Decizia civilă nr. 125/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 125/R/2013
Ședința publică din data de 15 IANUARIE 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 11057 din 25 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant T. L.
I., precum și pe intimații pârâți C. Ș. PENTRU E. INCLUZIVĂ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a F. P. C.
N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11057 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București și s-a respins acțiunea față de acesta.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul T. L. - I. în contradictoriu cu pârâții C. Ș. pentru E. Incluzivă C. -N. și C. J.
și a fost obligat pârâtul C. Ș. pentru E. Incluzivă în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ și până la_, sumă actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut calitatea de cadru didactic a
reclamantului și faptul că anterior Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea O.G. nr. 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis O.U.G. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin O.U.G. nr. 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din O.U.G. 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008.
Prin decizia nr. 843/_ și decizia nr. 989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform deciziei nr.3/_ a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor deciziilor Curții Constituționale nr.1221/2008, nr. 842/_ și nr. 989/_, prevederile O.G. nr.15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Reținând și incidența prevederilor art. 156, art.163 și art.253 alin.1 din versiunea nemodificată a Codului Muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, ca și faptul că reclamantul nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a admis în parte cererea conform dispozitivului, cu aplicarea prevederilor art.208 și urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.268 lit. c și art. 269 din Codul Muncii.
Cu privire la chemarea în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât prin decizia nr.10/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanță, s-a arătat, în aplicarea prevederilor art.60 Cod de procedură civilă, art.19 din Legea nr.500/2002 și art.1-4 din O.G. nr.22/2002, că acțiunile și cererile de chemare în garanție, formulate de către instituțiile publice în calitate de angajatori sau ordonatori de credite referitoare la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de aceste texte legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. C.,
solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și respingerea în consecință a acțiunii îndreptată împotriva acestuia.
În motivare s-a arătat că în raport de prevederile art. 167 alin. 1-5, art.7 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995, în vigoare până la data de_ ("învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale";), art. 48 alin. 1-4 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, abrogat de art. 361 din Legea nr. 1/2011 la data de 9 februarie 2011, se conturează concluzia că fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat, astfel încât instituția pârâtă nu poate fi chemată în judecată pentru a răspunde de modul în care suma distribuită prin bugetul de stat pentru salarizare este administrată, respectiv pentru modul în care sunt calculate salariile personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ.
Recurentul nu poate fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat provin de la bugetul de stat.
Sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația recurentului privind plata salariului ca element principal al contractului individual de muncă.
Între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, acestea fiind stabilite între salariați și unitățile unde sunt încadrați, recurentul nefiind răspunzător de încadrarea în gradul de salarizare și calculul salariilor personalului didactic.
Unitățile de învățământ au personalitate juridică, sunt subordonate M. ui E. i, Cercetării și Inovării prin intermediul Inspectoratelor Ș. e, așa cum prevedea Legea nr. 84/1995, în atribuțiile acestora intrând coordonarea, elaborarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației.
Atribuțiile privind stabilirea salariilor, cu respectarea normelor legale, revine unităților de învățământ.
Plata retroactivă a drepturilor nu se poate realiza deoarece în bugetul județului pentru 2009, nu au fost prevăzute sume ce să fie alocate în acest sens, neexistând solicitări și documente justificative din partea reclamantului care să fie depuse la recurent pentru a putea solicita includerea acestora în buget.
H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, stabilește la art. 35 alin.3 și 4:
"(3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicându-se măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor.
(4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiva proiectului bugetului local, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale";.
Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. C. J. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Drepturile acordate prin sentință sunt aferente anului 2009, situație în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995 și art.17 alin.3 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul este îndreptățit, pentru perioada_ și până la_, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care acesta a fost lipsit în mod nejustificat, astfel cum s-a argumentat în sentință.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuia să fie avute în vedere de către consiliile județene în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, fiind astfel, față de textele de lege mai sus citate, fără relevanță faptul că finanțarea se face și de la bugetul de stat, în ce privește aceste unități de învățământ, în condițiile în care în egală măsură, acestea menționează și bugetul consiliului județean.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui E. i și Cercetării și a consiliilor județene și locale
funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate
învățământului.
Conform lit.b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului București se constituie, prin hotărâre a C. ui, comisia județeană, respectiv a municipiului București, pentru finanțarea învățământului preuniversitar, având următoarea componență:
un vicepreședinte al consiliului județean, respectiv un viceprimar al municipiului București - președintele comisiei;
inspectorul școlar general - vicepreședinte;
președintele consiliului școlar județean - vicepreședinte;
directorul economic al consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
trei reprezentanți ai consiliilor municipale, orășenești și comunale;
contabilul-șef al inspectoratului școlar;
doi directori de unități de învățământ preuniversitar de stat;
doi contabili-șefi ai unor unități de învățământ preuniversitar de stat;
câte un reprezentant al sindicatelor județene, desemnat de federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Pentru activitatea curentă, comisia dispune de un aparat tehnic format din personal de specialitate organizat în cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București, sub formă de compartiment (birou, serviciu) de finanțare și administrare a învățământului preuniversitar de stat. Numărul de posturi și structura aparatului tehnic se stabilesc de către fiecare consiliu județean, respectiv C. General al Municipiului București, în cadrul volumului total de posturi aprobat.
Astfel, nu se poate reține că recurentul C. J. C. ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea
sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat această instituție la alocarea diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unităților de învățământ.
Din acest motiv, deși acestui recurent nu îi revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat recurentul la alocarea diferențelor de drepturi salariale, fiind în culpă procesuală în legătură cu neexecutarea atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor legale enumerate mai sus, a căror necunoaștere nu poate fi invocată, atribuții care, astfel cum se poate observa cu ușurință, sunt de fapt într-o strânsă interdependență.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008.
Neprevederea în bugetul Județului C., aprobat de C. J. C., a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant/ă nu impietează asupra legalității solicitării de plată a acestor sume, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi invocat cu succes în soluționarea litigiului, în care se tranșează existența dreptului. Dreptul de natură salarială al reclamantei/ului are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă. Nu se poate admite o apărare ce vizează forma actuală a bugetului, acesta putând suferi modificări în
funcție de solicitările legale ce apar pe parcursul derulării exercițiului bugetar, conform dispozițiilor legale pertinente. Or, hotărârile judecătorești irevocabile au putere de lege, făcând deci pertinentă solicitarea implicită de modificare a bugetului pentru a se putea cuprinde și achitarea drepturilor salariale recunoscute în instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 11057 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. E. B.
