul Individual de Muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni, dovedită pe deplin că activitatea prestată de contestatoare a corespuns unei nevoi permanente a instituției intimate, motiv pentru care aceasta era îndreptățită al încheierea Contractului Individual de Muncă pe durată nedeterminată.

În considerarea celor de mai sus instanța a reținut că decizia 1180 este nelegală și netemeinică, în temeiul art. 80 Codul muncii a dispus anularea ei și a repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere respectiv reintegrarea contestatoarei pe post și a obligat angajatorul la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei de la data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă.

Cu privire la daunele morale solicitate de contestatoare acestea nu au fost dovedite, drept urmare cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata să plătească contestatoarei 2.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial dovedit cu chitanța nr. 2/_ .

Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. a F. P. M. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, s-a arătat că reclamanta a fost angajată conform Deciziei nr.272/_ emisă de directorul executiv al D.G.F.P. M. la acea data, încheindu-se Contractul individual de muncă nr.941/_ .

În perioada 12 noiembrie 2007 - 9 iulie 2008 reclamanta a avut raportul de munca suspendat pentru concediu de maternitate și concediu de creștere a copilului. Începând cu data de_ postul ocupat de reclamanta a devenit vacant, având în vedere încetarea raporturilor de muncă ale domnului T. G. D. - inspector asistent clasa I, treapta 3, prin acordul părților, post ocupat ulterior de către reclamanta, aceasta continuând sa desfășoare activitate în cadrul D.G.F.P. M.

- A.F.P. B. M. pe postul temporar vacant din cadrul aceluiași compartiment al doamnei Cuc S., care a avut raportul de serviciu suspendat pentru incapacitate temporara de munca, risc maternal, concediu de maternitate, concediu de creștere a copilului pana la doi ani si ulterior concediu de îngrijire a copilului cu handicap.

Prin cererea nr.32.703/15 octombrie 2012 doamna Cuc S. solicita reluarea activității, iar prin Decizia nr.1179/23 octombrie 2012 se dispune încetarea suspendării raporturilor de serviciu si reluarea activității doamnei Cuc S. începând cu data de 1 noiembrie 2012.

Prin Decizia nr. 1180/23 octombrie 2012 se dispune încetarea activității doamnei F. M. M., având in vedere faptul ca titulara postului si-a reluat activitatea.

Rațiunea pentru care reclamantei i-a fost încetat raportul de munca de drept - la expirarea termenului contractului individual de munca încheiat pe durata determinata, chiar daca avea raportul de munca suspendat pentru concediu de

creștere a copilului, este aceea ca potrivit art. 49 alin (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicata si actualizata: "in cazul suspendării contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legătura cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de munca, cu excepția situațiilor in care contractul individual de munca încetează de drept", Decizia nr. 1180 /23 octombrie 2012 nefiind o decizie de concediere.

Simpla derulare a raporturilor de munca intre părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma insa de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata. Acordul pârtilor - salariat, angajat - in derularea unui raport de munca este într-adevăr o prima condiție necesara pentru constatarea existentei unui contract de munca, aceasta nu este insa si suficienta.

Instanța de fond, in mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de munca după expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficienta pentru a aprecia ca părțile au convenit la transformarea contractului de munca pe durata determinata intr-un contract de munca pe durata nedeterminata.

Încheierea contractului de munca in mod legal presupune mai mult decât un acord de voința, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.

Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca:"începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art.21", interdicția fiind aplicabila si instituției noastre, ca instituție publica a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.

Numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca: "autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificările corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, in termen de 45 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta."

Astfel, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata. In condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al pârtilor.

Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecata in suma de 2.500 lei, potrivit art.274 alin.1 Cod procedura civila, partea care a pierdut procesul, poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. Nici una din aceste condiții nu este îndeplinita.

Articolul 274 alin.(3) Cod procedură civilă, permite instanței să cenzureze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite

justițiabilului să beneficieze de asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus

de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

, arătând la data de_ când s-a desfăcut contractul de muncă al titularului postului, T. G., contractul de muncă al reclamantei s-a transformat într-unul cu durata nedeterminată, precum și că nu este nicio legătură între Cuc S. și reclamantă.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

Contractul individual de muncă dintre părți (filele 53-57 fond) a fost încheiat pe durata determinată "până la revenirea titularului";.

Deși prin contract nu a fost indicat nominal titularului postului, prin decizia nr.272/_ (fila 92 fond) pârâta a menționat că reclamanta a fost declarată reușită la concursul organizat pentru ocuparea postului de inspector asistent clasa I pe perioadă determinată, urmare a suspendării din funcție a domnului T. G. D. .

Prin decizia nr.621/_ (fila 92 fond), pârâta a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu T. G. D. prin acordul părților.

Din starea de fapt concis expusă se desprind două concluzii majore care infimă criticile pârâtei:

În primul rând, nu se poate stabili nicio legătură între reclamantă și Cuc S., deoarece reclamanta a fost angajată pe postul vacant temporar a lui T. G. D., astfel încât revenirea la serviciu a lui Cuc S. în anul 2012 nu influențează raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâtă.

În consecință, decizia de încetare a contractului de muncă (fila 5) contestată în speță este lovită de nulitate absolută, nefiind incidente dispozițiile art.56 lit. i Codul muncii, după cum corect a reținut prima instanță a cărei hotărâre va fi menținută sub acest aspect.

A doua concluzie reținută de instanța de recurs este că prin încetarea contractului de muncă a lui T. G. D. la data de_, clauza din contractul de muncă al reclamantei referitoare la durata determinată a contractului până la revenirea titularului a devenit caducă, lipsită de obiect, deoarece acest termen în mod evident nu se mai putea împlini în condițiile imposibilității revenirii titularului care a încetat definitiv raporturile de muncă cu pârâta.

Astfel, în concret cu această dată postul a devenit în mod definitiv vacant, iar raporturile de muncă dintre părți au continuat până la_, interval de timp în care postul a fost vacant și prin natura ei munca a avut caracter permanent, fiind pe deplin întrunite condițiile de încheiere a contractului de muncă pe durată nedeterminată.

Relevant pentru stabilirea duratei contractului individual de muncă este caracterul permanent al postului nesezonier și nu voința inițială a părților, consemnată în contractul din 2004.

Prin urmare, Curtea de Apel consideră că din_ contractul de muncă dintre părți a devenit unul pe durată nedeterminată, a cărui încheiere nu cade sub incidența OG nr.34/2009, act normativ ulterior, care nu produce efecte retroactive.

În fine, sub aspectul cheltuielilor de judecată de la fond, Curtea de Apel reține că importanța cauzei pentru reclamantă, care și-a pierdut locul de muncă, fiind lipsită de mijloacele de trai, justifică cuantumul de 2500 de lei acordat de prima instanță.

Tot astfel și activitatea avocatului se reflectă în această sumă, având în vedere că a redactat cererea de chemare în judecată și concluzii scrise, a depus o amplă practică judiciară și s-a prezentat în instanță pentru susținerea cauzei.

În consecință, în mod corect prima instanță a pus în sarcina pârâtei obligația de plată a cheltuielilor de judecată deoarece, se află în culpă procesuală pentru încetarea nelegală a raporturilor de muncă și a manifestat opoziție față de cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, care în baza art.274 alin.3 C.pr.civ., va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1250 de lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din onorariul de avocat (fila 16).

Diminuarea cheltuielilor de judecată din recurs de la 2500 lei la 1250 lei este justificată împrejurarea că și la fond reclamanta a suportat cheltuieli de judecată de 2500 de lei când activitatea avocatului, așa cum s-a reținut anterior, a fost considerată corespunzătoare acestui onorariu.

În recurs însă, activitatea sa a constat în formularea unei întâmpinări și la susținerea acesteia la unicul termen de judecată, ceea ce nu este comparabil cu activitatea sa în fața primei instanțe, substanțial mai amplă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.

M. împotriva sentinței civile nr. 1507 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă recurentul să plătească intimatei F. M. M. suma de 1.250 lei, cheltuieli de judecată diminuate în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

S.

D. D.

G.

D. C.

G.

G.

C. M.

red.S.D./S.M.D.

2 ex./_ jud.fond. C. M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4539/2013. Cotestație decizie concediere