Decizia civilă nr. 1170/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 1170/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2106 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G. CU
P. P. N. 36 B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2106 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M. .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î.
M. în contradictoriu cu pârâții G. CU P. P._ A M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. .
Pârâta G. cu P. P. nr. 36 B. M. a fost obligată să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat, Ferțigan M., Ghita Salustia, Berinde A., B. F., Goci E., Verdeș R., Ghita Mădălina, Buciuman G. ,
A. A., Grigoraș F., Grigor A., Ciocotișan I., Stanoiu Ana, F. aș Sabina, Mezei Ana, P. Aurica, corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâtei, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
S-a respins cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, cu privire la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive, că C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu. P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
S-au reținut și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 și art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, instanța a respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților, C. Local B. M. și P. M. B. M., invocate de aceștia prin întâmpinare.
Pe fond, s-a reținut că prin OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut prevederile art. 7 alin. 2, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 și art. 5 al. 1 din OUG nr. 1/2010 și Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. și
C. LOCAL AL M. B. M.
.
Recurentul C. Local al municipiului B. M.
a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M., pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a acestuia.
În ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
S-a invocat art. 20, 21, 23, 36 și 61 din Legea 215/2001.
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B.
M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție, s-a arătat că pârâtul a fost chemat în judecată în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din Legea nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa.
C. local al municipiului B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către
P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Recurentul P. M. B. M.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M. față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a redat dispozițiile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare
a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii tribunalului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Susținerile recurenților nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive, în privința cărora Curtea apreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepțiile nu pot fi primite.
Astfel, se observă că dispozițiile art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile cu salariile, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. B. M. rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. M. B. M. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Așadar, criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la alocarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți, or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre cei doi pârâți recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți
C. Local al M. B. M. și P. M. B. M., în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2106 din_ a T. ui
M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: D. M. H.
