Decizia civilă nr. 1191/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1191/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTORI: L. D.
: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L. T. A. B. împotriva sentinței civile nr. 2446/F din 07 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta
intimată G. A., și pe pârâții intimați C. LOCAL AL O. B. și P.
O. B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată G. A. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea recursului și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2446 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta
G. A. împotriva pârâților L. T. A. B. și C. Local al orașului B. și P. orașului B., ca fiind întemeiată și, în consecință: a fost obligat pârâtul L. T. A. B. să plătească reclamantei suma brută de 5.330 lei reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții C. Local al orașului B. și a P. orașului B. la asigurarea finanțării necesare plății acestei sume.
A fost obligat pârâtul L. T. A. B. la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta/ul a fost angajata/ul pârâtului L. T. A. B. și începând cu data de 01 iulie 2010 este pensionat/ă pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr. 119069/_ .
La data pensionării, reclamantul/a nu a beneficiat de indemnizația, care i se cuvenea, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul Colectiv de
Muncă Unic la Nivel Național, fapt recunoscut de pârâtul de rândul 1, așa cum rezultă din adeverința de la fila 13 eliberată de unitatea școlară.
Reținând incidența în cauză a art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii art.
50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, Tribunalul a constatat că pârâtul nu a achitat reclamantei această indemnizație, iar în baza disp. art.253 alin.1 și disp. art. 268 (l) lit.c Codul muncii, cererea a fost admisă și drept consecință, tribunalul a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei/ului suma de 5.330 lei, reprezentând echivalentul a două salarii de bază la data pensionării, cu titlu de indemnizație de pensionare, sumă actualizată cu indicele de inflație. Tribunalul la stabilirea acestei sume reține că potrivit prevederilor din anexa II/2 a Legii nr. 330/2009 (în vigoare la momentul pensionării) în salariul de bază era cuprins alături de salariul de încadrare doar sporul de vechime în muncă, evidențiate în adeverința emisă de angajatorul L.
T. A. B. . Rezultă astfel că în cazul reclamantei/ului salariul de bază este compus din salariu de încadrare și spor de vechime în muncă, rezultând suma totală de 2.665 lei, iar pentru 2 (două) luni suma de 5.330 lei.
În temeiul art. 167 din Legea nr. 84/1995, art. 104 din Legea nr. 1/2011, art. 36 și 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001pârâții C. Local al O.
B. și P. O. B. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății diferenței de indemnizație la care este îndreptățit/ă reclamantul/ta.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul a obligat pârâtul L. T. A. B. la plata către reclamant/ă a sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. T. A. B.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea hotărârii recurate în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
În motivare pârâta a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că nu se opune admiterii acțiunii civile formulate, deoarece Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat la M.M.F.P.S. cu nr._, prevedea la art. 50 ca salariații care se pensionează pentru limita de vârstă primesc o indemnizație egala cu cel puțin doua salarii de baza avute în luna pensionarii și solicitam admiterea acțiunii.
Având în vedere că poziția procesuală a fost aceea de admitere a acțiunii promovate, apreciază greșită hotărâre a instanței de fond în ceea ce privește faptul că a acordat reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 de lei. Aceste cheltuieli de judecată, sunt și exagerat de mari, în condițiile în care nu s-a opus admiterii acțiunii, iar dosarul s-a judecat la primul termen stabilit de instanță, cel din 7 decembrie 2012.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2013 reclamanta G.
A.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că potrivit art.274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Art. 275 Cod procedură civilă prevede că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Deși nu este prevăzut expres, din interpretarea a fortiori a art. 275 Cod procedură civilă rezultă că pârâtul nu este exonerat de plata cheltuielilor de judecată nici în situația în care este de drept pus în întârziere.
Având în vedere că obiectul acțiunii este plata unui drept care trebuia acordat la data pensionării reclamantei, Curtea apreciază în temeiul art. 161 din Codul muncii raportat la art. 1079 alin. (2) Cod civil, că recurentul a fost de drept pus în întârziere cu privire la acordarea dreptului care face obiectul prezentei cauze, astfel încât împrejurarea că a fost de acord cu admiterea acțiunii nu are nici o relevanță sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, încadrându-se în excepția prevăzută de articolul menționat anterior.
Conform art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit celor prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, investită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea pot fi recuperate dacă sunt cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil (Cauza Costin contra României, Hotărârea din 26 mai 2005).
Având în vedere valoarea cauzei, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei brute de 5.330 lei, precum și munca depusă de avocatul reclamantei la fondul cauzei (respectiv redactarea acțiunii și reprezentarea la singurul termen de judecată stabilit în cauză) Curtea apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 500 lei este într-un cuantum rezonabil, astfel încât nu se impune diminuarea lui.
Pentru aceste considerente, apreciind că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L. T. A. B. împotriva sentinței civile nr. 2446 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | C. M. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. I. S.
