Decizia civilă nr. 3041/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3041/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B.
M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 557 din 9 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. N.
"G. Ș. "; B. M., L. CU P. S. - C. S. Ș. B. M. și pe
chemata în garanție intimată D. G. A F. P. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea chematei în garanție întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 3 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus întâmpinare și din partea reclamantului intimat.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 557 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsa calității procesuale pasive a M. UI F. P. prin D. G. A F. P. A JUDEȚULUI
M. și în consecință s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de
C. Local B. M. împotriva chematei în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții C. N. ,,G. Ș. "; B. M., L. CU P. S.
- C. S. Ș. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. .
Pârâții C. N. ,,G. Ș. "; B. M., L. cu P. S. - C. S.
Ș. B. M. au fost obligați să acorde membrilor de sindicat, Băbuț A., indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru perioada_ -_, Petrar Mircea, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru perioada_ -_, L. a Bologa
, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru perioada_ -_ proporțional cu concediul efectuat, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010 și să
plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. au fost obligați să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P., că acesta neavând raporturi juridice de muncă cu reclamantul, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și
13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/2011, într-un recurs în interesul legii.
Pe fond tribunalul a reținut că membrii de sindicat Băbuț A., Petrar Mircea, Bologa M. L. a reprezentați de reclamant sunt angajați la pârâții C.
,,G. Ș. "; B. M. și L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M. .
Pentru anul școlar 2009- 2010 reclamanții au beneficiat de concediu de odihnă potrivit adeverințelor emise de unitățile de învățământ, au intrat în concediu de odihnă la_ Băbuț A., la_ Petrar Mircea iar Bologa M.
L. a la_, iar indemnizația de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25%.
Prin decizia nr. 20 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 822/_ s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 ( fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din Legea 128/1997 cu modificările ulterioare, și art. 7 din H.G. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicat, au fost incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului
școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța supremă a considerat, contrar practicii anterioare că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat pentru concediile de odihnă a fost diferit de cel stabilit prin art. 150 ( fost art. 145) din Codul Muncii republicat, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora s-a avut în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterior celor în care se efectuează concediul.
Ori, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea 128/1997 și a H.G. 250/1992, republicată, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3251/1998, indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederilor normative anterior citate a rezultat faptul că îndemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic a devenit scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul a fost efectuat, și s-a calculat prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul s-a efectut.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentate dar și principiul neretroactivității legii; reducerea cu 25% stabilită prin art. 1 din Legea 118/2010, a fost aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul
intrării în vigoare a actului normativ ( 3 iulie 2010). Astfel membrii de sindicat au fost îndreptățiți la plata indemnizației de concediu nediminuată cu 25%, de la data intrării în concediu respectiv Băbuț A. din_ -_ ; Petrar Mircea din 28.06. -_ ; Bologa M. L. a din_ ._, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 (_ ).
De asemenea, analizându-se jurisprudența CEDO considerată a fi relevantă s-a apreciat că prin aplicarea art. 1 din Legea 118/2010 cu modificările și completările ulterioare, nu s-a realizat încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Cum tribunalul a fost învestit cu o cerere al cărui obiect privește diminuarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în raport de prevederile Legii 118/2010 și, având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea a fost întemeiată, și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. .
Pârâtul C. Local B. M.
a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul că respingerii celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea C. ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului 1, admiterea cererii de chemare în garanție a DGFP M., obligarea chematului în garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că apreciază greșită soluția instanței de fond în primul rând pe motiv că aceasta a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva M. ui F.
P. deși C. Local B. M. și-a îndreptat cererea de chemare în garanție împotriva Direcției Generale a F. P. M. .
Instanța de fond în mod greșit a calificat cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. M. formulată de C. local B. M. ca fiind îndreptată împotriva M. ui F. P. prin D. G. a F. P.
.
C. local B. M. a înțeles să se îndrepte împotriva Direcției Generale A
F. P. M. întrucât aceasta are personalitate juridică proprie potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul Președintelui Agenției N. e de Administrare Fiscală nr. 3831/2011.
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de C. Local B.
M. care au fost fundamentate pe prevederile Legii 1/2011 a educației naționale și a H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.
Aceste prevederi aduc modificări în legislația privitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ pe care le prezentă în istoricul ce urmează.
Legea 84/1995 a învățământului a prevăzut de-a lungul timpului numeroase modalități de finanțare a unităților de învățământ în cele ce urmează se vor referi doar la modificările aduse după republicarea ei din data de înainte și după Deciziei nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și justiție, precum și modificările ulterioare.
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile -
H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 și H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011.
C. local al municipiului B. M. nu are calitatea de angajator și nu poate aloca fonduri unităților de învățământ decât în limitele fondurilor care le- au fost acordat de către D. G. a F. P. M. .
În privința alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale precizează că obligația de plată a salariilor revine angajatorului care este unitatea de învățământ. În situația în care aceasta din urmă nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P.
M. .
Potrivit prevederilor art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011 a educației naționale "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Ș. al M. București".
În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 prevăd că "Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare."
Așa cum rezultă din textele de lege mai sus invocate direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
În situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor cu salariile acestea se pot adresa direcției genera le ale finanțelor publice județene pentru acoperirea acestor sume după procedura prevăzută la art. 5 alin. 4 din H.G. 1274/2011 potrivit căreia "În cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație"
P. M. B. M.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a invocat raportat la lipsa calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. M. B. M., prevederile din Legea 215/2001-Legea administrației publice locale,.
Cum între reclamantul S.L.Î.M.M în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul P. M. B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat- angajator sau unitate de învățământ-unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că, P. M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unor drepturi salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În privința alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, consideră importante următoarele prevederi:
Raportat la anul 2010, Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat prevedea la art. 1, alin 3 că finanțarea cheltuielilor privind drepturile salariale în bani se asigura "prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata".
Art. 3, alin (3) prevedea că "Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugata, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare".
Mai mult prin art. 4, alin 6) din Hotărârea Guvernului nr. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate prin bugetele locale, pe baza standardelor de cost elev/preșcolar, pentru anul 2011, se prevede:
"În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație."
Astfel, se dă dreptul direcțiilor generale ale finanțelor publice județele să facă redistribuiri ale sumelor, nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat în reglementarea actuală, mergând de la
elaborarea proiectului de buget al unității școlare, art. 96 în coroborare cu art. 97 din Legea nr. 1/2011-Legea învățământului, prevăd faptul că directorul unității de învățământ este ordonatorul de credite, care propune spre aprobare consiliului de administrație al unității de învățământ proiectul de buget și raportul de execuție bugetară. C. de administrație al unității de învățământ are ca principală atribuție adoptarea proiectului de buget și avizarea execuției bugetare la nivelul unității de învățământ.
Consideră esențiale în cauză prevederile art. 101 din Legea nr.1/2011, referitoare finanțarea unităților de învățământ preuniversitar care cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
Alin.2 al aceluiași articol prevede în mod expres faptul că, statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat.
Potrivit art. 102, alin. (1), din Legea nr. 1/2011:
(1) "Finanțarea învățământului preuniversitar de stat, particular și confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art. 104, alin (2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Legiuitorul a lăsat, într-adevăr, posibilitatea consiliilor locale de a contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat, însă nu a instituit o normă imperativă în acest sens, ci, dimpotrivă condiționează finanțarea, conform art. 106 din Legea nr. 1. de un contract de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității.
Astfel potrivit art. 103, alin. (2) "Consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor M. București, pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat. "
Prin urmare, contribuția autorității locale este facultativă fiind supusă prevederilor legii speciale și a finanțelor publice.
În sensul acoperirii unor sume specifice finanțării de bază similare obiectului prezentei cauze, a fost adoptată, Hotărârea Guvernului nr. 1204/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele județe, care prevede faptul că, Guvernul prin M. F. alocă bani, în speță chiar pentru județul M., în vederea finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile,
indemnizațiile, alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege.
Potrivit art. 2 din Hotărârea 1204/2012:
"Sumele alocate se repartizează pe comune, orașe și municipii, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, cu asistenta tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Inspectoratele școlare comunică direcțiilor generale ale finanțelor publice sumele repartizate pentru fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat.
Alocarea sumelor va conduce la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost".
Nu există temei legal în baza căruia autoritatea locală să asigure din surse proprii sumele precizate, raportat la faptul că, legea prevede expres că, sumele de această natură se alocă din bugetul de stat.
Pentru considerentele mai sus enunțate, solicită admiterea recursului formulat cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva P. ui M.
M.
Chemata în garanție intimată D. G. A F. P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Reclamantul intimat S. L. D. Î. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În mod evident, nu poate fi primit motivul de recurs prin care se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare prime instanțe, deoarece această solicitare ar putea viza, eventual, modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. a Județului M. .
Nu este întemeiată însă nici în această măsură solicitarea, chiar în condițiile în care cererea de chemare în garanție a fost îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., iar Tribunalul Maramureș respins cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a Județului M. .
Se constată, sub acest raport, în primul rând, că nu se confirmă o nepronunțare în contradictoriu cu D. G. a F. P. a Județului M.
, dimpotrivă, soluția vizează această instituție, privită în raportul său de subordonare cu Ministerul Finanțelor Publice.
În al doilea rând, D.G.F.P. M. fiind o structură organizatorică subordonată M. ui F. P., corect a reținut Tribunalul Maramureș că sunt aplicabile considerentele pentru care s-a pronunțat decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Aparent, pârâtul C. local B. M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de recurs (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ ), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, iar, după cum se arată în decizia în interesul legii citată că
"Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară
pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006";.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: "(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație";, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, art. 61: "în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de
învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
Conform art. 62: "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
Prin urmare, critica recurentului C. Local al mun. B. M. nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de
învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
Local al M. B. M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. municipiului B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul B. M., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. În același sens ,nu se poate reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, pentru a atrage incidența art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și
a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, va respinge ca nefondate recursurile pârâților C. Local al M. B.
M. și P. M. B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B.
M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 557 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: M. C.
