Decizia civilă nr. 119/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/R/2013
Ședința publică din data de 15 IANUARIE 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1510/F din 29 august 2012 pronunțate de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă
B. R. C. și pe intimata pârâtă Ș. G. "M. E. "; N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal, legitimându-se cu carte de identitate seria XB Nr. 1. eliberată la data de_ .
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamanta intimată arată că i-a fost comunicat recursul, depune la dosar adeverința nr. 46/_ emisă de angajator și arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, această hotărâre fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1510/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta
R. -C., împotriva pârâților I. Ș. J. B. -N. și Ș. generală "M. E. " N., ca fiind întemeiată și în consecință: a fost obligată pârâta Ș. generală "M. E. " N. să plătească reclamantei sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază cu începere din data de 1 ianuarie 2010 și până la zi, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății și să acorde în continuare acest spor până la aprobarea regulamentului prevăzut de art. 9 alin. 2 din anexa 5 la Legea nr. 63/2011 sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut faptul că reclamanta este angajata Școlii generale "M. E. " N. pe postul de bibliotecar.
Prin sentința civilă nr. 121/F/2008 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ (f. 19) s-a recunoscut dreptul reclamantei la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase de muncă în cuantum de 15% la salariul de bază cu începere din data de 5 februarie 2005 până la 30 noiembrie 2007, reținându-se, în considerentele hotărârii, că acest spor este prevăzut de lege și se acordă atât timp cât se mențin condițiile vătămătoare sau periculoase de muncă. Totodată s-a menționat că începând cu data de 1 decembrie 2007 unitatea de învățământ i-a recunoscut și achitat acest spor.
Reclamanta a beneficiat de sporul de 15% până la data de 1 ianuarie 2010, dată de la care plata acestuia a încetat, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 980/_ emisă de unitatea de învățământ unde este angajată reclamanta (f. 5).
Anterior datei de 1 ianuarie 2010, sporul de 15% era prevăzut de art. 51 din Legea nr. 334/2002, normă abrogată prin Legea-cadru nr. 330/2009.
La data de 31 decembrie 2009 reclamanta beneficia de salariul de încadrare, de spor de vechime de 25%, de spor pentru condiții vătămătoare de 15% și de spor de stabilitate de 15%, conform statului de plată aferent lunii decembrie 2009, depus în copie la dosar.
Potrivit actelor normative ce reglementau salarizarea personalului din învățământ, în speță, a personalului didactic auxiliar (reclamanta făcând parte din această categorie, fiind bibliotecar) - OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, OG nr. 11/2007 și a machetei de calcul a salariilor aprobată prin Ordinul nr. 1350/2007, sporul de stabilitate (fidelitate) de care beneficia reclamanta făceau parte din salariul de bază, aspect ce rezultă și din statul de plată depus la dosar.
La salariul de bază astfel format s-a calculat sporul de vechime în muncă și, pentru fiecare an au fost adoptate legi de salarizare a personalului salarizat din fonduri publice.
Pentru anul 2010
a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 și 6 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009 (atât sporurile avute și care sunt prevăzute și de noua lege, cum este sporul în cauză, cât și cele avute, dar neprevăzute de noua lege, care se acordă ca sumă tranzitorie compensatorie).
În acest sens, prin alin. 5 lit. a și b a art. 30 din actul normativ menționat s-au stabilit următoarele principii:
noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea nr. 330/2009;
sporurile prevăzute în anexele la Legea nr. 330/3009 rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
În scopul păstrării salariului avut la 31 decembrie 2009 în alin. 6 al art. 30 din Legea-cadru nr. 330/3009 s-a prevăzut că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la noua lege și nu au fost incluse în salariile de bază, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin art. 3 alin. 1 lit. a din anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, aplicabilă din 1 ianuarie 2010, personalului din învățământ (salarizat conform anexei II/1) i s-a recunoscut posibilitatea de a beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare ale acestuia urmează a se stabili prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Cu toate că s-a stabilit că un asemenea spor urmează a fi reglementat detaliat printr-un regulament, în domeniul învățământului, a cărui salarizare este cuprinsă în anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009, acesta nu a fost adoptat. Singurele regulamente au fost cele adoptate prin Ordinul nr. 546/26 mai 2010, aplicabil conform art. 2 numai funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul M. ui Sănătății și direcțiilor de sănătate publică, precum și Ordinul nr. 547 din 26 mai 2010 aplicabil personalului salarizat conform anexei II/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 (cel din unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico-socială), precum și unităților sanitare din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din subordinea Academiei Române, Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, unităților de asistență socială, unităților de asistență medico-socială, precum și unităților și structurilor sanitare al căror management a fost transferat către autoritățile administrației publice locale.
Pentru anul 2011
s-a adoptat Legea nr. 284/2010, aplicabilă începând din 1 ianuarie 2011, care reglementează salarizarea personalului din învățământ. În anexa II, s-a prevăzut la art. 14 dreptul personalului din învățământ de a beneficia de un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
La fel ca în Legea-cadru nr. 330/2009, s-a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din Legea nr. 284/2010, elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În anul 2012
salarizarea personalului din învățământ este reglementată prin Legea nr. 63/2011, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 283/2011 introduse prin art. II al legii.
În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, s-a prevăzut a fi menținut la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 introdus prin art. II al legii).
Conform Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (pct. II Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. B), în privința personalului din învățământ, s-a prevăzut că sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza
Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă.
Art. 9 al Legii nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prevede posibilitatea personalului salarizat conform acestei legi de a beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare.
Potrivit art. 1 alin. 3 al Metodologiei de calcul prevăzută în anexa 5 a Legii nr. 63/2011, pe lângă salariul de bază se acordă, după caz, indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă.
Totodată, conform Legii nr. 63/2011 locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia urmează a se stabili de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
Nici ulterior intrării în vigoare a acestei legi nu s-a adoptat vreun regulament în privința sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, conform cărora "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor P. e și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate" se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Se poate constata așadar, din succesiunea actelor normative privitoare la salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, faptul că în intervalul 1 ianuarie 2010 și până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, precum și condițiile de acordare a acestuia.
Cu toate acestea dreptul la un asemenea spor a fost menținut în cuprinsul fiecărei legi de salarizare, fiind expres prevăzut prin lege sau ordin.
Legile succesive de salarizare, începând cu Legea-cadru nr. 330/2009, au instituit principiul menținerii în plată a drepturilor avut la finele lunii decembrie (atât sporurile avute și care sunt prevăzute și de noua lege, cum este sporul în
cauză, cât și cele avute, dar neprevăzute de noua lege, care se acordă ca sumă tranzitorie compensatorie).
Totodată, atât Legea nr. 330/2009, cât și Ordinul nr._ și Legea nr. 63/2011 au prevăzut că până la aprobarea regulamentului sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
persoana să fi beneficiat de acest spor
activitatea persoanei să se desfășoare în aceleași condiții Reclamanta îndeplinește aceste cerințe cumulative.
Astfel, dreptul său a fost recunoscut atât prin hotărâre judecătorească, cât și de către angajator, până la 31 decembrie 2009care i l-a acordat efectiv până la acea dată.
Activitatea reclamantei se desfășoară în aceleași condiții, aspect necontestat de pârâți, conform buletinului de determinare toxicologică întocmit la data de 3526/_ (f. 23) locul de muncă al reclamantei prezentând risc pentru sănătate și presupune încadrarea în categoria locurilor de muncă vătămătoare sau periculoase întrucât Legea-cadru nr. 330/2009 prevede obligația menținerii drepturilor avute la 31 decembrie 2009, care în cazul reclamantei cuprindeau și sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15% iar la 1
ianuarie 2010 reclamanta îndeplinea condițiile pentru a beneficia de un asemenea spor, tribunalul a constatat că în mod nelegal i s-a refuzat plata sporului.
În condițiile în care până în prezent nu s-a adoptat vreun regulament care să prevadă cuantumul concret al sporului, condițiile de acordare, iar actele normative ulterioare referitoare la salarizare (Ordinul nr. 47/2011, Legea nr. 63/2011, art. 9 alin. 3) prevăd menținerea în plată a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în situația persoanelor care au fost beneficiare ale acestui spor, a căror activitate se desfășoară în aceleași condiții, tribunalul a apreciat că reclamantei i se cuvine plata sporului de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Este adevărat că atât Legea-cadru nr. 330/2009 (art. 22 alin. 2), cât și Legea nr. 284/2010 (art. 22 alin. 2) și Legea nr. 63/2011 (art. 1 alin. 7) prevăd că suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază. Însă, această reglementare este incidentă nu pentru sporurile de care persoana beneficia la data de 31 decembrie 2009, ci pentru noi sporuri recunoscute de legile de salarizare, de care persoana nu beneficia la 31 decembrie 2009, care se acordă numai după intrarea în vigoare a noilor legi de salarizare. Cu alte cuvinte, dispoziția se aplică numai pentru sporurile care începând cu data de 1 ianuarie 2010 nu fac parte din salariul de bază.
Or, după această dată în salariul de bază au fost incluse următoarele sporuri avute până la 31 decembrie 2009: sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, sporul de stabilitate, salariul de merit și sporul de vechime, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 2010 reclamanta nu a mai beneficiat de nici un spor la salariul de bază și drept urmare prin acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 15 % din salariul de bază nu se depășește procentul total de 30% din salariul de bază pentru toate sporurile de care beneficiază un salariat din sectorul bugetar.
Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, inițial Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut menținerea în plată a drepturilor avute în decembrie 2009. Ulterior, reglementările succesive privitoare la salarizare au prevăzut și ele menținerea în plată a drepturilor avute în luna decembrie.
În baza considerentelor expuse și a textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea formulată conform dispozitivului.
S-a mai reținut că, chiar dacă I. Ș. J. B. -N. nu calculează și nu achită drepturile salariale, hotărârea se impune a fi pronunțată și în contradictoriu cu această entitate, întrucât acest pârât are rol de avizare a statului de funcții.
Or, tocmai acest pârât nu a avizat statul de funcții ce includea și sporul solicitat de reclamantă, refuzând recunoașterea dreptului reclamantei de a-i fi inclus în statul de plată și sporul de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Conform art. 2 din Ordinul nr._ din 11 iulie 2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, statele de personal ale unităților de învățământ, pentru toate categoriile de personal, se întocmesc de unitățile de învățământ și se avizează de inspectoratele școlare, la începutul fiecărui an școlar sau ori de câte ori apar modificări.
Întrucât pârâtul inspectoratul școlar este entitatea care avizează statul de personal, pentru a se putea asigura punerea în executare a hotărârii, pentru a se recunoaște dreptul unității de învățământ obligată la plata sporului de a face această plată și de a întocmi în continuare statul de plată cuprinzând și acest spor, hotărârea trebuie să fie opozabilă și inspectoratului școlar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. Ș. J. B.
-N.
, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamanta B. R. C. .
În motivarea recursului s-a arătat că sentința este netemeinică, prin prisma prevederilor OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale adresei M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția G. Economic, Finanțe, Resurse Umane - Direcția Resurse Umane nr. 1065/_ ; din cuprinsul acestei adrese reies următoarele: prevederile art. 51 (3) din Legea nr. 334/2002 au fost abrogate cu data de 1 ianuarie 2010 prin Legea nr. 330/2009; art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010 prevedea elaborarea unui regulament de acordare a sporurilor pentru condiții de muncă specifice fiecărui domeniu de activitate, aprobat prin hotărâre a Guvernului; în conformitate cu Legea nr. 283/2011 prevederile art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010, referitoare la acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, se aplică începând cu data de 1
ianuarie 2013, după aprobarea prin hotărâre a Guvernului a regulamentului de stabilire a locurilor de muncă, categoriilor de personal și a mărimii concrete a sporurilor pentru condiții de muncă.
Recurentul a mai invocat faptul că reclamanta nu a făcut dovada contestării modului de stabilire a drepturilor salariale, a modului de reîncadrare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, conform prevederilor art. 34 din Legea- cadru nr. 330/2009, drept pentru care apreciază că acțiunea promovată este tardivă, raportat la termenele de contestare stabilite prin norma legală menționată.
Reclamanta nu a contestat în termen nici modul de stabilire a salariului începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice și prevederilor art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătiți din fonduri publice.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 ind. 1, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și ale art. 274 Cod procedură civilă, art. 34
din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/1995, art. 7 din Legea nr. 285/2011.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În primul rând, raportat la motivul de recurs ce vizează necontestarea în termen a modului de stabilire a salariului începând cu data de 1 ianuarie 2010, conform prevederilor art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv cu data de
1 ianuarie 2011, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 285/2010, Curtea constată că nu s-a dovedit data luării la cunoștință a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale de către reclamantă, potrivit prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, respectiv art. 7 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, pentru a se putea invoca tardivitatea demersului reclamantei împotriva modului de stabilire a drepturilor sale salariale în temeiul acestor acte normative.
Referitor la celelalte susțineri făcute în motivarea recursului Curtea constată că recurentul critică sentința pentru netemeinicie prin raportare la prevederile OUG nr. 1/2010, fără a indica însă care dintre dispozițiile acestui act normativ le consideră ca fiind încălcate de către prima instanță.
Este de observat că instanța de fond și-a motivat soluția prin raportare la actele normative aplicabile în ceea ce privește salarizarea reclamantei pe toată perioada supusă analizei, argumentul principal reținut de instanță fiind acela că reclamanta era îndreptățită potrivit legilor de salarizare indicate în sentință de a beneficia de sporul ce face obiectul prezentei cauze, în condițiile în care acest spor i-a fost acordat până la data de 31 decembrie 2009, iar activitatea acesteia se desfășoară în aceleași condiții.
Or, se constată că chiar și prin OUG nr. 1/2010, invocată de recurent, se prevedea, în ce privește personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, la art. 5 lit. b, că începând cu luna ianuarie 2010, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea- cadru nr. 330/2009.
Pe de altă parte, se constată că recurentul face referire în motivarea recursului la adresa M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția G. Economic, Finanțe, Resurse Umane - Direcția Resurse Umane nr. 1065/_, care este anexată recursului, arătând că din cuprinsul acestei adrese rezultă faptul că prevederile art. 51 (3) din Legea nr. 334/2002 au fost abrogate cu data de 1 ianuarie 2010 prin Legea nr. 330/2009; art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010 prevedea elaborarea unui regulament de acordare a sporurilor pentru condiții de muncă specifice fiecărui domeniu de activitate, aprobat prin hotărâre a Guvernului; în conformitate cu Legea nr. 283/2011 prevederile art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010, referitoare la acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013, după aprobarea prin hotărâre a Guvernului a regulamentului de stabilire a locurilor de muncă, categoriilor de personal și a mărimii concrete a sporurilor pentru condiții de muncă.
Referitor la prima susținere Curtea constată că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pe prevederile actelor normative în vigoare în perioada în discuție și nicidecum pe prevederile actului normativ abrogat (Legea nr. 334/2002), referirile la acest act normativ fiind făcute doar pentru a argumenta îndeplinirea de către reclamantă a uneia din condițiile prevăzute de lege pentru a
beneficia începând cu data de 1 ianuarie 2010 de acest spor, anume aceea că la data de 31 decembrie 2009 aceasta beneficia de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, care anterior datei de 1 ianuarie 2010 era prevăzut de art. 51 din Legea nr. 334/2002.
În ce privește celălalt aspect invocat, Curtea constată că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței și faptul că prevederile art. 21 din Legea nr. 284/2010 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013, arătând însă care sunt temeiurile legale în baza cărora a apreciat că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de sporul menționat până la aprobarea regulamentului prevăzut de lege sau până la data la care condițiile cerute pentru beneficiul sporului au încetat, după caz.
Sentința cuprinde ample dezvoltări pe marginea sistemului de salarizare aferent categoriei de salariați din care face parte reclamanta, pentru anii 2010- 2012, cu o trecere în revistă exhaustivă a reglementărilor incidente și a modului de interpretare corelat a acestora, prin care s-a demonstrat motivul pentru care sporul pentru condiții vătămătoare recunoscut până la sfârșitul anului 2009 în favoarea reclamantei, trebuie să se regăsească în continuare între drepturile sale salariale, sub incidența prevederilor Legii nr. 330/2009, ale Legilor nr. 284 și 285 din 2010 și ale Legilor nr. 63 și 283 din 2011.
Cum prin afirmațiile făcute recurentul nu face referiri la considerentele sentinței, în sensul de a le combate și a propune un alt mod de interpretare a dispozițiilor legale pe larg prezentate și interpretate prin sentință, pentru a se putea răspunde acestor motive de recurs în sensul stabilirii modului corect de interpretare a legii, dintre cel propus de instanța de fond și cel pe care recurenta l-ar fi propus, Curtea urmează a înlătura aceste motive de recurs, fiind legale și temeinice considerentele primei instanțe, fără a fi nevoie a le reitera.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. | B. | |
N. | împotriva sentinței civile nr.1510/F din_ a Tribunalului B. | N. |
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.I.B.
GREFIER
N. N.
