Decizia civilă nr. 1090/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1090/R/2013
Ședința publică din 11 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTORI: D. G.
: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
M. împotriva deciziei civile nr. 215 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ **, privind și pe intimata N. O. A.
, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei N. O. A., avocat Ion Tudor Felezeu, lipsă fiind reprezentantul contestatorului și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatului și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare, arătând în esență că motivele invocate de contestator nu se circumscriu ipotezelor legale ale contestației în anulare și că este o încercare de reanalizare a recursului care a fost soluționat irevocabil de către instanța de recurs. Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, conform facturii și chitanței pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 215/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 1774 din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._ ** care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
Decizia nr. 227/2011, emisă de pârât reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art. 56 alin.
1 lit. i C.muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtului privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art. 65 C.muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere faptul că Decizia nr. 227/2011 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtului privind considerarea deciziei nr. 227/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâtul nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta lipsește, conform art.
84 alin. 2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., recurentul a fost obligat să plătească intimatei N. O. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M.
, solicitând anularea deciziei civile nr. 215/R/_ a Curții de Apel Cluj și admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 1774/2012 a Tribunalului M., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, precum și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 227/_ a Direcția Generală a F. P. M. .
În motivarea contestației s-a arătat că reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată începând cu data de_ până la întoarcerea titularului pe post.
În aplicarea prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.2180/2011 Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul că la întocmirea statelor de funcții ale direcțiilor generale de finanțe publice județene, care vor fi predate obligatoriu pana la data de_, nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioadă determinată de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M., neavând posturile vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetare, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente în statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, aceasta ocupând un post pe perioadă determinată (post vacant) și neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu și a persoanelor încadrate pe perioada determinată conform prevederilor Codului muncii.
În opinia contestatorului faptul că instituția a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinată.
S-a mai invocat că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă de drept contractul de munca cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat, angajat - în derularea unui raport de muncă este o prima condiție necesara pentru constatarea existenței unui contract de muncă, aceasta nu este însa și suficientă, instanța de fond apreciind eronat în mod contrar.
Încheierea contractului de munca în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
Invocând dispozițiile art. 22 alin. 1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor masuri financiar-fiscale și art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 contestatorul a precizat că instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, iar în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a) și art.56 alin.1 lit. i) din Codul muncii.
În considerarea celor de mai sus s-a invocat ca practică judiciară Decizia civila nr.3569/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr. 3567/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr.3576/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila din_ a Curții de Apel Cluj în dosar nr._ *.
Intimata N. O. A. a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Prin memoriul depus la dosar contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Referitor la decizia nr. 227/_ emisă de D.G.F.P. M., menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea în preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
De asemenea, invocă omisiunea instanței de fond de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul D. MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.
Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., contestatorul, căzut în pretenții, va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M.
împotriva deciziei civile nr. 215 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Obligă pe numitul contestator să plătească intimatei N. O. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | D. | D. | G. | L. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
